159 matches
-
privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la plimbare, c-o vorbă scurtă, și așteptam. Dar ce așteptam eu întârzia, și plictiseala îmi înnegura sufletul tot mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce spui, Dragomire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fugarului. Nourii de pe boltă se îngroșau, mâncau albastrul cerului; când boarea lină a bălții prinse a-mi mângâia fața, simții o picătură de ploaie pe obraz. „Are să ploaie! gândii. N-am făcut nimic!“ Și o părere mare de rău îmi înnegură sufletul, parcă încercam o grea pierdere. Grăbii pasul calului prin întunericul adânc. Satul cu moșioare neclintite izvorî deodată aproape de mine. La margine, spre apă, crâșma lui Sandu n-avea nici un fir de lumină. Îmi făcui o mulțime de gânduri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie de nefericire îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca, în secret, să-l facă pe Genba să își reconsidere atitudinea. Atitudinea susținută de stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Analectele, Ieyasu își răsuci taburetul în loc. Cei doi țărani raportară că, în aceeași dimineață, câteva unități din armata lui Hideyoshi plecaseră din Inuyama și se îndreptau spre Mikawa. — Bravo vouă, îi felicită Ieyasu. Veți fi răsplătiți! Fruntea lui Ieyasu se înnegură. Dacă era atacat Castelul Okazaki, nu se putea face nimic. Nici chiar el nu crezuse că inamicul ar fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i imediat pe Sakai, Honda și Ishikawara, ordonă el calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un telefon și vin eu să vă scot afară. Dar când Karin sosi cu mașina, refuză să se urce lângă ea. Rămase la colț, înconjurat de bagaje. Nu mai purta căciulă, avea părul ca o pojghiță subțire. Fața i se înnegură de amintiri. Vrei să răstorni japonezăria asta mică undeva în șanț, cu mine înăuntru. Ăsta-i planul? Vrei să termini ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de la bun început? —Mark, intră în mașină. Dacă voiam să-ți fac vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se pe moment. În străinătate sau în pușcărie. Dacă era în State, aș fi primit vești de la ea. Mai ales azi. Îți spun eu: poate că existau lucruri în viața ei despre care pur și simplu n-aveam habar. Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în transă. Am bănuit întîi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. "Dar nu era un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două... vin să te iau de la rulotă. — Ted, ești drăguț, dar nu știu... Uite cartea mea de vizită. Sună-mă la prânz. Promiți că mă suni? — Îmi pare rău, dar nu pot... m-am Îndrăgostit de altcineva. Răspunsul ei Îi Înnegură chipul. — Așteaptă-mă aici, zise el. Trebuie să plec un minut. Dacă pleci, te ucid. M-ai auzit? Te ucid dacă nu te mai găsesc când mă Întorc, și fugi fără să se uite În urmă. Era un truc dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar nu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prea tare de ea, deoarece puteam să regret mai târziu. "În toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să mă îndrăgostesc de altul și să te părăsesc". Văzând că m-am înnegurat, m-a luat în brațe: "M-ai crezut? Am glumit." "Să nu mai faci glume proaste", i-am zis, destul de acru. "Bine, îți promit", a căzut ea de acord. Dar nu s-a putut abține multă vreme. Din când în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
asta deschis, liniștit, Adina Dabija 172 oarecum coerent era cea mai bună dovadă că totul se terminase. Era de fapt prima oară când povesteam cuiva despre Jean-Claude. Ea fuma, sprijinită de perete, fărĂ să spună nimic, cu ochii În gol, Înnegurându-se pe măsură ce povestea mea Înainta, astfel Încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. mă uitam la ea cum Îmbătrânește pe măsură ce povestea mea Înainta și până la urmă mi- am Întrerupt povestea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prima dată despre asta deschis, liniștit, oarecum coerent era cea mai bună dovadă că totul se terminase. Era de fapt prima oară când povesteam cuiva despre Jean-Claude. Ea fuma, sprijinită de perete, fără să spună nimic, cu ochii în gol, înnegurându-se pe măsură ce povestea mea înainta, astfel încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. Mă uitam la ea cum îmbătrânește pe măsură ce povestea mea înainta și până la urmă mi- am întrerupt povestea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ci o deschidere către slujirea trăită și gratuită a lui Dumnezeu și a fraților. Probabil că urgența care se impune actualmente este reformarea, reinventarea, «reformatarea» vieții consacrate. În aceasta se îmbină, ca într-un laborator, cele trei elemente care au înnegurat Biserica lui Cristos: modul în care a fost înțeleasă înnoirea creștină în Duhul lui Isus, instituționalizarea și valul schimbărilor antropologice și culturale. Din această perspectivă, se pare că, pentru papa Francisc, regândirea vieții consacrate este asemenea regândirii Bisericii sau, altfel
