2,199 matches
-
mediu fals, care-ți lasă o penibilă impresie de inverosimil, de chinuit, și nimic din iluzia realității. Apoi, domnule Maiorescu, Dostojevski în Crime et Châtiments (sic) face pe eroul să comită o serie întreagă și groaznică de omoruri cari te înspăimîntă, fiindcă sunt crime, și mai cu seamă inutile față cu scopul ucigașului. Dar una aduce atît de fatal pe alta, încît logica nu sufere un moment. Töpffer în La peur, cît e de firesc? Poate numai Poe rămîne fără control
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
se deșteptă, își dădu seama cu groază de ceea ce s-a întîmplat, vru să răsuceasă roțile, dar nu mai putu. După ce văzu că zadarnic își strînge toate puterile, coborî schelele în grabă ca să-l trezească pe bătrîn; se opri însă înspăimîntat lîngă trupul neînsuflețit al aceluia pe care-l ucisese ceasornicul... Este greu de știut dacă bătrînul a căzut din pricina oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd urca, de oprirea mecanismului, s-a prăbușit fulgerat la pămînt. Viața celor
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar și neliniștită, frustă, înspăimîntată de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu o mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
că agentul termic rămâne dușmanul de moarte al românului și că populația famelică de la blocuri ar face bine să-și întărească provozia de șube, blănuri de lup și alte îmbrăcăminți tradiționale ale românului și ale afganului. Firește, nu frigul ne înspăimântă, ci incapacitatea tuturor guvernelor de până acum de-a riposta acestei fatalități a climei temperat-continentale. Ce vină avem că nu ne-am născut în Insula Capului Verde, ci în Insula Capetelor Pătrate? Din nefericire, nu numai în materie de geografie nu
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
salarul său de bugetar nu permitea, în nici un caz, achiziționarea unui astfel de automobil, fie el și la mâna a doua! Trecând peste toate aceste supoziții, am ajuns să contemplăm urmarea măsurilor decise în forță la cel mai înalt nivel. Înspăimântați de eficacitatea pistolului "Crvena Zastava 99", mai-marii poliției au trecut imediat la măsuri, înarmându-i până în dinți pe tradiționalii purtători de bulane. Spectacolul e ridicol, dar nu fără o notă de sinistru. S-a întâmplat să străbat, zilele trecute, țara
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
un An cultural românesc în Japonia, pe banii japonezilor. Acum va trebui să le întoarcem gestul japonezilor, să organizăm un An japonez în România și mă apucă groaza. În mintea multora s-a perpetuat disprețul foștilor activiști și asta mă înspăimîntă: sentimentul că ei știu totul mai bine decît toți ceilalți, că dețin tainele salvării noastre. Și cum să le explici că țara-i altceva, că oamenii de cultură adevărați, mulți foarte fragili, incapabili de mari războaie, nu sînt cei cu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
cultura română, cea a "demolatorilor" lui Eminescu și cea a "apărătorilor" acestuia. Or, repet, nu asta era problema: cine e "pentru" și cine e "contra". O înțelegere atît de rudimentară a dezbaterii culturale are de ce, în ultimă instanță, chiar să înspăimînte. Se poate "demola", anihila prin idolatrie, ca în povestea grotescă, dintr-un recent roman, a călugărilor dintr-o mănăstire care îl pun la fiert de viu pe Toma d'Aquino ca să-i preschimbe oasele în moaște. Se poate "apăra" dînd
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
scepticismul ei tematic. Așa cum spunea Valéry, scepticul e "un politician al gîndirii, în care nu se încrede complet și totuși o duce pînă la fund, fără să lunece, fără să se împotmolească". Un soi de scafandru pe care adîncimea îl înspăimîntă, însă care nu ezită a o explora mereu... Ce-mi doresc, așadar, la acest prag de vîrstă? O seninătate care să mă împace cu truda mea. Căci de o dispariție a frămîntărilor ființei nu mai poate fi vorba și aș
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Conștiința istorică se formează cînd evenimentul se trăiește, cînd ești contemporan cu el. Cei de astăzi nu au fost contemporanii acelui moment. Românii trăiau într-o indignare perpetuă, în drum spre Cîmpulung m-am oprit puțin la București. M-am înspăimîntat, în fiecare dimineață se găseau cîte treizeci, patruzeci de morți, bucureșteni, uciși de soldații sovietici după ce le furau ceasul. Cînd am spus în Franța această poveste am fost tratat de fascist. Cînd este adevărul adevărat! Acest davai ceas nu e
