1,931 matches
-
rămas din el” după această „aventură” unică, trăită alături de Teodora. Trebuie să scape de egoismul regăsirii în unica persoană iubită; de acum va iubi în ea și pe mama copilului său. De când a cunoscut-o, i-a văzut adeseori degetele înroșite din cauza apei și a săpunului de rufe. Și de fiecare dată își amintea de răposata sa mamă. Abia spre apusul vieții, când ea nu mai putea munci, fiul a avut surpriza să descopere că mama are o mînă frumoasă, cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de nu se știe unde pentru a intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că îl vede acum (presupune scriitorul P.H.Lippa) ca pe un fluture rotindu-se în jurul ei, în cercuri tot mai strânse, bătând din aripile înroșite de focul apusului, gata să fie prefăcute în scrum. Ceea ce nu se întâmplă, deoarece amândoi ies din joc când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ai dat singur de gol fără să pricepi manevra mea! Ha, ha, ha !... Deci tu vrei să mergi în această expediție numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată poezia? Da... cu plăcere... Dar, pînă atunci... aș vrea să-ți pun și eu o întrebare. Întreabă-mă! izbucni curioasă Ilinca. Și fără să aibă un motiv special, fața ei se înroși toată. Virgil însă nu observă acest fapt și trecu direct la problema care-l frămînta de mai multe zile. N-ai vrea să... adică nu... vreau să-ți spun că Bărzăunul mă tot bate la cap, de mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi din cap pînă-n călcîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și-i sărezi bine. Buun... Pe urmă faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își dădură seama cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu legumele. Ce-i cu tine? Păi... Și Bărzăunul nu mai putu continua. Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari, umflați și înroșiți de plîns, scăldați în acea lumină ireală. Atunci și acolo avea să se încheie soarta ei. Pentru că tot ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
stă gândul decât la coniac și la pocăraș!”. Dacă vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pătimesc, zău așa... De parcă am fi fost dușmani. Dar, iaca, eu de-acolo v-am iertat. Dar unde vă ridicați? Mai stați... Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor spuse, își făcu chiar bagajul pe loc, sub nasul înroșit de plâns al proaspetei autoare de romane, trântind dramatic muștiucul gălbui și bălos într-un bu zunar de a cărui existență aceasta nici nu știuse până atunci țși asta în condițiile în care relația personaj-autor ar fi cerut ceva mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care au reușit să ridice sala în picioare încă de la primele acorduri și să-i determine pe spectatori să cânte împreună cu ei. N-a rezistat tentației de a cânta și ea, deși nu-i erau foarte cunoscute versurile. Palmele se înroșiră repede de la aplauzele prelungi, iar vocea cedase ușor răgușelii. Se simțea ca o adolescentă. Artiștii reușiră să-i capteze atenția cu veselia și ritmul lor alert. Organizatorii au anunțat suma strânsă cu prilejul evenimentului, că sunt mulțumiți și recunoscători tuturor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din față, eliberând sânii din cupele în care fuseseră închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese mulțumită de ceea ce văzuse în oglindă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
eu... și are unele idei... ce idee, ce idee este de a mă pretinde, a mă pretinde așa..." Și acum, câtă păsărime a cerului așezată pe firele de telegraf, departe de stânjenii câmpului, își zice: ineluctabile nevoi organice... și se înroșește geniu al speciei... lege a lui Malthus... matriarhat... matriarhat?... matriarhat! Tendință socială spre monogamie... căsătorie și patrimoniu 9... geniu al viitorului... pedagogia sociologică... dar cum să-i spun nu? Cu care față să-i spun nu, eu, săraca de mine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
hohotul lui sinistru accentua și mai tare momentul de groază. A râs și Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a băgat restul În buzunar. — Am și picioare, i-a zâmbit galeș femeia, iar Vasile s-a Înroșit și a ieșit grăbit din cofetărie. — Asta Îmi trebuia acum, să mă invite la amor gospodinele. Dacă aș fi fost Într-adevăr bărbat... Dar nu sunt. Râsul pe note Înalte al vânzătoarei se auzea din stradă, același râs pe care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că făcea concursuri, serbări, biblioteci de cartier, le povestea cărți - amintiri de elevi, care acum sunt pensionari. Ce m-a impresionat a fost respectul, dragostea cu care vorbeau de ea. Mi-au spus că era poreclita „babă Cireașă” pentru că se înroșea ușor, dacă se emoționa, îi tremurau buzele și se îmbujora când le interpreta cărți, povestiri din programa și din lectură suplimentară și făcea că gramatică să fie o distracție, nu un chin. Era spirituală, făcea glume potrivite, îi antrena, făcea
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe frunte,tâmple și pe deasupra capului,fără să-l ating. Când degetele mi-au ajuns în zona afectata a creierului,am simțit niște semnale tremuratoare.Mi-am concentrat întreaga bioenergie asupra acelui loc,dar am observat că fața copilului se înroșește atăt de tare,încât a trebuit să întrerup ședința”.Dupa mai multe ședințe copilul a început să vorbească.Strabismul a fost vindecat la copiii între cinci luni și zece ani pe durata a șapte ședințe.Djuna a ajutat și bolnavii
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
astea cu grabă și cu mulțumire că e întrebat, apoi tăcu, mângâindu-și copilul și neștiind ce să mai zică. — Al tău e ăsta? — Al meu. — Câți ai? — Doi. — N-ai și doi morți? sări Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și aruncat cu capul înainte. Omul face multe prostii la băutură, iar aceasta a fost una dintre ele. Mare. M-am legat cu o proastă la cap și asta a fost toată mișcarea. Dădea cu pumnul în masă și se înroșea la față. Dacă se întâmpla să fie și proasta pe acolo, o pocnea cu dosul mâinii peste față, tot timpul avea buzele tumefiate. Proastă. L-am înțeles pe tata, mama nu avea niciun pic de ambiție, trăgea la jug în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu? Nu, nu mă simțeam bine, am vrut să strig la ea fuuugi, curvo, poate că zilele tale nu s-au terminat aici, poate că Durerea din mine îmi va muta inima în partea dreaptă a pieptului, cu ajutorul unui clește înroșit în foc, înainte de a scoate creionul din buzunar. N-am strigat. Iar proasta, fiindcă nu putea să fie decât o proastă, puneți informațiile cap la cap și-mi veți da dreptate, așa o să spuneți, uite, domnule, nebunul a avut dreptate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aceea de lucruri.Trimise pe pamant o secetă și o arșiță cum nu mai fusese până atunci. Nu plouase de mult timp, fântânile secau.Pâământul era crăpat ca vai de el, parcă era un moșnegel plin de riduri.Ierburile se Înroșeau și se uscau.Pădurile luau singure foc și trosneau În uscăciunea lor.Vitele se lungeau costelive și mureau de sete. Dar oamenii nu se Îndreptau. Atunci Foca a Înventat fulgerul.Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sculat din morți.Așa că spuse: -Hristos a Înviat! Fata de păgân se puse pe râs și râse cu lacrimi făcând-o pe cealaltă naivă. -Cum să Învie! Ce e mort e mort și gata .O să invie El când s-or Înroși ouăle tale din coș. Și mare minune! Ouăle din coș s-au Înroșit pe loc.Fata de păgân se sperie atât de tare că leșină.Tocmai se apropiaseră niște băieți care sărira În ajutor fetei, stropind-o cu apă.Se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]