707 matches
-
Acasa > Strofe > Valori > ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Imi_acosteaza_n_inima_pira_curelciuc_bombonica_1364229183.html [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
Oare n-auzi cum pleoapele zorilor se ridică precum niște aripi leneșe de pescăruș pentru a face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță pe covorul alb
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Zorii_.html [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
tainele, încercând să înțeleagă. Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou călare pe Șargu’, izolat la margine de pustă, adîncit în lectură, ceasuri de-a rîndul. Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1467869259.html [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
De vântul aprig, furtuni și uneori de ploi, Rodu-a crescut bogat doar mângâiat de-o boare Și a lăsat clepsidra să curgă între noi. Dar am lăsat în rod a ochilor oglindă, Înțelepciune-n gânduri și un descânt de dor, Însingurat de-oi fi deschisă-i a mea tindă, Iar rodul nostru va fi al meu până-am să mor. Aprind tăciuni în orice zi care apune, Trimit un gând curat la poarta nemuririi, Căci rodul ce mi-ai dat e
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469298161.html [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
plin de lirism O noapte de vară în Ukraina semnat de Ligia-Gabriela Janik care, ne descrie în cuvinte un tablou impresionist, dintr-un început de iunie 1993, într-o localitate uitată de lume, Utkonosovka. Peste toate elementele acestui peisaj tăcut, însingurat și unic atot stăpână, chiar și peste norii călători, este Luna. ,, În biruința ei, dorește să-și descopere întreaga Sa măreție.’’ Deosebit de interesant, scos la iveală ca o mărturisire de credință este și dialogul cu Corneliu Leu care răspunde unor
CETATEA LUI BUCUR – Nr. 57, Noiembrie 2013 by http://uzp.org.ro/cetatea-lui-bucur-nr-57-noiembrie-2013/ [Corola-blog/BlogPost/92899_a_94191]
-
Și Luna râde printre stele Și mângâie o floare-albastră! Tablou pictat de retrăire! Artă frumoasă și rupestră, Pe stânca mea de amintire, Purtată la rever de vestă! Se lasă toamna peste sat Și umbra vârstei îl cuprinde, Dar gândul meu, însingurat, Prin taina lui, mereu, pătrunde! Referință Bibliografică: Se lasă toamna peste sat! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1416, Anul IV, 16 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SE LASĂ TOAMNA PESTE SAT! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1416144718.html [Corola-blog/BlogPost/358530_a_359859]
-
Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. A îngălbenit demult, un gând la tâmple, timid, aștepta o minune să se-ntâmple, totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce, căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce. Deseori, însingurat, rătăcea neputincios, chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune, căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune. Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit, doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
îngălbenit păstrat, drept festin. 25 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult A îngălbenit demult, un gând la tâmple,timid, aștepta o minune să se-ntâmple,totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce,căci nu poți ști ce anume, ceasul aduce.Deseori, însingurat, rătăcea neputincios,chiar pe vreme vitregă și drum alunecos împodobit cu răbdare a sperat o minune,căci inima ce suferă, e lipsită de rațiune.Am crezut todeauna,-n gându-ngălbenit,doar că zăpezile anilor chiar, l-au troienit,dar o rază
MARIA ILEANA TĂNASE by http://confluente.ro/articole/maria_ileana_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
venerată, să o facă fericită. Viața dusă-n burlăcie de bărbații singuratici, e searbădă și pustie. Trăind singuri și nostalgici. Șirag de tristeți sufletești e trăirea-n sărbătoare, când nu ai cui să dăruiești de 8 Martie, o floare! Femeia însingurată, de-ar avea bani și avere, vitregită e de soartă când nu are mângâiere! Că-i prilej de bucurie si-nălțare sufletească, sărbătoarea-n armonie, prin trăirea pământească! 8 Martie Din vol.,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" TRADIȚIA SFINȚILOR
