669 matches
-
a cerului culoare Marile te-aduc și ele. Cum în valul mării geme Un ecou de neputința, Rază lunii se mai teme Să coboare-n suferință. Numai floarea cea albastră Și-a țesut din dor vesmântul, Vindeca durerea noastră Azi, înseninând pământul. Auzit-am într-o ruga Glasul codrilor cum cântă, Iar când noaptea o să fugă Va cădea lumină sfântă. Căci în brațele durerii Omenirea mai oftează, Tu alunga teamă serii Dacă cerul lăcrimează. Un izvor săruta timpul Și alinta taină
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
sclipire Vom da mării vraja toată. Doar în zborul de luceferi Respirând o elegie Vom simți că suntem teferi Lăcrimând cu poezie. Lăcrimând cu poezie Tu de-a pururi ne veghează Și te-mbracă-n veșnicie Dacă cerul lăcrimează. Azi, înseninând pământul Marile te-aduc și ele, A eternizat cuvântul Numele-ți sfințit de stele. Referință Bibliografica: Glossa veșniciei (Marelui Poet Mihai Eminescu) / Alexandra Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinului nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ... Camelia Constantin februarie 2017 Referință Bibliografică: Lanțuri / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de
LANŢURI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384871_a_386200]
-
mult era dintele lui din față ciobit la fotbal într-o ciocnire cu alt coleg . De aici i s-a tras și porecla pe care a purtat-o cu veselie toată viață : Ciobitu' ! Multe lucruri și întâmplări vesele ne-au înseninat copilăria datorită zâmbetului lui , Ciobitu' cum îi spuneau tiți chiar și profesorii noastri și Mircea cum îi spuneam doar eu și mama lui cum mi-a mărturisit mai târziu când eram la liceu . În copilărie observăm instinctiv că cu cât
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
te-a creat natura? Căci ochii ți-s de nimfă parcă Dar trupul florile ți-l îmbracă. Atât de înțeleaptă și-atât de răbdătoare, Și-n ceas de rătăcire, și-n ceas de regăsire, De parcă viața toată ți-a fost înseninată, De curcubeu și soare și nu de-a lacrimilor ploaie. Aș vrea să stăm de vorbă și vorbele să curgă, Ușoare, mlădioase, ca roua-n spic de grâu Și-n urma noastră alții, s-asculte de povață, O limbă am
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada,/ Să nu ne cuprindă pământul./ În alb să ne-mbrace zăpada”. Simbolul purității, zăpada, îmbracă iubirea în cel mai curat veșmânt, pentru ca ea să însenineze necuprinsul și simțurile. O haină de mătase țese și marea din valurile sale albastre, îngânată de pescăruși. “Să nu te mai chinuie gândul,/ Că nu te-nțelege iertarea,/ Din valuri îți țese veșmântul,/ Un nor, pescărușii și marea.../ Pe glezne
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
irepetabile nu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarce sărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei tale îmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinului nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ... Camelia Constantin februarie 2017 ... Citește mai mult ... nu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor alungă întunericul temerilor izvorât din adâncurile nehotărârilor
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
din adâncurile nehotărârilor irepetabilenu lăsa timpul, să se scurga printre clipele fugare ... nu se mai întoarcesărută căldura unui surâs aninat de buzele persoanei, pe care o porți in fibrele ființei taleîmbrățișează lumina din ochii ei, alungă spectrul rece al trecutului înseninează fiecare moment petrecut în caruselul destinuluinu lăsa lanțurile îndoielii, să îți încătușeze secretele dorințelor șansele ... inima ...Camelia Constantin februarie 2017... VII. FLUTURI, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. ... sufletul este ca un fluture zboară
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
ea, de fapt, e numai chipul tău.... IV. GLOSSA VEȘNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU), de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Numele-ți sfințit de stele A eternizat cuvântul, Mările te-aduc și ele Azi, înseninând pământul. Dacă cerul lăcrimează Și te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Toți poeții se închină Și îți lasă neuitarea. Fila vremii te jelește Și o mângâie doar vântul, Doar iubirea-ți ce doineste A eternizat cuvântul. Citește mai mult Numele-ți sfințit de steleA eternizat cuvântul,Mările te-aduc și eleAzi, înseninând pământul.Dacă cerul lăcrimeazăși te-mbracă-n veșnicie,Tu de-a pururi ne vegheazăLăcrimând cu poezie.Noaptea curge-ntre ruineși îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă?Tu cunoști a lumii boală,Vindeci patimile
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Într-un târziu femeia s-a desprins din brațele bărbatului, s-a uitat cu drag la el și i-a spus: -Mulțumesc înger drag, toată viața mă voi gândi la tine, ca la omul care a oprit furtuna și a înseninat cerul vieții mele. Nu-mi rămâne, decât să-mi iau la revedere și să îți doresc o viață frumoasă! Mergi sănătos om bun și minunat! Sper să îți amintești cu drag de mine. -Vei rămâne pentru totdeauna prietena mea. Cu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
