1,329 matches
-
plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe continent, nu și În Anglia. Rowe nu putu obține de la chelneriță decît o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în instituțiile noastre majore. Încrederea în instituțiile noastre majore și în liderii lor s-a redus atât de mult încât a ajuns să le pună legitimitatea în pericol și pe bună dreptate; Poate nici o altă idee nu este mai adânc înrădăcinată în cultura politică modernă decât convingerea că creșterea economică este cheia satisfacerii celor mai importante nevoi umane, inclusiv diminuarea sărăciei și protecției mediului înconjurător. Oricine îndrăznește să vorbească despre limitele ecologice care stau în calea creșterii economice, riscă să fie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
valabile au fost răstălmăcite într-o ideologie extremistă care înalță cele mai josnice aspecte ale firii umane la un ideal de autojustificare. Deși, această ideologie denigrează cele mai fundamentale valori și idealuri ale omenirii, ea a devenit atât de adânc înrădăcinată în cadrul valorilor, instituțiilor și culturii noastre de masă, încât o acceptăm aproape fără a o pune la îndoială. Ea există pretutindeni în jurul nostru și joacă un rol negativ în formularea a aproape fiecărui aspect al politicii de stat. Ea mizează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ai nevoie doar de câteva luni sau ani. Depinde cum stă fiecare cu răbdarea sau cu dorința de a trăi mai bine.” Iată și o depoziție a d-lui Theodor Stolojan, consemnată într-un interviu de L. Ciochină: „S-a înrădăcinat ideea ca parlamentarii să fie impuși de la centru. La noi, cei care doresc să fie parlamentari vor trebui să dea dovada capacității și dorinței de a munci, mai ales la nivelul județelor. Vor fi efecte benefice multiple. Va dispărea o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lumea materială ca realitate primordială, materialismul ca valoare dominantă și, în final, creșterea economică drept scopul fundamental al omenirii. Ca filozofie a științei, monismul materialist a făcut posibile realizările științifice și tehnologice ale epocii științifico-industriale. Ca filozofie a vieții adânc înrădăcinate în cultura modernă, ne-a condus pe marginea autodistrugerii, pentru că ne determină în mod firesc să îmbrățișăm valorile hobbesiene. Aceasta face dificilă identificarea cu orice scop sau semnificație mai înaltă, dincolo de satisfacerea poftelor noastre fizice. Eliminând umanul, economiștii au eliminat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sub frunzele de sticlă ale unui candelabru mare cât un nor scânteietor. Deja Pețitorul le spune candelabrelor „copaci”. Atârnă șiruri în mijlocul sălilor lungi, al galeriilor și saloanelor. Le-a numit livezi de sticlă crescute din lanțuri îmbrăcate în catifea și înrădăcinate în tavan. Fiecare dintre noi își vede propria realitate de-acasă în camerele astea mari. Contele Calomniei scrie în carnețel. Agentul Ciripel filmează. Contesa Clarviziune își poartă turbanul. Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
necunoscut. Ca pe realitatea altuia. Tot așa cum, spune Sfântul Fără-Mațe, un pervers întoarce o revistă porno invers ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
comitetelor de audit regulate și va pregăti un raport anual. În acest fel, comitetul de audit furnizează un nivel ridicat de confort pentru mandatari în baza principiilor unei bune guvernanțe corporative. Rolul comitetelor de audit 67 este, în prezent, bine înrădăcinat în cultura de afaceri. Comitetele de audit au devenit obligatorii pentru majoritatea burselor de acțiuni internaționale. Chiar și în companiile mai mici, prezența lor este recomandată, unele fiind văzute chiar ca substitute pentru funcția de audit intern. În atenția comitetelor
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
o considerație adecvată. Prin această combinație de eforturi, pentru a ajunge la un risc acceptabil, auditul intern devine acel „prieten critic” al executivului, managementului și angajaților în cadrul organizațiilor. Având în memorie definiția auditului intern 51, constatăm că acesta este adânc înrădăcinat în agenda managementului riscurilor (ERM), controlului (CSA)52 și guvernanței corporative. Dave Richards 53, în cadrul Conferinței IIA în 2002, a subliniat tendințele în domeniul ERM și CSA, inclusiv mișcările legislative din întreaga lume, ce accentuează necesitatea pentru un management al
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
chiar 60%! Dovadă, dacă o putem considera astfel, a ancorării profunde a acestui fel de viață în rândurile populației. Dacă este adevărat că activitatea profesională a femeilor descrește în funcție de numărul de copii și crește cu vârsta, aceste schimbări culturale sunt înrădăcinate și vizibile în toate anchetele demografice, singura excepție privindu-le pe mamele singure cu copii de mai puțin de 3 ani, cărora alocațiile de solidaritate le asigură un venit ce le permite să se ocupe de copiii lor la domiciliu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
care traversează documentul conciliar și care „rimează” perfect cu spiritul Tradiției patristice. Mă limitez aici la două exemple: 1. Primul capitol al constituției se intitulează „mysterium Ecclesia”. Aceste titlu e un întreg program - revoluționar, trebuie s-o spunem - și se înrădăcinează în meditațiile ecleziologice ale lui Henri de Lubac, printre alții (trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citează pe Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot în scrierile patristice. Prevestită de un typos (sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian), Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii 253 o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, înrădăcinată în apocaliptica iudaică, trece ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tovarășilor noștri de drum!... I-am făcut vânt!... Așa e-n politică, tovarășe!... Ca să treci puntea te faci frate și cu dracul, că n-ai încotro! conchise secretarul general, nu atât în chip de justificare, cât în virtutea unei convingeri adânc înrădăcinate în mintea sa. Permiteți-mi să nu împărtășesc această părere, spuse Nando. Eu am venit la dumneavoastră ca să vă prezint un caz foarte serios, vreau să spun foarte grav, pentru care vă solicit o soluție în spiritul dreptății. Da?! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au, adânc înrădăcinată în ei, dorința de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui lucru. Frank Herbert Uitându-te la televizor în Japonia, mai multe lucruri bizare îți captivează atenția. Unul dintre acestea este, cu siguranță, un simptom pe care îmi este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt purtători ai acelorași gene. Un tip de altruism reciproc: "Ce faci tu pentru mine, fac eu și pentru tine". O favoare în așteptarea unei contrafavori, cum se poate observa chiar între hominizi. Prin urmare, în natura bilogică umană este înrădăcinat un comportament etic rudimentar. Acest lucru îl menționează și binecunoscutul biolog evoluționist de la Tübingen, Alfred Gierer, de la care am putut învăța foarte multe. În cartea sa Was ist der Mensch? In vieler Hinsicht sich selbst ein Rätsel... (Ce este omul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei cauze, unui sens prim și lui Dumnezeu, nu știe doar că în definitv poate avea încredere în viață, dar și de ce. A spune da lui Dumnezeu înseamnă a opta pentru o încredere fondată și coerentă în viață: încrederea originară înrădăcinată în profunzimea ultimă, în fundamentul fundamentelor și îndreptată către scopul scopurilor. Dumnezeu ca nume pentru sensul-fundament al tuturor lucrurilor, cum spune Ludwig Wittgenstein în fragmentul jurnalului său, citat la începutul acestui capitol. Astfel, în ciuda tuturor incertitudinilor vieții, mi-au fost
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de această putere se poate abuza din păcate într-un mod inimaginabil. Recent, sociologii și politologii iau act de faptul că credința religioasă reprezintă probabil cea mai importantă forță motivantă din istoria umanității. Convingerile, comportamentele și inspirațiile religioase s-au înrădăcinat în stratul cel mai adânc al oamenilor. Și pot pune în mișcare sau pot arunca obstacole schimbări enorme. Pot mobiliza sau bloca energii morale sau politice. Un exemplu impresionant și tragic al aceste forțe este conflictul pentru Țara Sfântă care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nu este vorba doar de interpretări diferite ale aceleiași experiențe mistice, ci de experiențe diferite, așadar de diferite genuri de religiozitate. De fiecare dată când vorbesc cu persoane de profundă religiozitate indiană, îmi dau seama că religiozitatea mea este profund înrădăcinată în tradiția profetică, precum cea ebraică și musulmană în general. Indiferent că ne referim la Avraam, Moise, David, profeții israeliți sau la Isus, Mesia (Cristos) al creștinilor sau la profetul Mahomed, evidențiem aceeași caracteristică: pentru ei toți nu există nici o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime îndepărtări, punerea la distanță a unui orizont, o ek-stază. Fenomenalitatea care instituie această putere este cea a exteriorității transcendentale în care se înrădăcinează orice formă de exterioritate și de obiectivitate, mai cu seamă obiectivitatea lumii și a științei. În puterea de revelare a vieții, dimpotrivă, nu mai există nici îndepărtare, nici diferență, viața este o încercare de sine fără distanță, fenomenalitatea în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la nimic, de un punct de vedere practic și de un punct de vedere teoretic și de diferența dintre ele ca despre ceva care vine de la sine. Această diferență rămâne totuși obscură în ceea ce privește principiul său, și aceasta deoarece ea se înrădăcinează în structurile ultime ale Ființei și în ultimă instanță în Fondul său invizibil și numai aici poate ea fi pusă în lumină. În măsura în care cultura este cultura vieții și se bazează pe cunoașterea proprie a acesteia, ea este în mod esențial
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca "tehnică" precum și a diferitelor faze pe care aceasta urma să le îmbrace în dezvoltarea sa faze nu supuse hazardului, contingente precum vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă, necesare într-un anumit fel de vreme ce sunt înrădăcinate în această esență originară a tekhne, sunt făcute posibile și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu ajunge să existe decât sub forma unei valori de uz ale cărei natură și proprietăți sunt determinate de subiectivitate. Aceasta impune, în chiar sânul unui sistem de valorizare, o teleologie care nu poate fi îndepărtată în totalitate și care înrădăcinează tot acest proces într-o ontologie a vieții. Tocmai această înrădăcinare este sfărâmată în universul tehnicii: procesul de producție nu-și mai are rațiunea sa ultimă în urma sa, în valoarea de uz și în viață, ci înaintea sa, într-o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu dintr-o privire exterioară aruncată asupra aparenței sale obiective, stranii, diforme sau stângace: mai curând în ea însăși, într-una dintre tonalitățile prin care ea trece în mod necesar și care sunt asemenea unor declinări ale esenței sale, se înrădăcinează ideea smintită de a nu mai încerca ceea ce încearcă, de a îndepărta propria sa condiție de a fi viață. O asemenea Idee este imanentă științei galileene, fără ea proiectul de a respinge sensibilitatea vie n-ar fi putut ieși la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu mai încerca ceea ce încearcă, de a îndepărta propria sa condiție de a fi viață. O asemenea Idee este imanentă științei galileene, fără ea proiectul de a respinge sensibilitatea vie n-ar fi putut ieși la lumină. Deoarece ea se înrădăcinează într-o tonalitate și o prelungește ca pe o modalitate a devenirii sale, ca pe acel moment în care suferința blocată în ea însăși nu mai vrea, ca suferință, să fie ceea ce este, atunci trebuie să spunem: știința care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]