958 matches
-
ei retrageri în sine alternând cu momente de exaltare și frumusețe precum flăcările spontane deasupra comorilor. Ambele personaje practică autoscopia sau identificarea răului ce coabitează, modifică sau îl devorează pe celălalt. Bărbatul nu pregetă să-i reproșeze femeii tendința de însingurare, în timp ce ochii ei îi scanează în caracterolog fiecare gest, depistându-i atracția fatală ce se conturează în apropierile și vorbele lui tot mai încărcate erotic. Un eros paradoxal ce sporea cu cât aura femeii era mai vlăguită de ireversibila condamnare
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
Teodor Roșu Indiferent la valoarea versurilor cu care vă umpleți nopțile și insomnia, sufletul dvs. își caută și își găsește bucuria de a rămâne activ și deschis, în fața vârstei și însingurării care lucrează. Terapia prin scris, acum, și de acum înainte, vă va face mult bine și vă va menține în rânduiala îngerilor nemuritori. Și dacă mai și călătoriți câteodată la cei dragi, lângă cărțile citite și textele melancolice pe care
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
-i lui Dumnezeu că l-am cunoscut în carne și oase. Pur și simplu acest om m-a salvat la timp. Retragerea lui... asta m-a făcut să-l caut. ș...ț Vedeam în retragerea lui nu numai gestul unei însingurări asumate, vedeam mai mult un refuz al unei Românii totalitare, confiscate de regim, un gest simbolic cu valoare soteriologică privitor la destinul culturii românești în pofida predestinării lui ideologice. Așa îmi explic de ce, pentru mine, devenirea întru ființă nu era doar
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
mă naști un fiu al omului” (închinarea Magului). Doar aparent. Pentru că în realitate poetul propune o seamă de variațiuni pe aceeași temă din ce în ce mai degajate, centrifuge. Iisusa adoptă postura lui Petru, cel ce se leapădă de trei ori de Cristos (parabola însingurării II), nedîndu-se în lături a ține predici abisale de un vitalism nu tocmai creștin (Eli, Eli, lama sabahtani). Iar în alte locuri se dezvăluie de-a dreptul ca purtătoarea unei demonii voluptuos tentante, corupătoare a firii umane, sub semnul unui
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
apoi oameni politici și indivizi pierduți în istorii incerte, nubili și cinici, sceptici și excentrici. Indiferent de conjunctură, eroii lui Dumitru Radu Popa rămân, în fond, niște singuratici. Dinamismul cărților vine întotdeauna dintr-o precipitare a solitudinii, activată când mecanismul însingurării este conștientizat. Așa se întâmplă și cu judecătorul Anton Pașca în timpul proceselor politice din anii cincizeci. Eroul din Sfinți, vânturi și alte întâmplări nu poate accepta verdictul dinainte impus și, căutând soluții de evadare din lumea kafkiană, are norocul unei
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
De altfel, naratorul are aceleași date biografice cu ale autorului, iar întâmplările narate sunt confecționate din mărturiile unchiului Toni, protagonistul, și ale bunicii Livia, un fel de Ursula Iguaran dintr-un Macondo absurdist. Pe șablonul romanului sud-american se derulează și însingurările și insinuările politicului ce anunță apocalipsa unei lumi, chiar dublată permanent de plonjări specifice realismului magic. Se desprind din tabloul unui sfârșit de familie Jozef Lewandowski, aristocratul pierdut prin iubire în geografia unei țări de neînțeles, și Elena - călugărită Cornelia
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
să-mi fac o casă mică undeva, în vârf de munte și să viețuiesc acolo singură, singurică. Cred că am moștenit câte ceva și din înclinația unui sihastru, nu degeaba îl chema pe tata Macarie. Acum intuiesc că fiecare om are „însingurările” sale, are dorința, poate inconștientă, de a căuta ceva pierdut, ceva știut și uitat și atunci se interiorizează fiecare în felul lui. Dacă stăm să ne gândim bine, fiecare căutăm „ceva” toată viața, însă numai puțini dintre noi conștientizăm, și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
interne a armoniei care însemnează suirea către un nou raport; iar acest lucru, în dublu sens: muzica, așa cum a gândit Pitagora, este un raport al numerelor; dar și viața este un raport între numere. Suntem numerici și nu entități monadice însingurări absolute. Parcurgerea procesualității trifazice a muzicii face ca moartea să fie mereu întrecută. Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
evident, pe la „zebră”) se uită, trage cu ochiul, ai zice prudent, în stânga și-n dreapta, să nu intre în vreun bucluc. Oamenii (poate că nu chiar toți!) când orbecăiesc pe calea vieții omenești, nu dau dovadă de atari „prudențe” câinești! Însingurarea cu tot dinadinsul duce la pustiirea sufletului. Fluturele zboară din floare în floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile să dea rodul firesc. „Fluturele-om” cu „aripioarele” sale numite mâini intră
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg, Vasile, când ești rege peste greșelile propriei tale biografii. În urmă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg, Vasile, când ești rege peste greșelile propriei tale biografii. În urmă rămân oamenii pe care i-ai făcut să sufere sau rămâne un simplu trecut fără oameni... Așa e, trezește-te, Vasile, deschide ochii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare din amurg, Vasile, când ești rege peste greșelile propriei tale biografii. În urmă rămân oamenii pe care i-ai făcut să sufere sau rămâne un simplu trecut fără oameni... Așa e, trezește-te, Vasile, deschide ochii, privește
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de vreme: "Un roman de familie straniu și obsesional, o imersiune în apele adânci ale unui trecut tulbure. Re-mi-niscențele tăvălugului comunist (deportarea în Bărăgan etc.) asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la distanță, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infraistorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu minuție, printr-
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
natură, realizează alături de Daniel Gray un film interesant, t.o.m. (UK, 2006). Tom, în drumul său spre școală, renunță rînd pe rînd la haine, pentru a apărea adamic în fața colegilor. T.o.m. este un film despre inocență și însingurare, despre curajul de a fi așa cum ești, articulat într-o poveste excentrică. În concluzie, Festivalul Anonimul a oferit un regal al scurtmetrajului de animație, iar o parte din aceste filmulețe pot fi găsite pe Youtube. Merită efortul.
