272 matches
-
Paul et Virginie. Tălmăcirile din grecește, Icoana lui Chevit și Iliada, rămân neterminate. G. este primul traducător în românește al epopeii lui Homer (e drept că numai primele două sute de versuri). Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește să lămurească relativitatea
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
prefigurând coordonate ale lucrărilor viitoare - aspirația spre cuprinderile închegate, orizontul vast al documentării și rigorile analizei. Posibilitățile criticii socio- și psihobiografice relevă în viața și opera poetului avut în vedere un nonconformism constant, un romantism militant și o concepție raționalistă, înrâurită de gândirea lui Rousseau, Montesquieu, William Godwin și mai puțin de socialiștii utopici. Sensurile moral-filosofice, încifrate în legendele prelucrate de Shelley - englezești, italiene, grecești și orientale - ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a fi neglijate, firește, izbutirile estetice
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
1996; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). Lucrare de informare indispensabilă, riguros alcătuită, Dicționarul... reține în corpul propriu-zis și în addenda referințe la peste două mii două sute de publicații, fie integral literare, fie conținând pagini sau rubrici literare și care, toate, au înrâurit într-un fel sau altul viața culturală românească. Articolele sunt alcătuite ca niște micromonografii, cuprinzând date succinte despre istoricul periodicului, lista colaboratorilor principali și a textelor esențiale, aprecieri asupra orientării și valorii publicației în epocă și în perspectiva timpului, precum și
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
primii cugetători români care își pun probleme de filosofie a istoriei. Înțelegând istoria ca „motor al dezvoltării spiritului uman”, el formulează în Problema timpului nostru, expunere publică din 1842, tipărită postum în românește (1938), câteva întrebări fundamentale pentru cunoașterea istorică. Înrâurit de kantianism și cu precădere de hegelianism, de lecturile din Herder, Fichte, Schelling și Görres, autorul delimitează componentele evoluției istorice, face disocieri nuanțate privitoare la viața istorică, la comunitatea umană, se oprește la însemnătatea spiritului național în existența statală, în
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
combinație inconsistentă de dragoste și ură, sublimare monstruoasă sau ideală a unuia dintre cele două principii esențiale, soarta tragică a individului închis în citadela singurătății, iubirea - vrajă devastatoare a vieții omului, iar înainte de toate, credința în puterea artei de a înrâuri perfectibilitatea umanității. Această din urmă idee, primordială în concepția lui L. ca dramă a „obsesiei responsabilității” scriitorului față de oameni, a atras atenția asupra sa încă de la debut: „Mulțime de oameni vor primi cuvintele drept în inimă și poți să-i
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
România”. În articolul-program se precizează: „Ne vom face ecoul tuturor vederilor drepte în instrucțiune și educațiunea națională, în cultura morală, în dezvoltarea economică, într-un cuvânt vom căuta să ne luminăm pe noi, învățătorii, pentru ca la rândul nostru să putem înrâuri cum trebuie asupra poporului”. Rubrici: „Educație și învățământ”, „Chestiuni economice”, „Literatură și știință”, „Pagina copilului”, „Pagina mamei și a copilului”. În afara discuțiilor privind învățământul românesc, se manifestă interes pentru învățământul din alte țări, precum Macedonia, Ungaria, Italia. Multe comentarii au
SCOALA ROMANÃ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289567_a_290896]
-
și bazacoană. Că (im)previzibilul autor, rămânând același, poate lua diferite înfățișări, o dovedește și romanul polițist Ce oameni originali ! (1994). Stârnit de policier-urile trăsnite ale lui San-Antonio, el însăilează cu vervă ușure o intrigă rocambolescă, într-o manieră înrâurită de dicția torențială a lui Frédéric Dard. Semnată cu apropont Freddy Dardara, narațiunea își trădează autorul nu doar prin coloritul întorsăturilor de condei, ci și prin ispititoarele liste de gustări. Nu e de mirare, un rol pe care U. îl
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