concert este structurat în cadrul unei arhitecturi tripartite. Începe cu o minicadență (de patru măsuri) a violei, preluată de-ndată de vioară; dialogul celor două instrumente soliste pune în valoare, cu precădere, melodia de largă respirație. Partea a doua (Allegro moderato), înseninează atmosfera discursului muzical, anticipând mișcarea finală, de o vibrantă “dezlănțuire” sonoră; cei doi protagoniști, susținuți îndeaproape de orchestră, perorează de o manieră electrizantă, apoteotică. PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840 - 1893) Simfonia a V-a în Mi minor, op. 64 a fost
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
să-l urmeze, mărginindu-se să Îl Însoțească din priviri. Se simțea distrus. Străbătu intervalul dintre poartă și San Piero făcând apel la ultimele forțe. În sfârșit, se lăsă să cadă pe pat În timp ce, de la fereastră, lumina zorilor Începea să Însenineze chilia. În ciuda oboselii, la Început nu izbuti să adoarmă. Mintea sa agitată străbătea camera Într-un vârtej de figuri, ca o păsăruică rămasă Închisă Într-un hambar. Alerga de la masa de scris la pătuț, iar apoi la ferestruică. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că altfel se rezolvă chestiile astea. Trebuie să știi să te tîrguiești ca la piață. Mai dau ei, mai lași tu, mai renunți la un Înger, mai acoperi niște țîțe, mai Înseninezi atmosfera, ce dracu, eu să te Învăț? Fă-ți și tu apocalipsele mai optimiste! — Bate-ți joc, ce-ți pasă. De tine nu se ating, ești mare. Dar de unul ca mine, care nici n-am scos bine capul, harșt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spus membrii prezidiului și delegații partidelor, cu excepția celui de la p.d.s., care, lipsit de informații proprii, stătea să asculte, a fost ori că rudele nu aveau nici un chef să fie făcute ciuciulete și așteptau să se hotărască odată cerul, să se însenineze, ca să se anime votarea populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu reuși. — Auzi, dom’le, ce chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar zice, frunțile roboților, deși știau că va fi greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că rapița creștea într-o asemenea măsură pe „Veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VERDE CRUD Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Verde crud (bacovianul) însenină blânda zare Seva scoate însetată psalmodii de clorofilă Parcă tremură o umbră în oglinzi retrovizoare Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]
-
ea suspina...el gâlgâia...ea sughița...Uite-așa se împăcară, dovedindu-și reciproc cât de mult se iubesc. După fiecare pahar, Gigi îi șoptea duios:mă, fato...nici nu știi cât de mult te iubesc eu pe tine... Silvica se înseninase și îi turna mereu ca să asculte șoapte de iubire. Era iarăși veselă și fericită. Gândea că are un bărbat puternic și frumos la care râvneau toate colegele ei. Șefa mereu îi repeta: -Mă, Silvico, ce bărbat ai luat tu!.. De
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
să simți cum ți se înroșesc obrajii, cum îți tresaltă inimioara și-ți râd ochii parcurgând “pastelurile de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
Toate Articolele Autorului Asculta simfonia din ultima ta noapte Care desparte iarnă de-aroma primăverii Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte De dalii parfumate ivite-n taină serii! Descânta cu licoare de-ambrozie dulce, vie, Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt, Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie, Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori, De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre gene Sau câte fantezii-n buchete de splendori Le voi grava
VIS DE PRIMĂVARĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363033_a_364362]
-
Însă nu o dată, natura, în corespondență intimă cu sentimentele umane, se înăsprește, ploaia amenință, furtuna domină. Sufletul e răvășit. Dar pentru că structura intimă este pozitivă, poeta așteaptă cu încredere raza de soare să încălzească din nou și cerul să se însenineze: „Plouă și cerul se scurge spre noi/ Mă biciue aprig rafale de vânt/ Alunec pe iarbă-n sărut de pământ/ Mi-e sufletul searbăd și ochii-mi sunt goi.// Rămân neclintită și-mi las fruntea lin/ Să-și spele tristețea
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor ce duc spre cer Lumina curge la rădăcini de flori Fluturând evantaiuri egiptene și-apoi pier În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
pe-un fotoliu dincolo de creste. Încă aștept fulgerul să-mi dea de veste... Hristos a Înviat! Se aprinde-n inimă lumina Coborând în noi de Sus. Când sevele înverzesc tulpina Înviază-n suflete Iisus! Cântă pădurea-n mierle, prin copaci, Înseninând cerul spre apus De parcă au înflorit ogoarele de maci, Când înviază-n suflete Iisus. Cântă iarba în mieii de prin lunci O aud cum crește și prin sat, Când din Tainele Porunci Hristos a Înviat! Se aprinde-n inimă lumina
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
Alex! Sunt bine, stai liniștit! Gata, mi-a trecut! Știi că dacă îmi dai xanaxul e ok! Numai să îmi cureți un măr de coajă! Când mă întorc să mânânc un pic că mi s-a făcut foame! Alexandru se însenină! Știa că dacă cer de mâncare , pericoulul a trecut. -Bine , draga mea! Te aștept! Mi-am luat adio de la omul lângă care stătusem treizeci de ani, privindu-l intens cu bucuria că în curând îi voi lua povara grea de pe
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]