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar între (sau, mai cu seamă între) oamenii provenind din același mediu. În ultimă instanță, Fiecare cu Budapesta lui este un roman al lipsei de comunicare și al însingurării individului la nivelul unei societăți care să-și fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a lungul întregului roman, comunicarea propriu-zisă tinde spre zero. Fiecare personaj pare a vorbi singur
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
reale, pentru a avea un trai echilibrat. Culori Modul de a vedea viața în culori optimiste sau pesimiste depinde de structura psihică a fiecărui om și de împrejurările de viață pe care le trăiește. Singurătate Singurătatea îndelungată poate degenera în însingurare sau chiar în depresie. Singurătate Viața în singurătate este o abatere de la normalitate. Alegere Profesia, mireasa și cărțile pentru lectura relaxantă e bine să ți le alegi singur. Uitare Cei ce-și irosesc sănătatea și roadele muncii pentru vicii și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe atunci Muzeologie, a Academiei de Arte Frumoase. Neavînd o catedră de pictură propriu-zisă, prezența lui în sistemul învățămîntului artistic era, oarecum, marginală. Obligat să educe teoreticieni, și nu să formeze artiști, el era, chiar și administrativ, decontextualizat, constrîns la însingurare și fatalmente ținut la distanță de acel privilegiu unic al oricărui profesor de specialități de a-și replica personalitatea, de a se prelungi în discipoli, de a face, cu alte cuvinte, școală. Exilat între viitorii muzeografi, istorici și critici ai
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când ridică privirea și zărește indicatoare de străzi sau surprinde frâturi de conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că trăiește într-o realitate paralelă sunt admirabil descrise în autoportretul 52. Cuvintele puține, expresia condensată, fraza bacoviană, spațiile albe, potențează impresia de spleen, chiar dacă la poetul arădean cauzele acestui vague a l'âme
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
de securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea acasă va fi după o lungă perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine să n-o mai ratez. Gata cu poveștile, domniță... Gata cu dulcegăriile, păpușă... Mâine te pap, scumpo... Te pap! Toa-tăăă!... Garsoniera mă aștepta cu un sentiment de Însingurare. Îmi plesneau tâmplele. Am intrat În baie să ud un prosop pe care mi l-am Înfășurat turcește În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păcate, nu ei. Neamul românesc trebuie adus și trecut om cu om prin catedrala asta, ca printr-o imensă baie comunală, pentru a fi spălat de păcatele de care se face vinovat. De păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării. Vreme de sute de ani, catedrale s-au construit atunci când o structură statală s-a aflat în expansiune politico-economică, militară, socială și a ținut să emblematizeze asta. Megamașinile umane care au muncit generații la catedrală au putut fi puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
oameni ai Bisericii, de slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor. De preoți de înaltă conștiință și vocație duhovnicească, capabili să-i lumineze, să-i întărească în cuget pe bieții români care comit păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și sunt gata să pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin ploaie, de înotat prin apele tulburi ale Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fard în oglindă. 39. La balamuc, gândurile nu puteau fi îmbrăcate în cămașă de forță. La balamuc, gândurile tropăiau în voie precum o herghelie de cai sălbatici înfometată de albastru. Firimituri de morminte în samarele memoriei. Balamucul este patria însingurărilor. Oameni-frunze, cămăși-lacăte, uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca pe o cangrenă în trupul unei cruci. Nedefinirile paralele extirpau aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]