799 matches
-
pereții concavi, ticsiți cu cărți și cu aer închis. Sute de volume. Sinu simți că trebuie să se urce pe o scară dublă, spre a vedea de sus ceea ce nu mai văzuse niciodată. Atât. Adică să facă ceea ce-i recomanda însoțitoarea să facă. Cu cât urca mai sus pe scară, cu atât volumele de pe rafturi erau mai vechi și chiar sus de tot, pe ultimul raft se aflau numai suluri de papyrus. Într-adevăr, nu mai văzuse niciodată suluri de papirus
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
încet. Pentru că de dincolo de standul de cărți, se auzea o melodie foarte cunoscută, Sinu dete deoparte câteva suluri de papyrus, ca să vadă ce se-ntâmplă. Îi răsuna acum în urechi, un vals care parcă împrospăta aerul. Auzi de jos glasul însoțitoarei, ca un ecou: “Coboară, domnule Sinu.” Privi scurt prin fanta creată de scoaterea sulurilor. Văzu la început un perete imens pardosit cu cârlige de măcelărie, în care atârnau, ca niște paltoane, carcase de porc, jamboane de mânzat, jumătăți de oaie
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
după decapitare, animalul încă ar mai auzi și ar mai simți totul, timp mai bine de o oră. Așadar, cărnurile acestea, tone de carne, precis se relaxau acum în voie, grație acordurilor muzicale. În auz, de jos, de lângă scară, vocea însoțitoarei : - Domnule Sinu, coborâți vă rog, ca să mergem la saună, că se face târziu. Vă rog conformați-vă. Altfel nu vom mai ajunge la saună... Sinu nu răspunse, pentru că pe platoul cu gheață din mijlocul sălii de sacrificiu a abatorului, în
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Apoi aduse o altă carcasă. Apoi alta și alta. Aduse toate carcasele disponibile. Sinu numără 28 de carcase aranjate una lângă cealaltă perfect, pe perdeaua de gheață. Apoi, odată cu epuizarea melodiei, balerina dispăru. Sinu privi în spatele lui, în josul scării, spre însoțitoare care precis nu mai avea răbdare. De data aceasta, la baza scării nu-l mai aștepta nimeni. Doar întunericul. Luă mai multe suluri de pe raft și încercă să sară dincolo de standul cu cărți, în hala de abator devenit patinoar, luminată
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
ca șomaj, dar trebuia să-și găsească repede altceva, că nu mai avea unde să locuiască și ca să închirieze o cameră nu era deloc convenabil. - Și cum de ai ajuns în Italia tocmai în Torino? o întrebă curioasă Adriana pe însoțitoarea sa, care nu părea a fi o femeie simplă, ci una cultivată. - O veche prietenă de-a mea, avea o verișoară care lucra aici de vreo doi ani și m-a determinat să-mi părăsesc serviciul din țară, unde câștigam
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
colegi că optase pentru o carieră în armată. Dar, asta fusese demult, pe vremea când viața de licean curgea fierbinte și rapidă în venele ei, acum amorțite de eșecuri. - Bună! O sărută pe obraz, ca o bună și veche cunoștință. Însoțitoarea lui, o salută și ea, amabilă. E o fată care pare mult mai mare, cu o ușoară mină aristocratică, ținându-și de braț, posesivă, partenerul. Dora zâmbește mai larg. Își aduce aminte că Marcel o vâna prin pauze, că le
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
și-au pus la dispoziție apartamentul și viața, celor dornici de a arunca o privire în sectorul socialist, luând contact cu familia de acolo sau nutrind planuri de evadare. Unul din îngerii noștri păzitori, așadar, schimbă o privire mută cu însoțitoarea mea și ne ghidează spre un scaun de lângă geam. Exact la timp pentru a mă prăbuși ca ruptă din talie, cu fața ascunsă în palmele înghețate, o grămăjoară de surcele. Mă străduiesc să respir și să mă adun. Ieșim în
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
avea acasă. Nu-i plăcea varianta spaniolă de sote cu oregano, chili și sherry, așa că se va limita la varianta românească, mai simplă. Mai luă și câteva fructe, mere și portocale, o lămâie să obțină zeamă pentru sote și împreună cu însoțitoarea sa, urcară la etaj, la sectorul lactate, unde amândoi făcură mici cumpărături. Sebastian cumpără și jumătate de kilogram de urdă. - Ce faceți cu urda domnule Condurache, vă place în mod special? - Nu, am de gând să fac o plăcintă țărănească
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]
-