Scrisul bănățean”, semnând Marian Virgil, în „România literară”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Clopotul” (Botoșani), unde iscălește și Valeriu Leonte, ș.a. Primele volume de versuri ale lui V., Mătănii pentru fata ardeleană și Întoarcerea lângă pământ (1942), marcate de nostalgia Transilvaniei, sunt înrâurite de stilul incendiar și vindicativ al lui Aron Cotruș. Eliberată de această influență, poezia de după 1970, când scriitorul reintră în circuitul literar, va păstra totuși până la sfârșit o notă mesianică: „Nimic de la dânsul nu spune poetul, ci toate/ îi vin
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
este prezent cu o proză naivă (Cea dintâi polcă), I. Russu-Șirianu dă istorioare sentimentale (Letiția, Cavalerul, Două surori), iar N. Iorga are câteva note de călătorie în Tirol. Mai importantă pentru Iorga va fi însă atmosfera revistei, ucenicia la V. înrâurindu-i orientarea de mai târziu, la „Sămănătorul”. Cât privește poezia, contează în special aportul lui G. Coșbuc. Ceea ce scrie acum poetul dobândește o nouă dimensiune, aceea de act angajat, expresie a atitudinii în fața unor acute probleme sociale și politice. Alături de
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
română”, „Gândirea”, „Rampa”, „Curentul magazin”, „Premiera ilustrată”, „Studio Teatrul Național”, „Preocupări literare”, „Femeia”, „Familia”, „Viața”, „Orizont”, „Revista literară”, „Timpul”, „Adevărul”, „Universul”, „Patriotul” (Arad), „Basarabia” ș.a. Devine membră a Societății Scriitorilor Români în 1943. A lăsat numeroase manuscrise, unele pagini fiind înrâurite de dialogurile cu Nae Ionescu, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Firave, semnalând oarecare virtualități, piesele de teatru compuse de Z.R. nu au provocat un mare interes, cu toate că seria lor fusese deschisă de Ucenicul vrăjitor, în care un cronicar
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
început ale lui S. conferă un aspect nou peisajului ardelean, „în culori estompate de o tristețe fumurie”, fiind și o poezie a ciclurilor naturii, dominată însă de ezitare, de abstragere din cotidian, rar „luminată de un gând liniștitor” (Emil Giurgiuca). Înrâurit de Ion Barbu, pornind din filonul ilustrat de Riga Crypto și lapona Enigel și de Uvedenrode, pare să fie Poemul Salamandrei (1971), volum ce cuprinde un unic, lung poem, în trei părți (Zvon, Salamandra și Bietul dor), fragmentate tipografic de
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
ardelene. A mai scris în „Tribuna poporului” din Arad. Ultimii ani de viață îi sunt măcinați de tuberculoză. S.-R. cultivă aproape exclusiv lirica erotică. De o sensibilitate autentică, ascuțită de boală și de o puternică decepție sentimentală, autoarea este înrâurită de Mihai Eminescu, de la care preia motive, imagini și ritmuri. Versurile se detașează totuși de simpla imitație prin încărcătura de sinceritate care se străvede printre rânduri, prin spontaneitate, delicatețe și grație. Poeta a fost influențată și de romanticii germani (Lenau
SUCIU-RUDOW. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
și Literare din Iași, fusese și membru al Junimii. Ca publicist, S. e cam risipit (se ocupă de chestiuni de arhitectură, de istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte). Împreună cu H. Tiktin începuse un dicționar român-francez-german. Cunoscător al limbii grecești, tălmăcește în 1879 cartea a patra din Istoria lui Herodot, însoțind-o cu o „precuvântare” și cu o schiță
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
din punct de vedere etnografic. Acesta probabil că a fost motivul principal care m-a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au constituit, după instalarea guvernului Groza în România
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unei familii boierești cu filiații ilustre: mama, Maria (n. Ghyca), tatăl, August, era fiul postelnicului Toderiță Râșcă din Vaslui. Învață la Iași, în particular clasele I-VI, după care frecventează Liceul Național. Aici, devenit copilul teribil al școlii, scrie versuri înrâurite de muzicalitatea eminesciană în revista școlară „Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii Pagini intime (1905). Urmează studii de drept tot la Iași, obținând licența în 1910. Se înscrie în Barou, dar nu practică avocatura, atras fiind de viața
