1,110 matches
-
Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin de Est. De ce mi-ați raportat că sunt puțini inamici?" Comandanții statului Jin de Est, Xie Shi și Xie Xuan au decis să recurgă la tactica unei lovituri-fulger. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și tu altă mamă, asta e, așa e dat să fie, fiecare cu ale lui. Două precizări: 1. „E întuneric beznă și miroase a brânză“ îmi spunea Filip în nopțile de vară cu tunete și trăsnete în care ne prefăceam înspăimântați ca să ne înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8. Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică dimineața, mergeam la film sau la meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atingere formală cu latul. Războaiele, în schimb, erau scurte și haotice. Și nu pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de metal și de plastic deformat care-l îmbrățișau pe vecie. Cu două luni înainte îl găsisem pe puntea de jos a podului rutier de la aeroport după prima repetiție a propriei sale morți. Un șofer de taxi ajutase două stewardese înspăimîntate să iasă dintr-o mașină mică de care se lovise Vaughan când țâșnise din gura unui drum de acces ascuns vederii. Alergând spre el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea Terminalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
plătește bine bărbatul ăsta. Plătește mai bine decât oricare alt stăpân de pe toată strada. Așa că nu ne putem permite să pierdem slujba asta. totul e să ne ținem fleanca... Se opri și în clipa aceea se uitară una la alta înspăimântate. — Auleooo! se văită tânăra. Ce-am făcut? De ce ți-om fi spus toate astea? Sunteți din Mahalaype? V-a trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Dar, deocamdată, nimeni nu îndrăznește să se atingă de el. Mma Ramotswe rămase nedumerită. Adeseori îți ieșeau în cale oameni care-ți făceau treaba, exact ca femeia asta acum. — De ce nu se poate atinge nimeni de el? — Fetele sunt prea înspăimântate ca să vorbească, explică femeia, iar colegii lui au și ei înșiși câte ceva de ascuns. Știți cum e. Mma Ramotswe clătină din cap. — N-am studii superioare, mărturisi ea, așa că nu știu. — Păi, zise femeia, aș putea să vă povestesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al acestui ziar, un oarecare Krușevan, A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sânge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimântați, priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
niciodată teamă de beznă. Noaptea, În Încăperea aceea lungă și pustie, cu paturi de pânză Înșirate de la un cap la altul, nu fusese niciodată lumină. Seara, când ziua cade dintr-odată În noapte, băieții nu se mai clinteau din loc, Înspăimântați de ce ar putea să le aducă noap tea. Unii adormeau de Îndată, alții se smiorcăiau, vorbeau Între ei ori se răsuceau de pe-o parte pe alta până când se trezeau pe jos. Johan nu dormea. Când frații călugări de serviciu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a făcut-o de oaie în încercarea de a transmite mesajul către picioare. În loc să-l poarte spre mine, acestea au pornit în marșarier și numai ce l-am vazut alergând de-a-ndăratelea. Se vedea pe fața lui că-i uluit și înspăimântat de ce i se-ntâmplă, de parcă ar fi fost târât de o forță invizibilă, dar cu cât se străduia mai mult să alerge spre mine, cu-atât mai rapid alerga de-a-ndăratelea, până când, într-un târziu, s-a dezechilibrat și a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește încetișor plin de regret: ,,Cri - cri - cri, Toamnă gri, Nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
neomologate Încă. Dorințe? Să știi că e primul interviu pe care Îl dau. Publicitatea mă agasează. Am o singură dorință: festivalul ăsta la care mă duc din doi În doi ani să devină internațional. Festivalul internațional „Deșteptarea României”, bâigui Flavius-Tiberius Înspăimântat. Cum ți se pare? Minunat... Nu sună rău, nu-i așa? Atunci să-i văd eu pe Forman și Scorsese... Și chiar pe Marii Ruși... Câți mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la douăzeci până la treizeci de bolnavi pe zi, fiecare suferind, însoțit de câte un guru amabil și protector. De multe ori răspunsurile lui Jorge se transformau în adevărate ghicitori demne de cruzimea și ingeniozitatea sfinxului, în fața cărora bolnavul, intimidat sau înspăimântat, renunța la dialog și se mulțumea să atingă cu mâna poala robei lui Jorge, colorată viu ca un chimono. În unele zile, când somnambulizează, Jorge merge foarte încet, în altele uluitor de repede. Statura lui înaltă și zveltă, pasul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mărime poștală și lipit cu zgomot de plicul senin al cerului. Plicul se roti la rândul său în jurul propriei sale axe și, asemenea elicei, nu i se mai văzu forma, ci doar rotația. Am rostit și eu și Mioara înspăimântați o mantră pentru a ieși din miraj. În spatele perdelei simfonice se află uvertura, așa cum în spatele pendulei se odihnește vidul. Se pot schimba între ele oricând, uvertura luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sorții mele, în loc să privească înainte, se uita cu capul întors spre mine, eram un Valentin Gustav supravegheat. Pe gaura cheii, de către părinți, pe fereastră, de cer, în cameră, de scriitorii de pe coperți. Învățam fără să-mi intre nimic în cap, înspăimântat ca un șoarece veșnic pândit. Mi-am luat închipuirea în brațe și-am stăpânit-o într-un lung sărut. Nu mai eram singur. Frumoasa Închipuită tremura spre dezintegrare. Am tras-o de păr sălbatic, topind-o în brațele mele. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau branhii la Oficiul de Închiriere a Branhiilor și înotau prin lichidul amniotic al uterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe dinafară, seralista Mioara Alimentară. În alte cuști se văzu alături de aceeași gașcă și, în spatele întregului grup, profesorii pe scaune înalte și suple, împietriți în poziții ca și cum lava unui Vezuviu dezlănțuit îi surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adică rase diferite de rozătoare care viețuiau împreună, într-un conglomerat de orașe, țări, cetăți, triburi și continente, încât cel mai prost statistician putea să prevadă sfârșitul ronțăit al lumii în câțiva ani, dacă nu în șase, sigur în douăzeci. Înspăimântată, Mioara avertiză lumea de sus, care se întruni în Palatul Elysée în timp ce Napoleon al III-lea citea niște broșuri scrise de Mihail Gorbaciov care nu se născuse încă, dar își compunea din Laboratorul Morții destinul vieții lui de viitor Arhitect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și, cu ultimele puteri, te agăți de niște rădăcini. Cea mai plauzibilă alternativă este să te străduiești să ajungi din nou sus, pentru a elimina riscul unei răniri grave. Dar dacă în locul poșetei ar fi o fetiță rănită și plîngînd înspăimîntată? Mintea ta ar formula cu totul alte întrebări. Nu îți vei mai pune problema dacă să cobori sau nu. Nici nu ți-ar da prin gînd să lași copilul acolo și întrebarea care s-ar pune este: "Cum o voi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]