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425535269.html [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
n-am iubi pământul, de parcă doar în ură Ne-am hotărât să ne trăim iluzia, din ale noastre vise. Ce ni se- ntampla oare, suntem mult prea puțini Sau sufletul deloc nu este cu noi în asta lume? Am devenit însingurați, am devenit ades străini, Măi toate visurile noastre rămân uitări postume, Piroane-nfipte în mâinile copiilor născuți la infinit, Cărarea nu ne străduim până la a noastra-ne pieire Să o lăsăm ceva mai bună decât ceea ce- am primit Și respirabila
DUMINICA E ZI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1463715331.html [Corola-blog/BlogPost/379041_a_380370]
-
mea de chin și jale ... M-ai înălțat până la stele, Dar m-ai adus iar înapoi Atunci când inimile noastre Au fost atinse de reci ploi. Te-ai reîntors în a ta lume, Să rătăcești prin alte sfere. Eu am rămas însingurată, Plutind, absurd, printre himere... Și nu-mi doresc să plec niciunde, Ci doar să vină iarăși ieri, Să mă ridici din nou pe aripi, Să ne-ndreptăm spre nicăieri ... Referință Bibliografică: ÎNGER RĂTĂCIT / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNGER RĂTĂCIT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1411299565.html [Corola-blog/BlogPost/354402_a_355731]
-
Ștrand” Toamnă șoptea requiem prin copacii goi Și fugărea vântul frunzele moarte pe ălei. Castanii gemeau trist brațe negre alungând După frunzele moarte foșnind duse de vânt Eu pe langă băncile goale am trecut Și am gasit o pasare tristă însingurata cu părul bălai Plângând pe o bancă amarnic după zboru-i frânt. M-am oprit tulburat de lacrima ochilor triști A păsării cu părul bălai și inima ruptă Am depus o mângâiere-balsam pe alabastrul de tâmpla Din preaplinul de lacrimi și
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467665937.html [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil drag, Mângâieri de mamă, Toate - dorurile strânse-n cununi Și spălate-n mărgăritarele ochilor tăi... ... și continuă să recite pe un ton mai glumeț, un text improvizat adaptându
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1404575619.html [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
multă vreme, Că în zori fug de lumină. Vrăjitoarele descântă Să ia mana de la vite, Sau blesteamă de-nspăimântă Fete, să nu se mărite. Ori fac vrăji de răutate, Alungând soartă ursită Cu trucuri în miez de noapte, La fântână părăsită. Însingurat să îi fie Destinul unei rivale, O fată cu invidie Plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, Dar și prin curți, sălbăticiuni. Pe vite să le mănânce, Acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume Să facă pagubă
MITURI, LEGENDE ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1480460081.html [Corola-blog/BlogPost/368706_a_370035]
-
de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în
TRISTEŢI ŞI ZBORURI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1490000743.html [Corola-blog/BlogPost/384855_a_386184]
-
traume insuportabile. Saul și ...Pavel este romanul conștiinței eșuate. Blestemul este trilogia destinului tragic al ființei: Jocul destinului, volumul I, este călăuzit de ideea insuportabilității condiției finite a individului; Paradisul nefericiților, volumul al II-lea, simbolizează condiția tragică a ființei însingurate; Cybill, volumul al III-lea, este expresia condiției tragice a întemnițatului, o metaforă a vieții ca o temniță. Diavolul din Vermont semnifică triumful răului asupra binelui într-o lume care trăiește la nivelul simțurilor. Diavolul este simbolul sistemului totalitar, iar
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
metaforice, orizont ce „magnetizează“, trage după sine orizontul cunoașterii științifice, Poezia are menirea de „a sparge“ limitele, adică de a face «un zid plin de ferestre» între lumi, între [ara- cu-Dor și [ara-fără-Dor, „o fereastră“ fiind și a iluminării însinguratei prințese din „turn“... Universul poematic al ciclului Seama poeziei este alcătuit din fulgurații meditative despre eroul liric în calitatea de izvor și de vehicol ca „sturionul ce-i scria faraonului piramida“ (Transport de geometrie), despre neputința de a ascunde „cerul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
