291 matches
-
Apa trece, pietrele rămân», «Românul nu piere». Iată lozincile cele noi și cele vechi, dar care astăzi se vor pune la îndeplinire cu un nou spirit.” Transparența intenției politice de a uni națiunea în preziua marelui cataclism mondial conduce la înregimentarea unor scriitori despre care, în genere, se va afirma ulterior că au slujit dictatura carlistă. E vorba de poeți precum Al. A. Philippide, Vlaicu Bârna, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, care apar în postura de comentatori literari, un număr întreg (18
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
tradiționale; într-adevăr, modul de expunere publică a unui mesaj (cu incidență directă asupra activizării metodelor expozitive ca prelegerea, cursul magistral etc.) nu a suferit schimbări de structură, ci mai degrabă avem de-a face cu o flexibilizare și o înregimentare mai extinsă a acestuia în cadrul unor metode și tehnici extrem de variate. Putem de aceea să alcătuim o listă de atribute care pot să ne sugereze unele principii ale comunicării, caracteristice mai ales pentru comunicarea orală: - comunicarea orală presupune un mesaj
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
drept scopuri împărtășite de către toți membrii grupului, care necesită un efort cooperativ și care se situează dincolo de diferențierile interacționale dintre elevi/studenți. Într-un conflict dintre două părți ale grupului, găsirea unui scop comun care să depășească aceste ostilități și înregimentarea tuturor membrilor drept părți ale echipei oferă un cadru nou, de găsire a identităților de interrelaționare optime; - învățarea cooperativă reprezintă un concept supraordonator al celor două prezentate deja mai sus; Alliot Aronson, citat de către Myers, propune tehnica „mozaicului” experimentată în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii eludaseră „Înregimentarea”, În favoarea unei „discipline simple” : motivație suficient de confuză pentru a justifica detașarea de liderul unui guvern care se afla sub semnul provizoratului. Anul 1877 a coincis cu Încercarea lui Boerescu de a organiza un „partid al centrului”, proiectat Încă din
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
evocat În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra Împrumuturilor , a băncilor , a rentei , mai mult decât În exemple concrete. Schițele unuia dintre aceste discursuri (veritabile fișe de lectură) probează clar caracterul metodic al documentării și, implicit
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
o sociabilitate eludând adesea tiparul ideatic sau formarea intelectuală au fost, desigur, factori favorizanți În acest sens, atât În cazul lui Vasile Boerescu, cât și al multor altor pașoptiști ajunși În preajma puterii. Cazul său este totuși unul aparte, pentru că orice Înregimentare post factum este hazardată. Apropierea de liberalismul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, de conservatorism și poate de un „bonapartism” asumat În mod aproape explicit de Pressa, la jumătatea anului 1877 , au o relevanță cu totul limitată. În ceea ce privește influența
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și intolerant, el aderă la o mistică pe care o servește cu pasiune” etc. Vin la rând „dislocarea” unității spirituale a Europei prin naționalism exacerbat și imperialism, nimicirea „regionalismului” și a ceea ce azi se numește subsidiaritate, „izolarea morală a națiunilor”, înregimentarea politică a intelectualilor, materializată într-un activism conformist, ancilar. La acest ultim punct Ț. se desparte și de Julien Benda, și de Hermann Keyserling (izolarea „nu e o armă de luptă pentru apărarea spiritului”, ea face din intelectuali niște „birocrați
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
polițist, uzând abil de rețete verificate, cartea surprinde prin capacitatea de invenție, de fabulație, prin stilul alert, antrenant, calități ce păreau a nu-i fi proprii lui T. Alte romane, O, Prometeu (1982), Șarpele împăcării noastre (1985), dau seamă de înregimentarea ideologică a prozatorului, care scrie, tot după o rețetă, despre viața de șantier ori despre cercetarea industrială. SCRIERI: Poarta spre 1 000 de coline, București, 1963; Corturi în Pamir (în colaborare cu Sorin Ciulli), București, 1965; Singur contra mea, București
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
laud, și te cânt!” ori „În lume nu-s mai multe Românii, / Ci una doar și-aceea ne e vatră!” sau „Și ni-i dragă vorba asta: pace / Și-i urâm de moarte pe dușmani” ș.a.m.d. Declarațiile de înregimentare și profesiunile de credință sunt formulate, adesea, în termeni militari: „Mi-aliniez, ca pentru luptă, anii”, „De baionetă îmi ascut condeiul”, „Poemelor le strig: / Încolonarea!” Într-o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
