167 matches
-
o amintește și îmi mulțumește cu o îmbrățișare. Satele albe din Andalusia, la fel de frumoase ca Partenonul N-am fost mare călător, și nu din lipsa vocației, ci a paralelor. Sînt pe lume șase sau opt locuri a căror nostalgie mă înnegurează și nu pentru că le-aș fi văzut și îmi lipsesc, ci pentru că le știu doar din cărți și din fotografii. Poată că astăzi mi-ar fi mai la îndemînă decît pe vremuri, dar nu mai am chef și nici sucuri
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
îmbunătățiseră. „Aliat? Puțin spus! El m-a rugat să las orice și să fac campanie pentru el. Și în 2004 am făcut. Chiar și acum cred că, dacă PSD ar fi rămas atunci încă la guvernare după 2004, ar fi înnegurat cerul democrației românești (...) Schimbarea a fost bună, din păcate n-am schimbat cu cine trebuie”, a comentat liberalul. Chiar și din acea perioadă Vosganian are frustrări legate de Băsescu, anume că i-a aruncat pălăria în mulțime, în seara câștigării
Vosganian: „ Barroso mi-a mărturisit că Băsescu a uneltit împotriva mea ” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42174_a_43499]
-
atinge trecerea timpului: Uite cum zboară zdrențe negre la orizont, nu cumva arde timpul?). Cartea-interviu are viață și prin didascalii. Interesant mod de a conversa cu poeta și-a ales doamna Gîrmacea; în timp ce răspunde întrebărilor puse, autoarea o privește, se înnegurează ori explodează admirativ și toate detaliile acestea sunt viu punctate prin paranteze; iată de ce, involuntar aproape, am introdus și eu parantezele mele în tot ce v-am povestit mai sus. Nu vreau să închei fără a întări prin vorbe o
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
apoi cu eruditul eseu al Danielei Șontică - "Cafeneaua Capșa, în vremuri de boemă literară" - despre farmecul interbelic al localului bucureștean. În privința anilor interbelici, despre o Capșa trăită ne-a lăsat mărturii scriitorul Camil Baltazar: ŤParcă văd și acum lăcașul Capșa, înnegurat de fum gros de tabac și de aburul fierbinte al înmiresmatei cafele sau al pișcotului pe limbă șvarț. Își fac apariția pe rînd devotații: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Al. O. Teodoreanu, Al. Steriade, Dărăscu, Carol Ardeleanu, Corneliu Moldoveanu, Romulus Dianu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
să mă simt și mai vinovată decât ea, nu numai atunci, ci și după aceea. Ani întregi am plănuit s-o caut pe d-na Toltea și să-i spun că scena amoroasă din filmul lui Vajda nu mi-a înnegurat educația. Cu toate intențiile mele bune, n-am fost în stare să liniștesc conștiința d-nei Toltea, pe care nici n-am mai văzut-o după examenul de bacalaureat. Încet și iremediabil, d-na Toltea a dispărut din universul meu. Până
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Nu știu. Eu nu sunt o persoană atât de importantă încît să mă fi gândit vreodată că merită să-mi înregistrez sentimentele. Iau fiecare zi pe rând... ― Am observat asta. Nu te-a afectat prea tare episodul acela... Femeia se înnegură. ― Ți-am mai spus. E felul meu de a mă apăra. Violul acela... ― Nu la viol mă refeream. Ci la felul în care au sfârșit cei trei... ― Își meritau soarta, rosti femeia pe un ton sumbru. ― Ciudat. Nu credeam că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai eficient în favoarea sa. ― Și le-ai zis asta și Mariilor? ― Ele au avut alt indiciu. Ți-am spus că nu cred că succesorul meu trebuie stabilit printr-o întrecere. Să spunem că aveți șanse egale acum. Fața tânărului se înnegură. ― Dar mai am atâtea de aflat! Cum faci ca Augustin, cel care se jertfește aici, să se întrupeze exact pe o Planetă Agricolă și apoi să se jertfească din nou, acolo? Ce se mai află lângă racla cu pletele Sfântului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai putea ataca. Ce nu pricepi? - Cu ce hrănește oamenii aceia venit din cer? Cei trei bărbați se priviră unul pe altul fără să înțeleagă. - Cum adică? întrebă scurt Hinnedi. - Ce trebuie ei trăiește... Fruntea lui N'Gai Loon se înnegură și mai tare. - Păi, cereale, carne, fructe... chestii din astea pe care tu nu ți le poți închipui. - Și voi nu aveți destulă mîncare? - Ba da, dar nu înțeleg... Bella se opri la semnul discret al lui N'Gai Loon
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sa fulgeră înainte de a răspunde cu o hotărâre de neclintit: — Da. Nimic n-o să ne poată rezista. O să-i mătur pe burgunzi din Sapaudia. încruntându-se, scutierul observă, pe un ton vag insinuant: — Nu chiar pe toți, cred. Balamber se înnegură: Mandzuk sărea peste cal. Cu toate acestea, se mulțumi să-l privească sever. — Acum du-te, conchise, bătându-l prietenește pe umăr, și fă tot ce ți-am poruncit. Mâine în zori plecăm. 34 Sebastianus fu condus într-un grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asigurat că erai încă în viață... în sfârșit, acela, de bucurie, s-a pus pe plâns ca un copil. Sebastianus abia schiță un zâmbet. Ceea ce-l interesa era să aibă, în sfârșit, vești de la Magister militum: — Mesajul?... Privirea Fredianei se înnegură. — Etius e în marș către Arelate. Poate că a și ajuns. Cât despre tine, presupunând că Vitalius va ajunge aici și te va găsi în viață, i-a spus să-ți transmită ordinul de a i te alătura acolo. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropii. Poți să negociezi. Poate că o să-ți plătească până și o mică recompensă, nu? Ești foarte bine informat. — Sunt numai dacă doar atât vrea clientul tău; și În această privință, o să te ajut chiar, dacă pot. Fața lui se Înnegură și adăugă: — Însă În ceea ce-l privește pe Mutschmann - al meu e. Dacă tipul tău are cumva gânduri nepotrivite de răzbunare, spune-i să se lase păgubaș. E papara mea. Este pur și simplu o problemă de bună desfășurare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un telefon și vin eu să vă scot afară. Dar când Karin sosi cu mașina, refuză să se urce lângă ea. Rămase la colț, înconjurat de bagaje. Nu mai purta căciulă, avea părul ca o pojghiță subțire. Fața i se înnegură de amintiri. Vrei să răstorni japonezăria asta mică undeva în șanț, cu mine înăuntru. Ăsta-i planul? Vrei să termini ceea ce ar fi trebuit să se întâmple de la bun început? —Mark, intră în mașină. Dacă voiam să-ți fac vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare când tatăl lor detonase o salvă de artificii ilegale din Categoria B în partea de nord a fermei. Sigur e în străinătate, spuse Mark, înnegurându-se pe moment. În străinătate sau în pușcărie. Dacă era în State, aș fi primit vești de la ea. Mai ales azi. Îți spun eu: poate că existau lucruri în viața ei despre care pur și simplu n-aveam habar. Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prima dată despre asta deschis, liniștit, oarecum coerent era cea mai bună dovadă că totul se terminase. Era de fapt prima oară când povesteam cuiva despre Jean-Claude. Ea fuma, sprijinită de perete, fără să spună nimic, cu ochii în gol, înnegurându-se pe măsură ce povestea mea înainta, astfel încât, la sfârșit, nu mai era aceeași fată binedispusă și rumenă de soare pe care o găsisem. Mă uitam la ea cum îmbătrânește pe măsură ce povestea mea înainta și până la urmă mi- am întrerupt povestea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Întors ceașca de cafea, ca să-și ghicească În zaț. Când a auzit vestea despre sexul meu, unchiul Pete a refuzat să accepte felicitări. Nu era nici o magie la mijloc. ― Pe deasupra, glumi el, tot meritul Îi aparține lui Milt. Desdemona se Înnegură. Se dovedise că fiul ei, născut În America, a avut dreptate și, cu această nouă Înfrângere, țara ei de baștină, În care Încă mai Încerca să trăiască, deși era la șase mii cinci sute de kilometri depărtare și cu treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două... vin să te iau de la rulotă. — Ted, ești drăguț, dar nu știu... Uite cartea mea de vizită. Sună-mă la prânz. Promiți că mă suni? — Îmi pare rău, dar nu pot... m-am Îndrăgostit de altcineva. Răspunsul ei Îi Înnegură chipul. — Așteaptă-mă aici, zise el. Trebuie să plec un minut. Dacă pleci, te ucid. M-ai auzit? Te ucid dacă nu te mai găsesc când mă Întorc, și fugi fără să se uite În urmă. Era un truc dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a atomisticilor fără Dumnezeu și a dezastrofizicienilor de care pululează, azi, planeta noastră, veseli... ș.a.m.d. Carmen o privea cu admirație. Domnul Vasile Elisav, care, fără să fie un habotnic al cultului scientist actual, era, oricum, un palindromolog, se înnegură ușor la față, tăcu un timp, cerându-i Norei, apoi, exemple... — Două-trei exemple! — În ce privință, întrebă aceasta. — Mai și întrebi, răspunse Elisav. În legătură, dragă Nora, cu ceea ce numiseși darul lor, unul fără pereche, al înjosirii unei lumi, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
dea seama de la început că e cea mai bună soluție... Se alarmează brusc și inima începe să-i bată cu putere în piept, gata-gata să l spargă. Unde a dispărut Nero? L-a lăsat singur... Îl descoperă de cealaltă parte, înnegurat la chip, cum îi e felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius nu dă semne că ar intenționa să revină la loc, începe să se furișeze cu pași mărunți încercând să i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de orice idee de onestitate. Să văd în caltaboșii din frigiderul lui Remeș întreaga micime, atât de deplorabilă, a unor oameni roși și pe pereții interiori ai stomacului de o infernală lăcomie. Nu corupția celor două specimene politice m-a înnegurat. Nici un român n-ar merge cu naivitatea atât de departe încât să creadă că ceea ce a putut vedea pe TVR și apoi pe Internet ar fi vreo excepție. Cu adevărat șocant a fost, în ce mă privește, faptul că acești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
piesele chibzuit ticluite, așezate milimetric, cu penseta, îl răsfoi cu răbdare, cu atenție. Ca un elev scos la lecție, sigur pe el, în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la plimbare, c-o vorbă scurtă, și așteptam. Dar ce așteptam eu întârzia, și plictiseala îmi înnegura sufletul tot mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce spui, Dragomire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fugarului. Nourii de pe boltă se îngroșau, mâncau albastrul cerului; când boarea lină a bălții prinse a-mi mângâia fața, simții o picătură de ploaie pe obraz. „Are să ploaie! gândii. N-am făcut nimic!“ Și o părere mare de rău îmi înnegură sufletul, parcă încercam o grea pierdere. Grăbii pasul calului prin întunericul adânc. Satul cu moșioare neclintite izvorî deodată aproape de mine. La margine, spre apă, crâșma lui Sandu n-avea nici un fir de lumină. Îmi făcui o mulțime de gânduri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]