ne hranim cu un vis... fermecat. El mă- ntreabă-n noapte cu priviri de foc De doresc să-l urmez pe cerul înstelat... Iubitul meu înaripat, din Aștri Inima mi- ai atins cu- a ta iubire! Ești înger trist ce zbori însingurat Te voi urma pe cer, să- ți dărui fericire! La stele- ajunși simt inima- ți cum bate Mă ții la pieptul tău sub aripi albe Al tau înger sunt și totuși... eu am frică Deși suntem Sus, de- aici tot
HAN DE... NOAPTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Han_de_noapte_doina_theiss_1363466645.html [Corola-blog/BlogPost/345279_a_346608]
-
se iubesc dar noi oamenii suntem ca două coji de nucă cu miezul ros de vierme. Noi nu ne întoarcem înapoi, noi suntem orgolioși chiar dacă plătim cu tristețea. Îmi place să alunec printre lume pe stradă, în metrou , prin magazine însingurată și totuși cu tine Ne-am despărțit pe un peron fără să ne luam la revedere poate de aceea inimile se caută ele nu știu altceva decât să bată ele nu știu decât să se iubeasca împotriva oricăror decizii subiective
STATORNICIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Statornicie.html [Corola-blog/BlogPost/340804_a_342133]
-
vorbit, cu cel ce te înconjura cu grijă și tandrețe. L-am întrebat de tine, și mi-a spus: „Sta lângă mine pe pat și ne priveam.. Sta lângă mine, ne priveam... și ea se stingea." Am rămas încremenită, uluită, însingurată, dar și nedumerită. Apoi am înțeles: nu era un început al bolii, precum crezusem. Se apropia deja deznodământul. Cristinel, Chichi, tu, aia mică... împreună am crescut, vecine... Cu-n cap mă depășeai, dar erai cea „mică" cu care mă jucam
SCRISOARE PENTRU CRISTINA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1420102134.html [Corola-blog/BlogPost/372839_a_374168]
-
declina la plural. O eternitate, două eternități? A mea, a ta, a noastră? Auzisem că-n localitatea uitată de lume casele se dărăpănează și oamenii se prăpădesc, așa că m-am așteptat să nu mai întâlnesc decât o mână de bătrâni însingurați și câteva gospodării pustiite. Nu numai că nu mi s-au adeverit temerile, ba dimpotrivă, am fost chiar surpinsă de puținul cu care s-a schimbat între timp peisajul pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Chiar dacă n-am
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1437029874.html [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
și încearcă unele sentimente de compasiune față de ei, care stau adeseori stavilă tuturor intemperiilor și sunt supuși presiunilor atmosferice. Personificare lor este evidentă: „Tot din lipsa ploilor, munții cu expoziția expusă la Soare se arătau ruginiți și triști și mai însingurați decât de obicei”. Autorul folosește în roman anumite tipologii, de pildă, a lui Pompei, turnătorul de profesie, afaceristul care caută numai chilipiruri, însoțitoarea care caută să profite de banii bancherului ori ai afaceristului (în concepția lui Elizeu - mafiot) ș.a. Acțiunea
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_gridore_avram_anul_cezarina_adamescu_1367064541.html [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
bună seamă! Bihorul n-ar fi al Crișanei dacă ar fi neînconjurat de Transilvania și neîprospătat de Crișuri și dacă n-ar avea cântecul Vioricăi Flintașu. Fără el ar fi un alt Bihor, mai singur, mai învins, mai înstrăinat, mai însingurat, mai fără dragoste și fără nădejdi, mai fără inimă și fără soare. Dar are cântecele interpretei Viorica Flintașu, unul dintre cele mai darnice de bine pentru toată Crișana și dincolo de ea, în toate zările României! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1397224429.html [Corola-blog/BlogPost/347783_a_349112]
-
spiritul dominator al unuia dintre parteneri, stări care ar distruge dragostea, sunt reduse la tăcere, dragostea va învinge mereu. Reprimarea dragostei duce la dispariția ei. Dacă impulsurile de amabilitate și generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece și însingurată. Simt că eu am lăsat ca inima celei care a fost legată de mine să tânjească după dovada că dragostea mea a fost sinceră. Eu eram convins că i-am acordat-o. Nu știu în ce măsură ea a fost mulțumită de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495259418.html [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce
GABRIEL DRAGNEA by http://confluente.ro/articole/gabriel_dragnea/canal [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]