381 matches
-
într-o lume din ce în ce mai ciudată!... Este o lume tot mai întoarsă pe dos, căci prea mulți oameni își etalează foamea de iad cu o nepăsare nebună! Niciodată, în istoria zbuciumată a omenirii, n-au fost terfelite și sucite, inversate și înnegrite principiile morale sau cele creștine, ca în aceste vremuri de la începutul veacului al 21-lea! În viața mea plină de întâmplări supranaturale, n-am întâlnit oameni mai răi și mai cinici, mai fără frica de Dumnezeu și rușinea de oameni
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
unor mici gospodării țărănești. Multe dintre ele, construite din lemn sau chirpici, erau acoperite cu șindrilă sau cu carton gudronat. Erau scunde, înghesuite unele în altele sau cu mici intervale prin care te puteai strecura, pe porți scârțâitoare de lemn înnegrit, în curți cu cărărui pietruite, spații străjuite de rânduri de stânjenei, de tufe de dalii și crizanteme colorate, curți mărginite de diverse anexe gospodărești (bucătării de vară, șoproane, adăposturi pentru animale și păsări), îndărătul cărora se întindeau grădini cu legume
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
bine le mănâncă oile. Pătratul, pe care oneștenii l-au poreclit, după această întâmplare și altele asemănătoare, „Hitler”, scormonește cu botul pantofului nou și lustruit pământul uscat, prăfos și scoate la iveală câteva boabe de fasole albă amărâte, uscate și înnegrite. Fața îi devine pământie, ochii ca de fiară îi ies parcă din orbite, se apropie cu câțiva pași de noi ca și cum ar vrea să ne bată și urlă: - Tovarăși, ce fel de treabă faceți aici?! Ăsta-i sabotaj! - Tovarășe secretar
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu totul într-o lume barbară din care nu
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu totul într-o lume barbară din care nu
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cravasați puternic de politruci și mitralierele lor.Tancuri ! Sute de tancuri care au apărut de nicăieri călcând totul în picioare.Moartea tanchistului e oribilă !.Cei ce nu reușesc să iasă la timp, urlă, ard ca niște lumânări și chipul lor înnegrit nu se poate uita nici cum.. Moarte ! Moarte ! Uraaa Stalinaa ! Ura Stalinaaa ! Noi, bărbații ,suntem niște copii mari.Păstrăm în interiorul nostru copilăria, luptăm pentru un ideal.Uneori acest ideal ne duce cu totul într-o lume barbară din care nu
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
cântec, dincolo de vis nu este niciun vis, dincolo de spațiu nu este niciun spațiu, spațiul, chiar dacă de necucerit, uneori e vântul, uneori e cântecul, uneori e visul în care pășim nedumeriți. Simți cum punctele îngreunează spațiile dintre noi? Cândva, un punct înnegrit te-ndurera atât de mult. Mărește la infinit punctul acela și vei vedea ce înseamnă - un punct abisal -, un punct legat de un altul, construit în spirala când ascendentă, când descendentă. Nu cred în punctul tău implantat la hotarul tăcerii
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
jos, la Mediterana, alternă drumețiile cu cel mai bun tratament al circulației sanguine, mersul desculț printre pietrele sălbatice ale țărmului marin. Însoțit totdeauna de baston! Într-una din zile, pașii îl aduseră în preajma unei construcții insolite: o biserică din piatră înnegrita de vreme, neîmprejmuita. Înțelese că incinta era de mici dimensiuni, întrucât în fața intrării,înguste și ea, zăboveau un șir de oameni pentru a intra. Era până în prânz și nu erau mulți. Grosul vizitatorilor poposea după oră sosirii cursei locale. Asta
SANTA SARA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374292_a_375621]
-