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
modă veche, priceput la ale lui, dar neîndurător cu pasiunile altora. După moartea lui, "l-am visat, ani mulți, pe tatăl meu cu fața întoarsă de la mine. Mă trezeam ca atinsă de grație, bucuroasă că el mai este în mine, înspăimîntată de faptul că stă mereu cu spatele la mine. Cînd după mulți ani, l-am întors în vis, cu fața la mine, m-am simțit ușurată. Tîrziu, foarte tîrziu, după ce am terminat Cartea mîniei, mi-am dat seama că el, tatăl meu cumplit, a
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
și pentru un astfel de anunț neobișnuit... Faptul că își afișa ostentativ figura încântată de o astfel de propunere, parcă înfricoșa. Iar ultima curbă, printre picioarele glaciale de beton, sinistre, pe care flutura anunțul pictat ciudat, cu “Dragonul Albastru”, te înspăimânta complet. Sonia reuși să se trezească din strania reverie doar în stația de autobuz, din fața liceului, devenit colegiu, ca majoritatea, în ziua de astăzi. Și atunci, odată cu intrarea pe poartă, i se păru că în aer plutește ceva malefic, care
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
în literatură la nec plus ultra. Mircea Cărtărescu consideră că el a existat cu adevărat doar în momentele de iluminare, când a scris cele mai inspirate pagini ale lui, și încearcă să retrăiască asemenea momente. îl obsedează - și chiar îl înspăimântă, ca o imagine a neantului - gândul că nu mai poate redeveni ce-a fost, că a uitat formula magică prin care avea acces la fericirea parcă nepământească a creației. Culmea este că însemnările datează tocmai din perioada în care scriitorul
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
pretind, pe baza mânuirii gureșe a primelor trei cuvinte din abecedarulul naționalismului grețos, că sunt oameni de cultură? Să fim serioși! Portretul politicianului de la putere și al obiceiurilor sale, admirabil descrise de către dl. Dimitriu, ne poate consola, dar ne și înspăimântă, pentru că dincolo de zîmbetul iliescian, asta vor, de fapt, pedesereii pentru România: "vizite de lucru, cefe groase, cămăși descheiate și asudate, dublu menton atârnând dizgrațios, obezități indecente, figuri patibulare răcnind patriotard sau revoltându-se țâfnos-intelectual". Și, evident, noi "Cântări ale României
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
când puterea terorizează prin edicte afișate, rapid cunoscute și de cei neștiutori de carte, prin vestitori. Povestitorii par să știe tot, adună grupuri în jurul lor, ei ridică bârfa și scandalul la rang de istorie incredibilă, urmăresc să delecteze și să înspăimânte, cumva în consonanță cu intențiile autorităților, fiindcă reiese din istoriile captivante că totul se știe, că nu scapă mai nimic vigilenței bakufu. Iar artiștii simt cel mai bine și nu de puține ori chiar dureros pulsul prezentului. Ei, artiștii, îndrăznesc
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
cărora se aplecase sau a celor de metafizică pe care le păstra înfășurate în ziar alături de felia de pâine, pentru a le citi în schimbul al doilea sau în cel de noapte la fabrica de produse sodice „Solvay”? Fără să-l înspăimânte hăul adânc al existenței, tânărul Wojtyła își găsește puterea în cele mai simple cuvinte: Tatăl nostru. Restul sunt gânduri smintite - avea să spună. Și încet, încet, speranța trebuie să se nască: „Cum să-i mulțumesc soarelui că amurgul nu mă respinge
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
de-un pârâu liniștit, - făr de talaz care se zbate pe-al curcubeului arc - i u b i r e a - i forța omniprezentă, capabilă să îi explice totul, să îi dezlege totul, el fiind doar frunza care nu se înspăimântă de nimic, știind că totul e trecător și efemer. De aici concluzia indubitabilă că iubirea și credința pot fi pentru om și pentru Poet elementul stenic, demn de preamărire. Ca gânditor, Karol Wojtyła pleacă de la concepția scolastică a iubirii binevoitoare
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