Dacă priveai mai atent prin încăpere se putea observa că nu-i prea vin oaspeți. De fapt după cum aflase, nu-i treceau pragul casei alte persoane în afara câtorva membri ai familiei. De femei nici vorbă. Această vizită a ei, fără însoțitoare, începu dintr-o dată să o încânte. Considerată inițial drept două ore de meditație la matematică, s-ar putea transforma într-una cu surprize neprevăzute. Nici nu-și dădea seama cât de cutezătoare îi deveniră gândurile după primul păhăruț. După golirea
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează în toate situațiile. Rezerva destinată pentru Iustin era încăpătoare și avea, în plus, un pat obișnuit, îngust, la peretele opus ușii de intrare. „Acesta este pentru însoțitoare, adică pentru tine”, a atenționat-o Eugen pe Iulia printr-un semn cât se poate de explicativ. La ora 11.00 punct, a intrat în această încăpere o tânără de circa treizeci de ani, înaltă și suplă, cu privirea dreaptă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese noilor sosiți că se află la o intervenție chirurgicală. - Gata? Cum este? Spune-mi repede! o îndemnă Laura, până ca asistenta să închidă ușa. - Este bine, doamna doctor. Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar, sunt soț și soție. Din cauza aceasta nu a mai venit și nici nu m-a mai sunat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
țineau pe uscat și dădeau în ele niște chiolhane de spaimă, deoarece pe mare li se făcea rău de la stomac și nu se făcea săăă... Păi, chiar că nu se făcea! Dacă vărsau pe pantofii din piele de colibri ale însoțitoarelor, vă dați seama... Tinerii erau animați doar de idealuri puține și simple. Însă foarte ferme! Să devină pești, fotbaliști, sau cântăreți, eventual toboșari... În acest scop foloseau geluri de păr din praf de diamante cu seu de râmă himalaiană. Fetele
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
la "dineuri" de reglare a conturilor lor murdare... Cearșafurile albe s-au purtat mult timp (vă amintiți?) pentru a înveli cranii și trupuri purtătoare de negre suflete ce-n viață îi țineau pe cei din Ku-Klux-Klan. Iar marile metrese și însoțitoarele nobililor romani, la recunoscutele orgii de prin cetatea Roma, se-nfășurau în voaluri albe. Ca pentru a se asorta cu "cearșafurile" aruncate pe umerii „vitejilor” războinici cu negre gânduri de trecere în negrul iadului pe acela ce fusese Cezar..., îmbrăcat
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
Să tot fii cu două cincinale mai pionieră decât el?! Tre’ să te tratezi, altfel riști să dea vreo mașină peste tine! Ajunsă la momentul ăsta, aruncă spre mine o privire, țintuindu-mă amenințător. Impulsionată de o politețe minimală față de însoțitoarea mea, îi precizez, ca s-o răpesc presupunerilor încercate: -Dar, chėrie, n-am încă hipoacuzie, mulțumesc Domnului! Doar cu ochii și coloana stau mai rău. -Bine, bine! Ochelaristă te știu din facultate, că și vorbeam cu Lila, geamăna mea, că
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
Eram impresionat! Nu mi-o imaginasem niciodată cum arată fizic. În aceea perioada fotografiile erau destul de rare, inclusiv în cărțile autorilor, iar la televizor nu o văzusem niciodată, chiar dacă avusese deja câteva apariții. După un timp, ne-am despărțit, iar însoțitoarea mea mi-a vorbit foarte elogios de doamna Zoe. I-am făcut cunoscut tulburarea prin care am trecut și mi-a spus, la rândul ei, că nu sunt singurul... Înca de când era foarte tânără, Zoe Dumitrescu, impunea respect și ascultare
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
depresie îl face să-și modifice și să-și impună ordinea interioară pentru a putea emite ceea ce am zis mai devreme. Un exercițiu ce-l revelează, elevează decât poate fi singur, căci nu e.. e cu o prezență misterioasă, mereu însoțitoare altfel, mereu implementatoare de un drăguț indescriptibil... Parcul ne înfățișa o poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
Dacă priveai mai atent prin încăpere se putea observa că nu-i prea vin oaspeți. De fapt după cum aflase, nu-i treceau pragul casei alte persoane în afara câtorva membri ai familiei. De femei nici vorbă. Această vizită a ei, fără însoțitoare, începu dintr-o dată să o încânte. Considerată inițial drept două ore de meditație la matematică, s-ar putea transforma într-una cu surprize neprevăzute. Nici nu-și dădea seama cât de cutezătoare îi deveniseră gândurile. După golirea paharului dintr-un