Dragă,-mi placi! Și acum... te cerți cu mine?!... Ai dreptate în ce spui, dar te rog, gândește bine: Eu mi-am recunoscut vina, cartea e idealul meu; Nu mă chinui, iubită! De nu găseam plicul tău... Sub o carte înnegrită, uitat pe vecie, el ar fi rămas! Oare cum de-l mai găsii!... și de ce nu l-oi fi ars? Jur, nu-mi amintesc de-acest plic ca să-l fi primit... N-aș fi rezistat să-l las, să stea
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
de flori parfumate și de pomișori colorați în care cântau sute de păsărele. Cel mai bătrân dintre grădinari o conduse pe Cora sub fereastra reginei, pentru a-i arăta ceea ce devenise Mărul de Aur, apoi o lăsă singură cu tulpina înnegrită care părea fără viață. Pe la ferestrele palatului se adunaseră câțiva curioși, printre care și regina, Prințesa Violeta și Prințul Codrin. Era destul de neplăcut să fie supravegheată, dar Mărul de Aur era prea departe de ferestrele sălii de bal ca să se
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
aprinsă, Te dau copiilor în dar, Să fie harta lor întinsă, Iar tu, înscris în calendar. Mereu de tine îmi amintesc, Mă dor profundele trăiri, Și ochii mi se umezesc De lacrima Primei Uniri. ȘARJA DE LA PRUNARU Mă doare ziua înnegrită, Când vieții i se taie dreptul, Când țara este ciopârțită, Când sabia zdrobește pieptul. Un glas de colonel răsună, Apare regimentu-n stele, Șarja Prunaru se răzbună, Soldații strălucesc în ele. Imnul se-nalță către Cer, Statuia-și pleacă fruntea lată
SĂ RIDICĂM SPRE CER, DRAPEL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372970_a_374299]
-
pictură? - Într-adevăr, eu slujesc că preot de mult timp, din anul 1970. Între timp am pictat și biserici în destul de multe locuri din țară, printre care și Biserica “Bumbăcari” din Capitală. Când eu am ajuns preot acolo, biserica era înnegrita, nu se mai vedea nimic din pictură, așa că m-am hotărât s-o restaurez și am spălat pictură și, cu foarte multă greutate, am repictat-o. Pictură era făcută de Părintele Sofian Boghiu și de frații Moroșanu, Mihail și Gabriel, doi
PARINTELE ARSENIE BOCA..SFANTUL ARDEALULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345921_a_347250]
-
pună în stup borcane cu sirop de zahăr, să-și completeze albinele rezervele. Când recolta de miere era bună, tata începea negoțul cu borcanele cu miere. Mai câștiga un ban pentru casă. În fiecare an topea ramele cu ceara învechită, înnegrită. După topire ceara devenea galbenă ca aurul. Apoi se ducea la un om care avea o presă, cu care făcea faguri noi de ceară, cu celulele doar vag inițiate, restul completau albinele ca să devină faguri noi. Odată plecă tata în
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
ferestrele compartimentului începuse să se zărească în depărtare orașul și mulți călători începuseră să se pregătească strângând bagajele. Răspunsurile la apelurile telefonice deveniseră lapidare, pe culoar începuse să se formeze inevitabila coadă. Prin ferestrele vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
Articolele Autorului respirația gândurilor ucide visurile. pe pat de sunete, rostogolite umbre, dragoste lasă să curgă. acidul minciunii, așternuturile arde. tâmpla ta, tâmpla mea zdrobesc fumul alb al întâmplării. ne-am întâlnit pe cheile solului. partitura s-a dizolvat. hârtia înnegrită - istorie a mâinilor deschise în gol, îmbrățișând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de mult în faliment. spectatorii surâd nopții. fiare ale pădurii indiferenței, lasă aplauzele să sperie copilul din inima gândului, remodelat de frică. sărut
SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348391_a_349720]
-
ei suflet. O Marie Magdalenă modernă a secolului XX - desprinsă parcă de undeva, din inovatoarea pictură manieristă a misteriosului maestru spaniol de sorginte elenă denumit El Greco -, privind hamletian la vasta deșertăciune a lumii cuprinsă pe de-a-ntregul ei în țeasta înnegritului de putreziciune craniu omenesc, dar aplecându-se despletită și cu umilenie, totdeodată, în fața Cristosului străpuns la mâini și picioare de cuiele reci ale eternului păcat ancestral al umanității... Într-o lume care își adoră idolii și își răstignește la fiecare