de atitudine morală mai ales, combativă și intransigentă, în majoritate polemică, nu rareori pamfletară, violentă chiar, însă în limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la o grupare sau la o sferă de interese și la „vulgata” ei de circumstanță. Publicistul „combate”, cu foc, cam „pe toată lumea”, adică vituperează fapte, comportări, afirmații și atitudini ale unor persoane de cele
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
caz angajarea ei totală, fără conflict interior. Nici un rest din formulele literare antebelice, pentru care alții sunt „criticați” violent și penalizați în consecință. Dimpotrivă, poeta e printre oficianții rechizitoriilor (în cazul notoriu al Ninei Cassian) și o vădită jubilație a înregimentării „proletare” face din versurile publicate până în 1965 cea mai exactă ilustrare a succesivelor rețete obligatorii lansate sub umbrela realist-socialistă. Când linia partidului se revizuiește, fatalmente unele cărți îi sunt retrase din circulație (Mărturii, Note din R.P. Ungară), iar cum majoritatea
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
conferențiar la Universitatea din București, apoi va intra în diplomație ca secretar de presă și consilier economic la Legația Românei din Haga. În 1949 este arestat, judecat pentru acțiuni anticomuniste și condamnat la închisoare pe viață. Eliberat în 1964, refuză înregimentarea care i se propune și până la sfârșitul vieții îndură nenumărate privațiuni. Debutează în „Noua revistă română” (1915), iar editorial, cu volumul de versuri Denii (1919). Colaborează cu versuri și critică plastică la „Literatorul”, „Renașterea”, „Fapta”, „Luceafărul”, „Contimporanul”, „Politica”, „Roma”, „Convorbiri
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
evenimentelor! După decembrie’89, În toate guvernările am avut senatori și deputați, șefi de departamente, consilieri, primari de municipii, prefecți, secretari de stat și miniștri sociologi sau, mai bine spus, absolvenți de Sociologie. A devenit sociologia ca știință mai respectabilă? Înregimentarea politică a sociologilor nu le-a servit decât celor ce au făcut-o. În continuare sociologia are un ,,status marginal”. Se pronunță În legătură cu cercetarea sociologică, despre sondajele de opinie publică, de exemplu, persoane incapabile să facă vreo distincție Între ,,flatulația
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de adunare pentru libații, imortalizat în literatură de Tudor George, de pildă) - poeți și artiști importanți, alături de marginali nerealizați, dar cu o bună formație intelectuală, și care împărtășeau o chemare structurală către viețuirea în imediat, către frondă și refuz al înregimentării în limitele convențiilor filistine. Dintre cei de care a fost legat ori pe care i-a frecventat pot fi amintiți, Tudor George („Ahoe”), Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Stan Palanca, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș, graficianul Florin Pucă (cu care
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
performanțe înalte, la curent cu noile descoperiri experimentale și teoretizări filosofice sau sociologice, M. subliniază mereu rolul culturii (autentice) în procesul de constituire/funcționare a personalității umane. Militând pentru libertate spirituală, pentru eliminarea automatismelor și mimetismelor din conștiință, el respinge înregimentarea ideologică sau politică, criticând extremismul și orice ar putea leza demnitatea individului. În numeroasele cronici și comentarii literare sau teatrale din periodice, încearcă să evidențieze atitudini și idei apte să contribuie la revelarea ori la conștientizarea unor aspecte ale vieții
MIRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
de religie creștin-ortodoxă: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. Citind acest titlu, cei sincer interesați de viața credinței, dar care n-au uitat trecutul recent al României, au rămas probabil perplecși. De unde să vină acest straniu complex al înregimentării? Ce traumă poate naște gândul unei asemenea mistice identificări a sufletului cu o simplă organizație care n-are, în localitate, decât o duzină de membri activi? Este destul să descoperi această întrebare, tipărită cu litere de-o șchioapă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici derivă frenezia îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu-și mai poartă povara libertății. Criticată la temelii, retorica occidentală răspunde printr-un apel la înregimentare ideologică: mai mult socialism, mai multe drepturi, mai multe pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În pas de defilare multiculturalistă, nimeni nu are o respirație suficient de amplă pentru a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată în volumul colectiv despre „fenomenologia monahismului”). În prefață, traducătorul român se opune oricărei „înregimentări” ecleziastice a monahului din Kellia. Ni se reamintește că, mai ales după condamnarea sa în contumacie din anul 553, Evagrie Ponticul a suferit o regretabilă damnatio memoriae, mai cu seamă în cercurile conservatoare ale ortodoxiei răsăritene 1. Dimpotrivă, Bisericile necalcedoniene