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
dezvoltarea mea muzicală l-a avut pianul. În urmă cu zece ani doamna mea profesoară Daniela Gordon îmi așeza pentru prima oară mâinile deasupra clapelor pianului și mă ajuta să descifrez primele portative. De atunci, notele muzicale sunt prietenele și însoțitoarele mele în călătorii temporale cu Hayden, Debussy, Chopin. Această muzică este alinătoare pentru mine în momentele de întristare. Și în acest gen am primit premii și trofee, cel mai drag fiindu-mi un Premiu Special cucerit la concursul din Bulgaria
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
dea seama cât sunt aproape și că au multe să-și spună, oho, câte sunt de împărtășit și de pritocit! După călătoria noastră de-astă vară și schimbul rapid de bagaj (rămân atât de vii recomandarea cărților mele acelei grațioase însoțitoare, confuzia Toma-George Maiorescu etc., precum și întâmplarea că grănicerul circumspect te tot urmărește ori-pe-unde ai călători!), după ce, deci, ne-am scurtcircuitat amical, am citit „ Doina”, din România literară cu alți ochi decât cei utilizați de-atâtea ori la amplele lecturi dinainte
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
-i că diseară după ora nouă îl aștept... știe el unde. Promiți ?! - Promit.., a apucat să spună nemaigândindu-se să întrebe cine îl va aștepta pe Luca și de ce anume. Obținând ceea ce dorise, fata s-a îndepărtat. Nu era singură. Însoțitoarea ei păruse să-i acorde mult mai multă considerație printr-un zâmbet fugar, timid, zâmbet ce-și va lăsa amprenta persistentă undeva în memoria lui. De aici și nevoia de a conversa cu adolescenta ce fugise de el, nevoia de
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
timp record, numeroase volume, de care ei sunt uimiți și încântați, iar noi , cititorii, fericiți că ne regăsim în dialogurile lor idilice. Acum, când poetul s-a ridicat la lumina veșnică, mă hotărăsc să ajung până la Ploiești, în chip de însoțitoare a consoartei sale în literatură - Manuela Cerasela Jerlăianu. Pornim de undeva din Magheru, în dimineața zilei de 7 februarie. E destul de frig. Noroc că există o sală de așteptare, în autogara de unde luăm microbuzul către Ploiești. Manuela a adus pentru
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
nu m-au trimis în Cuba!” - a declarat glumind Râul Castro jurnaliștilor de la cotidianul „The Arizona Republic" (fostul guvernator al statului Arizona nu este niciun fel de rudenie cu președintele Cubei, care poartă același nume). Nu la fel de toleranță a fost însoțitoarea să, doamna Anne Doan: „Consider că agenții de securitate au acordat un tratament necorespunzător unui cetățean de 96 de ani, care în ziua precedentă a suferit o operație la inimă la Tucson Heart Hospital . I-am rugat să-l lase
RAUL CASTRO – REŢINUT ŞI INVESTIGAT DE CĂTRE AGENŢII DE SECURITATE VAMALĂ DIN STATUL ARIZONA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366777_a_368106]
-
Tot din lipsa ploilor, munții cu expoziția expusă la Soare se arătau ruginiți și triști și mai însingurați decât de obicei”. Autorul folosește în roman anumite tipologii, de pildă, a lui Pompei, turnătorul de profesie, afaceristul care caută numai chilipiruri, însoțitoarea care caută să profite de banii bancherului ori ai afaceristului (în concepția lui Elizeu - mafiot) ș.a. Acțiunea se desfășoară vreme de câteva anotimpuri care se succed după același milenar tipic, indiferent de sentimentele personajelor. Într-un anume fel, autorul profită
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
strict aculturală, ba chiar destructivă, care ulterior (prin mongoli, turci, tătari, muscali), în forme specifice dar cu același oribil conținut, a necinstit vreme de veacuri o bună parte din istoria omenirii. 2. Tentația puterii Cum tentația puterii este o fidelă însoțitoare a istoriei omului și-și face simțită prezența chiar și în istoria celestă (izgonirea din ceruri a lui Lucifer, precum și a nephilimilor sau îngerilor căzuți), cuvine-se să spun câteva cuvinte despre spiritul care animă istoria. Mergând pe urmele filosofului
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]