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nici vântul nu mai bate nici râul nu suspină nici focul nu mai arde iar lacrima divină n-o mai găsesc nici pe morminte iar, tu, te rog, să iei aminte că dincolo de punctul înnegrit nu e sfârșit ci o lumină lină plină boboc de floare-n amiaza mare parfum de rozalie ce îmi așterne visul și mă-mbie să urc la fel spre cer... acum, zâmbesc și pier. Referință Bibliografică: Zâmbesc și pier / Elena
ZÂMBESC ȘI PIER de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376657_a_377986]
-
ACOLO Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Soarele întâiul,soarele din urmă. Între ei sunt anii plini de nopți și zile unde se păstrează câte-o mică urmă pe-ale amintirii înnegrite file. Pun gândul în ele și-mi aduc aminte toate câte fură așa vii odată, când lăsam destinul trupul să-mi alinte sau cu dușmănie uneori să-l bată. Și cel mai adesea tu ești lângă mine tânără, frumoasă și
ŞI AŞ STA ACOLO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369226_a_370555]
-
țară era aliata Reich-ului hitlerist, iar mediile sale conducătoare complicii ticăloșiilor lor. Pe pămîntul nostru nu se risipise încă fumul gros al incendiilor lăsate de ocupanți, printre care și cele produse de soldații români, și încă se mai vedeau ruinele înnegrite ale satelor și ale orașelor, nemaipunînd la socoteală văduvele și orfanii". Bucureștiul este informat în privința conținutului acordurilor de la Teheran. Comunicările în privința faptului că Stalin s-ar fi declarat ostil unei debarcări anglo-saxone în Balcani ar fi fost transmise lui Antonescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși și mască de protecție... Zău c-așa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am recunoscut câteva fotografii, i-am revăzut pe Țar și pe Țarină în fața Panteonului, apoi pe malul Senei. Nu, ceea ce căutam eu se afla mai la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau necunoscute. Un nou strat și i-am pierdut din vedere. Am zărit atunci lungi cuirasate pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
soarele se învăpăia ca de pe o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se transforme în șirurile acelea de carcase înnegrite. Trenul înainta încet, parcă bâjbâind, în amurgul carbonizat, sub un soare care nu-ți mai rănea ochii. Se obișnuiseră deja cu mersul șovăitor și cu cerul plin de vuiete de avioane. Ba chiar și cu șuieratul strident de deasupra vagonului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frunzișul auriu al copacilor, avea o transparență ireală. Oprindu-se lângă el, și-a clătinat ușor buchetul. El a dat din cap ca și cum ar fi spus: „Da, da, înțeleg!” Nu purta centiron, ci doar curea cu o cataramă de bronz înnegrită. Cizmele lui erau roșii de praf. Charlotte locuia la parterul unei case vechi de lemn. An după an, de un secol încoace, pământul se înălța imperceptibil, iar casa se scufunda, așa încât fereastra odăii sale abia depășea nivelul trotuarului... Au intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
probabil, îmi apuca fularul și se lăsa salvat. După o astfel de baie, ne duceam spre vreuna dintre carcasele bărcilor vechi ce se vedeau ici și colo înălțându-se printre nămeți. Aprindeam un foc mare de lemne în măruntaiele lor înnegrite. Pașka își scotea cizmele lui groase de pâslă, pantalonii vătuiți și le punea aproape de flăcări. Apoi, stând desculț pe o scândură, începea să prăjească pește. În jurul focului de lemne deveneam volubili. El îmi povestea despre câte o pradă extraordinară (un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]