bun și un fiu ascultător, când aștepta o nouă zi ca pe o sărbătoare. Dar Maria doar a auzit de minunile fiului și se întreabă necontenit despre urmările și sensul lor. A aflat despre învierea lui Lazăr care le-a înspăimântat pe surorile lui și pe cei din jur, fiindcă tânărul părea că nu mai aparține lumii celor vii. Își pune întrebări, încercând să ghicească și experiența stranie a trecerii în moarte, care explică neputința reintegrării celui întors între vii. A
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
victime în Capitală. Această declarație ar putea explica și interesul ucrainienilor: dacă seismul de adâncime va merge spre nord-est, de ce nu ar ajunge și la ei? Privite retrospectiv, metodele de “prognoză” folosite de Mărmureanu au mai degrabă darul să ne înspăimânte. În 2009, el și-a reevaluat calculele, declarând că “nu va mai fi cutremur catastrofal nici în 2013, nici în 2015, pentru că Vrancea nu este încărcată nici pe sfert”. Ieri, în Adevărul, Mărmureanu a decalat iar termenul, la 2021. Practic
Vine cutremurul? Cât de sigure sunt prognozele lui Mărmureanu () [Corola-journal/Journalistic/27765_a_29090]
-
la alți scriitori militanți, ai altor vremuri: „Când le-am declamat poezia lui Heine, Tesătorii silezieni, pe care poetul o scrisese în exilul parizian, inspirat de răscoala din 1844 a țesătorilor din Petersau și Langenbielau, comitetele de întreprindere s-au înspăimântat, de parcă ar fi simțit în ceafă suflarea de gheață a celor trei versuri ale sale: «Îți țesem, Germanie, giulgiul de moarte, - Blestem întreit urzeala- i să poarte - / Noi țesem, noi țesem!»” Deși foarte serios pe subiectele pentru care ridică vocea
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
SUA vine documentarul lui Kevin Macdonald, Life în a Day. Pe 24 iulie 2010, oamenilor din toată lumea li s-a cerut să-și ia camerele de filmat și să încerce să răspundă la trei întrebări: „Ce anume iubești?, Ce te înspăimânta? Ce ai în buzunar?”. Cele 85.000 de clipuri rezultate - filmate în 140 de țări și cu aproape 4.500 ore de material brut - au fost încărcate pe YouTube și editate pentru a produce un film documentar care surprinde cu
Filme pe care nu trebuie să le ratezi la HipTrip Travel Film Festival [Corola-blog/BlogPost/98711_a_100003]
-
nota „la”. Și, mă rog, ce legătură avea nota „la” cu „trăiască regele” ? Mai mult, în loc să cânte obișnuitele cuvinte, a început cu păsăreasca : do, re, fa, mi sol, sol, do, mi, sol, re... și așa mai departe, încât ne-a înspăimântat și nu am mai înțeles nimic. Aproape că turbase, lovind furios diapazonul de catedră : - Nu înțelegeți, idioților, că asta este nota „la” , că celelalte note din gamă se raportează la nota „la” ? Laaa ! și iar lovea diapazonul : Laaaa ! cântați după
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
miez de noapte pleacă spre gară, de frică să nu întârzie. Când ajung, gara e pustie. Nu îndrăznesc să ocupe o bancă, considerând-o rezervată unor călători mai de soi decât ei. Se culcă pe o lespede rece, întrebându-se înspăimântați dacă nu cumva au întârziat și au pierdut trenul. Câteva ore mai târziu, când gara se deschide și se umple de oameni, cei doi se reped la ghișeul de bilete, de unde sunt împinși la o parte cu brutalitate, de către angajații
Proștii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20244_a_21569]
-
acela de lăcuste devoratoare de idealuri și valori ale societății Regatului Unit al Spiritelor Libere. Demonii sinucigași continuă să ne învăluie într- o pâclă confuză, paralizantă rațiunile și sufletele asemeni veninului curara. Pe noi însă nu mai reușesc să ne înspăimânte. Au început să li se estompeze formele și treptat s-au retras în lumea lor nevăzută. Lanul se așternea acum unduitor și de necuprins cu privirile, legănându-și spicele coapte în voia vântului călduț, aducând în nările noastre miresmele promițătoare
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
să lămurească situația. Am mai stat puțin de vorbă și într-un final, am făcut schimb de numere de telefon și am hotărât să ne revedem. M-am urcat în autobuz. Tot ce mi se întâmplase mă sensibilizase și mă înspăimântase, totodată. Era o taină pe care nu știam cum să o deslușesc. Acum, că rămăsesem singură, am început iarăși, să reflectez la această seară. Totuși, ceva lipsea, ceva era altfel decât ar fi trebuit, ceva nu avea logică. Și totul
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383692_a_385021]