743 matches
-
cu caracter ironic la adresa societății sau a unor personalități reprezentative din epocă - dar atunci se mai găseau uneori câțiva curajoși, care să iasă din tipare și să își permită integrarea în textele scrise, a unor aluzii fine, interpretabile. Această frică, înrădăcinată puternic în epoca ceaușistă este cultivată, în continuare, ca un efect inerțial, amplificată parcă mai puternic... sau poate românul - care râdea chiar și de moarte, cimitirul de la Săpânța fiind o dovadă a acestui lucru - și-a pierdut cu desăvârșire, în
”CONSIDERAŢII PRIVIND CÂTEVA ASPECTE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383991_a_385320]
-
cu activitatea șamanului de la populațiile din Asia Centrală, care, însă, are o arie de atribuții mult mai largă decât „doftoroaia” din satele românești. La fel ca și în medicina modernă, autosugesștia juca un rol esențial în vindecarea bolnavului care avea adâncă înrădăcinată credința că se va face bine de îndată ce va fi descântat, tămâiat, afumat, cântat de cel sau cea care își lua sau nu în seriosă vocația de vindecător. În satul Lunca din comuna Filipeni, Floarea V. Botușanu, moașa neoficială a părții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a născut odată cu omul, fiind o formă de manifestare a spiritului, de raportare la elementele naturale care-l înconjoară și de care nu s-a desprinsă complet. Omul preistoric, înconjurat de forțe ostile, de spirite și demoni, avea credința adâncă înrădăcinată că prin dans, prin mișcările corpului, îmbunează spiritele, situându-se în acord și în armonie cu lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
disciplinați și acum victime martire ale violenței asasine. Motivau de asemenea, acum pe alt ton, poate pentru ca o asemenea lipsă de solidaritate civică să nu pară prea scandaloasă, prin aceea că aveau cavourile lor istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să rămână toți uniți, după moarte, de asemenea per omnia sæcula sæculorum, aceia care, în viață, trăiseră întotdeauna uniți. Înmormântarea colectivă nu avea să fie, prin urmare, de treizeci și patru de cadavre, ci de douăzeci și șapte. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e vorba de mine. I-am aruncat repede o privire. A plecat ochii în jos. Răspunsul acesta al lui mi s-a părut ciudat de umilitor. Era, deci, conștient de faptul că ea îl privește cu o indiferență atât de înrădăcinată încât vederea scrisului lui n-avea nici cel mai mic efect asupra ei. Dar chiar crezi că o să se întoarcă vreodată la tine? l-am întrebat. — Vreau să știe că dacă se strică de tot lucrurile poate conta pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște instincte adânc înrădăcinate pe care obiceiurile și bunele maniere ale lumii civilizate le-au împins cu de-a sila în ascunzișurile misterioase ale subconștientului. Dându-i personajului inventat înfățișarea unui om în carne și oase, dă viață acelei părți a ființei lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să rămână departe de singurele meleaguri pe care le-au cunoscut vreodată. Poate că tocmai acest sentiment al înstrăinării îi trimite pe oameni hăt departe în căutarea unui lucru durabil de care să se poată atașa. Poate că vreun atavism înrădăcinat îl îndeamnă pe călător să se întoarcă spre țări pe care strămoșii lui le-au părăsit în vremuri pierdute în negura istoriei. Uneori un om dă peste un loc de care se simte în mod misterios legat. Iată căminul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
început congestionat atât de integru în punct ca și plecare timidă spre un posibil întreg sau o posibilă formă. Noi oamenii plecăm întotdeauna de la premiza că un început de întreg trebuie să fie neapărat rotund, deoarece este un considerent adânc înrădăcinat în rațiunea noastră mereu sugestionată să ne erijeze în a alege considerentul de perfecțiune ca mod de receptare a propriei noastre imperfecțiuni. Drept urmare punctul este receptat asemeni unui cerc în expansiune spațio-temporală, deoarece pe lângă considerentul că cercul adăpostește perfecțiunea prin
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