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aldămașul. Se ridică, abținîndu-se să-și pocnească și călcâiele, și bău. Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea. Este muncitor lăcătuș. - Doamna dumneavoastră este una dintre acele persoane excentrice, pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drept aveau ei să mă aducă pe lume, dacă tot urmau să moară și să mă lase singur? M-am simțit trădat. Din moment ce nu eram o familie religioasă îmama a devenit o persoană religioasă mai târziu), perspectiva morții mi-a înnegurat existența, despărțindu-mi adolescența de copilărie. Fusesem un copil vesel, activ, iar dragostea părinților îmi dădea un sentiment de siguranță. Adolescența mea a fost ceva mai zbuciumată. Puteam, practic, să-mi simt colțurile gurii trecând de la zâmbet la o expresie
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Sperăm însă că cu ajutoriul onoratului public român mijloacele noastre se vor putea înmulți și noi vom putea aranja o serbare cel puțin modestă, seriozitatea și însuflețirea generală o vor face grandioasă. Nenorocirea care a lovit fondul serbării nu poate înnegura scopul care serbarea l-a avut; fatalitatea nu poate să triumfeze preste o idee! Sîntem de ferma convingere cumcă publicul român nici până azi nu au pierdut din zelul său nobil față cu cauzele mărețe! Apelăm dară la naționalismul tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fiecăruia dintre noi este unică și extrem de scurtă în comparație cu veșnicia. Dacă o transformăm într-un calvar, săvârșim o uriașă greșeală. Pentru a-și păstra liniștea și sănătatea sufletească, omul trebuie să se bucure de ceea ce are și să nu își înnegureze sufletul pentru că nu are cât au alții. Niciodată oamenii nu vor putea fi la fel de înstăriți pentru că fiecare este o entitate unică, pentru că s-au născut într-o altă zodie și fiecare își are steaua lui călăuzitoare, ursita lui. În plus
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de făcut (acoperise un pic peste jumătatea tabloului schițat În cărbune pe peretele alb), dar pictorul de război era mulțumit. În ceea ce privea munca din acea dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mâinile, fără peneluri. Acum aplica vopseaua cu degetele, alb, albastru, galben și alb, obținând nuanțe unice de verde, asemănătoare luminii de dimineață pe o pajiște, griuri aidoma asfaltului de pe o șosea răscolită de șrapnele, tonuri de albastru murdar pentru cerul Înnegurat de fumul venit de la casele În flăcări. Și un verde lichid ca ochii femeii pe care și-o amintea În acel peisaj, cu blugii strâmți pe picioarele lungi, sahariana kaki, părul blond strâns În două cozi legate cu elastice, geanta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Toți liderii au nevoie de anumite de standarde cu ajutorul cărora să măsoare și să cântărească deciziile dificile și alegerile etice pe care trebuie să le facă. De prea multe ori, în loc să fie albe sau negre, aceste au nuanțe de gri, înnegurând procesul de luare a deciziilor. George a câștigat respectul reprezentanților și clienților săi din întreaga țară în postura sa de director național de vânzări pentru mai multe companii de renume. Acest respect își are originile în ciudatul său simț al
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
tinerețe, pe când “se credea pelican”, cel mai scurt poem din literatura română: “Un om din Tecuci avea un motor Dar nu i-a folosit la nimic”. Tecuciul, orașul copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul și ziaristul Stelian Tănase
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un amestec de arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în plăceri, înnegurată în contemplație, ori dinamizată în acțiuni. Viața - acest amalgamat spectru cuprins între lături și ambrozie. Fără sublima jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
amestec de arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești ori far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în flăcări, înnegurată în contemplații ori dinamizată în acțiuni.. Calitatea spirituală a unei națiuni ține într-o oarecare măsură și de lejeritatea digestiei. Noaptea este terenul îndrăgostiților, al poeților și al tâlharilor. După victorie nimeni nu cere justificări, după înfrângeri nimeni nu crede
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]