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care aș adăuga o bună doză de dandism al „autenticității”. Nu cred că putea fi și un conducător charismatic, așa cum au susținut unii. Profetul revoluționar este un tip de personalitate caracteristic pentru intelectualul care, dintr-o nevoie aproape patologică de înregimentare, ajunge să motiveze metafizic folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale sau a unui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stindard ai culturii gay; deși nu și-au ascuns „orientarea sexuală”; au considerat-o însă o chestiune privată, nu o cauză publică. Cele două discuții se leagă, așa cum am sugerat: Bloom era un nonconformist, chiar un excentric, deci puțin pretabil înregimentării. Aspectul a fost subliniat de Paul Varnell într-un articol din Chicago Free Press (17 mai 2000), acum accesibil pe Internet. 5. Bellow a predat alături de Bloom seminarii despre literatură și politică (Stendhal, Flaubert, Céline, teatrul lui Machiavelli, Molière, Dostoievski
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Prodan și Al. Zambaccian. Societatea Scriitorilor din România (S.S.D.R.) avea, din decembrie 1947, primul președinte numit și nu ales: pe Zaharia Stancu; cartea mea Reeducare și prigoană (1993) a dezvăluit combativitatea tânărului președinte precum și implicarea acestui organism În acțiunea de Înregimentare declarată, efectivă și afectivă a membrilor ei, În frontul ideologizării actului literar. Nu e de mirare, așadar, e firesc chiar, ca pentru aceste două foruri „răsplata jertfei patriotice” să nu Întârzie. Reproducem aproape În Întregime conținutul acestei hotărâri: „Dată fiind
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tineretului, Viața românească, Flacăra, Lupta de clasă ș.a. Opiniile de mai jos, publicate În Contemporanul nu se deosebesc prin nimic de cele din periodicele mai sus menționate; dimpotrivă ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de „creșterea ideologică”, de Înregimentare tematică Într-un „plan cu obiective precise”, de ghidare prin „metoda de gândire și muncă a Partidului”, etc. Culmea este că oricât ar părea de neverosimil, procentul demagogic al acestor opinii este foarte mic; dovadă sunt operele create ulterior, cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de dreapta, fie de stânga” și să urmeze „numai linia medie a democrației, acesta fiind curentul sănătos și trainic”1. Calypso Botez releva, în fața asistenței, pericolul politicii statelor fasciste care impunea femeilor „o permanentă fabricare a cărnii de tun” și „înregimentarea în detașamente de muncă forțată” pentru realizarea proiectelor revanșarde. Ea a condamnat participarea unor tinere la manifestările legionare, folosind „semne și saluturi” cu totul străine de scopurile mișcării feministe 2. Locul femeilor de toate vârstele, de toate categoriile sociale și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
aparatul de stat și de victoria coaliției antihitleriste 2. Se cerea ca pe lângă C.C. al P.C.R., comitetele regionale și comunale ale partidului, asociațiile profesionale și patriotice, să se formeze „resorturi speciale pentru munca între femei”, având drept menire să asigure înregimentarea tuturor femeilor în F.N.D. Într-un articol redacțional al Scânteii din 8 octombrie 1944, P.C.R. a dezavuat feminismul, care ar fi reprezentat izolarea femeilor de „marele curent democratic”, în „bisericuțe”, în „cercuri”, considerate ca fiind total ineficiente în lupta pentru
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
gospodari în afară de influențele partidelor politice, sau cu colaborarea tuturor partidelor politice. Înscrierea femeilor în partide nu are deci nici un rost. 8. D-l I. Manu, consilier la Casație, susține că creațiunea rodnică prespune o judecată prealabilă dezbrăcată de pasiune și înregimentare în partide are ca consecință o judecată stăpânită de pasiune. Femeia să rămână în afara partidelor politice. 9. D-l Berceanu - Înscrierea femeilor în partide politice ar fi prematură, femeile trebuind să introducă o notă nouă constructivă de obiectivitate și pregătire
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]