el însuși. Modul de povestire al autorului te trimite cu fiecare fragment într-o manieră nostalgică în vremurile și locurile de care, fiecare în parte și toți la un loc, nu s-au desprins niciodată. Regăsim în fiecare protagonist adânc înrădăcinat și în ciuda timpului păstrat cu sfințenie, sentimentul de dragoste față de glia străbună, de neam și de țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
total frâiele de sub control. Și deși se poate vedea clar că rezultatele acestui tip de educație nu dă roade, ci doar efecte negative, atât asupra individului cât și a societății, totuși continuă să o folosească. Din păcate sunt atât de înrădăcinate, încât nu se știe cum pot fi schimbate. Iar ce mi se pare mie ciudat încă... este faptul că poliția nu are arme de foc, sau alte arme defesive, ci doar un aparat cu electroșocuri, cătușe și baston... iar ei
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
copilăria ei și dansează înmlădiat pe coloana visului adolescența, cântă fructele rumenitei maturități, dragostele ei, dragostele lumii toate, înalte până la pandantivii de nori albi ai cupolei lăuntrice, patimile ei și ale lumii zămislite la voia tulburătoarelor schimbări veșnice, ale lumii înrădăcinate întocmai de zbor, ale lumii strânse în pumnul nerisipirii întocmai de scurgerea timpului, ale lumii cântate întocmai de descântecul de iubire și patimă. Adriana Antoni cântă de pe când era crin cu boboc, în grădina de flori. Pe atunci scena-i
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
său, Ardealul a rămas ferm în voința și continuitatea lui. Un reper al românității și un exemplu de rezistență și de refacere după perioade de cruntă izbeliște la care l-au silit mai marii zilei. De aici și filonul adânc înrădăcinat al unui neam mândru și demn în orice împrejurare, care nu a plecat capul sub năvălitori. Prin versurile sale, Mircea Dorin Istrate se dorește acea „Urmă” vie, de neșters, care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
Fetița trăia în lumea extrem de restrânsă a satului, având ca jucării broaștele din pârâu și păpușile confecționate din cârpe. Față de părinți simțea adâncă venerație, între ea și frații săi, între rudenii ți consăteni se manifesta în fiecare clipă respectul reciproc înrădăcinat în tradiția milenară a poporului român. Dincolo de hotarul localității natale, se găsea o cu totul altă lume - cu cinematograf, cofetărie și case suprapuse -, despre care îi nara „nenea“, fratele mai mare, elev de liceu. Poveștile lui, percepute de ceilalți ca
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
1338-1364]. De aceea, prin virtutea și învățătura Cuviosului Părinte Grigorie Sinaitul, haina monahilor se înmulțește în locurile și orașele acestora. Iar el a ridicat la Paroria și mănăstiri, și ai putea vedea ca un alt Munte Sfânt, veselie mântuitoare bine înrădăcinată [Ps 47, 2-3]. Și prin viața acelui fericit învățător, pământul locuit de bulgari s-a făcut o cetate a monahilor. Iar după adormirea și după urcarea aceluia la Dumnezeu, mulți din învățăceii aceluia au răsărit ca niște stele strălucitoare și
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
pentru a ajunge la o soluție echitabilă în problemele concrete. Trebuie să consolidăm acest proces, pentru că adevărul plenar al credinței să devină un patrimoniu comun, împărtășit și de unii și de ceilalți, capabili să creeze o conviețuire cu adevărat pașnică, înrădăcinată și fondată pe dragoste. Știm bine cum să acționăm pentru a stabili liniile care să ne conducă opera de evanghelizare, atât de necesară dupa perioada sumbră a ateismului de stat. Suntem de acord în a recunoaște tradiția religioasa și culturală
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
-l leagă indestructibil de locul bine “ancorat” și definit printre cetățenii Americii de azi. Să crească și să trăiască într-un radical stil de viață complect schimbat, deprins cu timiditate și cu mare greutate, și care presupune neîndoielnic renunțări adânc înrădăcinate, sanguinare, în tot ce privește complexitatea vieții lor materiale și spirituale, chiar dacă aparent sunt de o formalitate relativ facilă. Chiar și amestecul cu alte obiceiuri, rituri și ritualuri amerindiene sunt greu înțelese și acceptate de “poporul” Navajo, iar cu cultura
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