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
fragmentele de peisaj industrial, și Ion Minulescu (fără tehnica melodică a cantilenei acestuia), și G. Bacovia (fără ca lexicul voit „nepoetic” să producă aceeași tensiune tragică). În afara „Vieții noi”, el colaborează în perioada 1911-1916 la diverse reviste al căror program era înrâurit de simbolism: „Farul”, „Versuri și proză” (unde semnează cu pseudonimul Valde), „Sărbătoarea eroilor”, „Flacăra”, dar și la altele cu o orientare mai puțin decisă - de pildă, „Poezia”. Mai târziu, în 1918-1919, va conduce revista „Letopiseți”. Pe de altă parte, publică
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
în „copii de pe natură”, strânse în volum în 1874, cele care i-au stabilit reputația de scriitor. Animate de un umor abundent, textele surprind cu precizie trăsături caracteristice unor personaje aparținând de preferință, ca și la I.L. Caragiale, burgheziei mărunte. Înrâurite de realism și având ca model câteva dintre creațiile lui Costache Negruzzi, „copiile” vizează, de regulă, obiective ce au stat frecvent în atenția criticii junimiste: politicianismul (Tachi Zâmbilă, om politic), demagogia (Ștefan și Mihai), mania latinistă (Vespasian și Papinian), veleitarismul
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
în țară, rememorată odată cu parcurgerea dosarului de la Securitate, dăruit de un prieten din copilărie, „fost și rămas inițiat în intrigile perioadelor pre- și posttotalitare”. Distanțarea de evenimente, alura evocatoare, conștiința că totul s-a petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele din urmă romanele în rama unei trilogii, intitulată chiar Trilogia exilului (2002), dând altă greutate episodicului
PLESEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
scrise aceste narațiuni, a operat distingeri însemnate și demonstrații de erudiție filologică. După părerea sa de eminent cunoscător al vechii literaturii omiletice, prima Cazanie a lui Coresi (din 1567) este o tălmăcire a Postillei de Neagovo, culegere de cazanii puternic înrâurită de dogma calvină, alcătuită pe la 1550 în slavona ucraino-carpatică, iar a doua Cazanie coresiană aduce în românește textul Cazaniei tipărite în 1569 la Zabludovo, în Lituania, de Ivan Feodorov; în fine, Carte românească de învățătură, imprimată de mitropolitul Varlaam în
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
otrăvire a lui Lăpușneanu. Celelalte personaje au o siluetă discretă, însă conturată cu linii sigure: doamna Ruxanda, blândă și supusă, mitropolitul Teofan, nu atât prelat cucernic, cât abil diplomat, Moțoc, intrigant, slugarnic și laș. De-a lungul vremii nuvela a înrâurit scriitori ca Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Scurtescu, Samson Bodnărescu, Iuliu I. Roșca, pe Mihai Eminescu însuși, pe A. I. Odobescu și B.P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu și, poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și conexiuni neașteptate, reînviat, recreat. Se exprimă aici „vechea libertate a curiozității sale rătăcitoare, nesățioasă să cunoască și să se bucure de descoperirile ei” (Tudor Vianu). Și în Istoria arheologiei, lucrare modernă, unică în literatura de specialitate de la noi, O., înrâurit de J. J. Winckelmann, face un periplu prin arta universală, în Antichitate și Renaștere, ghidat de intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Samuil Vulcan, unui profesor din Blaj sau din Oradea ori lui Ion Budai-Deleanu (singur sau în colaborare). Se pare că autorul este totuși Samuil Vulcan, pe atunci elev la Blaj, în ultima clasă a Gimnaziului Teologic. Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
detalierea structurilor obiective, cât mai ales descrierea comportamentul unor persoane, grupuri, organizații, descrierea modului de viață și de gândire al acestor grupuri. Aceasta Înseamnă determinarea contextului care a făcut ca o asociație intelectuală extrauniversitară să dezvolte o rețea ce a Înrâurit multe fațete ale realității interbelice. Așezarea Școlii gustiene În context social concret nu Înseamnă doar un gest principial, ci și stabilirea precisă a relațiilor formale și mai ales a celor informale cu membrii altor instituții sau organizații. Fără a Înțelege
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]