LA UN PAS DE CEALALTĂ LUME. SĂ-I DEMONSTRĂM CĂ SUNTEM FRAȚI DEA PURUREA APROAPE AȘA CUM NE-A ÎNVĂȚAT! Bagoas între timp îi oferi lui Casandru mâna dreaptă ca să poată să se ridice dar mândria încercatului general era prea profund înrădăcinată ca să lase un lucru ca ăsta să se petreacă. Nu dorea cu niciun chip ajutor de la vreun străin împuțit. Cu atât mai puțin de la un eunuc nenorocit. Chiar dacă 3 încercări de a se ridica pe propriile picioare eșuaseră. Cred că
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - ROMAN / Stan Virgil
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
o afecțiune reciprocă, profundă și solidă. Este prima ființă care m-a învățat cuvântul „prețuire”, este suava, dulcea și delicata mea prietenă care îmi repetă neîncetat „te prețuiesc”, probabil în ideea de a nu uita vreodată de acest sentiment adânc înrădăcinat în sufletul ei. Nu sunt obișnuită să mi se spună astfel de cuvinte mari, mă foiesc ca un leu în propria cușcă atunci când o aud repetând ceea ce ea crede cu tărie și un sentiment de sfială îmi dă târcoale, fiindcă
DĂNUŢA, PRIETENA MEA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352027_a_353356]
-
mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică: CHEMAREA IUBIRII / Stan Virgil : Confluențe Literare
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
care întruchipa dincolo de mintea sănătoasă în trup sănătos, cununa unei depline maturități spirituale. Puterea, spunea Sf. Ierarh Nectarie de Eghina, te face să-ți pierzi deseori capul. Onorurile sunt greu de purtat, iar smerenia, atunci când nu este adevărată și adânc înrădăcinată, cedează în fața vanității, a orgoliului. Iar Sfântul Nicodim Aghioritul adaugă:”Episcopul trebuie să fie ales fie de către Dumnezeu, Care prin harurile dăruite Își arată voia Sa, fie de către oameni”. (Sf. Nectarie din Eghina, Schiță biografică, de Preot Ambroise Fontrier. Trad
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
despre cinste, educație, punctualitate, încredere, bun simț, onoare, despre energiile neamului nostru, despre importanța și păstrarea cuvântului dat și respectarea promisiunilor, despre speranță, cât și despre schimbarea dramatică pe care comunismul a produs-o în acest sens, distrugând spiritul puternic înrădăcinat al neamului nostru. Îmi povesteau bătrânii că pe vremea lor, când cineva promitea un lucru, cuvântul lui era sfânt și nu aveai nevoie de consimțământul în scris. Acea expresie „pe cuvânt de onoare” nu era luată în derâdere. Astăzi oamenii
DESPRE TOLERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355233_a_356562]
-
zi, răsărit și asfințit, tinerețe și bătrânețe. Se poate vorbi de un animism al naturii, cu puternice nuanțe de reflexivitate și de un paralelism perfect om -natură, sau, după cum afirmă autoarea însăși, “copacul crește și se dezvoltă în noi, copacii înrădăcinați înseamnă întoarcere la rădăcini, casa părintească, coloana vertebrală pe care o avem și noi.” El reprezintă, totodată, individul, perechea sau specia. Natură și om sunt două entități care se suprapun în sufletul unui copac, se contopesc, își dau mâna, își
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
de vinovăție și rușine, pentru ceva care s-a întâmplat independent de voința sau implicarea proprie, nu înseamnă altceva decât abandonarea prematură a luptei și, implicit, atragerea inevitabilului declin. În cazul de față, dilemele unei minți complexe, ale cărei certitudini înrădăcinate prin educație, credința în oameni și iubirea necondiționată către aceștia, au devenit spectrele distructive ale unui trecut renegat, devastând prezentul și viitorul celor implicați în angrenajul nepărtinitor al destinului. Să nu uităm că într-o luptă există învinși, dar și
APRILIE 2017 (2) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370762_a_372091]
-
că este o ofensă, un sacrilegiu care încălcă canoanele creștine, dar lucrurile nu stăteau deloc așa. Treburile astea trebuiau făcute de cineva, lumea nu aștepta ca mortul să miroasă și să impregneze locul, erau chestiuni legate de credința lor adânc înrădăcinată. Dacă cineva murea în hogan, cum se numea casa la Navajo, aceasta era imediat abandonată de membrii familiei defunctului, pentru că se zicea că din momentul morții acesta devenea imediat strigoi, colind, migra și lua și pe alții după el. După ce
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]