314 matches
-
adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior; afară, Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o treabă turcească; nomina odiosa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
izbește aripa turbinei, dar... Transformând râul În iaz, i-ați degradat fauna, căci una e păstrăvul iubitor al apei nu doar oxigenate, dar negentropice prin mișcare, stăpân până atunci, iar alta carasul, iubitor al iazului mâlos și stagnant, care se Înstăpânește. Poate greșesc, căci nu Întreg râul a devenit iaz. Doar că, chiar și peștele căruia Îi place apa leneșă din aval ori din iaz, un morun de pildă vrea, pentru Începutul vieții lui, când e un biet alevin, nu entropia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la drum, fie că tehnica militară a progresat prea rapid, noi am pierdut doar, dureros doar, Basarabia. Urma altminteri restul Moldovei (ori Dobrogea), Muntenia și, neinteresanta pentru noi Bulgarie. Căci, Întotdeauna stăpânești ceea ce poți, deci Între dorință și posibilitate se Înstăpânește un compromis, un „optim“. Atâta au putut păstra, deși ambele principate au fost ocupate de patru ori, Începând cu anul 1769, bașca doar Moldova de Încă două ori Înainte de 1812. Trebuie să recunoaștem și rușilor un progres, mai ales după
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știau maghiara, nu erau stabili și trebuiau să viziteze adesea alte centre catolice din țară iar, în trecut, unii dintre ei nu au fost mereu exemple edificatoare. Ba mai mult decât atât, credincioșii pretindeau că Misionarii Conventuali s-ar fi înstăpânit pe nedrept de biserica locală și cereau arhiepiscopului Bandini să ia biserica misionarilor italieni și să o dea unui preot de limba lor. În mod natural, Pr. Gaspare, Viceprefectul Misiunii, nu a rămas inert și a căutat să se opună
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
și, pervertind, împinge poporul maghiar împotriva Noastră, dat fiind că și el este maghiar, vizitând fără știrea noastră Provincia, mutând parohii, punând dascăli după capul lui. Testamentele făcute cu prilejul lăsărilor [mutațiilor, n.n.] le schimbă și lăsându-și-le sieși, înstăpânindu-se de unele locuri principale, unde cu autoritatea lui pune iezuiți ca parohi, face lucruri într-adevăr insuportabile și împotriva canoanelor sacre. Vă rog, să interveniți pe lângă Sf. Congregație să fie îndepărtat cât mai repede. În aceiași scrisoare, Mons. Bandini
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Ordinului. După vizita din 1644 a Arhiepiscopului de Sofia făcută în Valahia, unul dintre Frații Minori Observanți din Bulgaria a mers chiar la Constantinopol ca să obțină din partea sultanului un firman pentru îndepărtarea Misionarilor Conventuali de la Târgoviște și pentru a se înstăpâni de conventul și de biserica lor. Pr. M.ș Giovanni Battista di Lugo, Prefect și Vicar Patriarhal, înștiința Sf. Congregație a Propagandei asupra acestui fapt prin scrisoarea din 6 februarie 1645: Pe 24 a lunii trecute să știi, că în
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1592, iar aici, contrazicându-se, spun că au fost totdeauna, încă de pe vremea Fericitului Giovanni da Capistrano (1386-1456), care a fost cu mult înainte de Clement (1592-1605). Pentru că etc. 2. Nu este adevărat nici aceea că preoții Conventuali s-ar fi înstăpânit cu forța de preluarea Conventului din Târgoviște, pentru că preoții Conventuali, cum s-a spus mai sus, au fost chemați prin rugăminți stăruitoare de către oamenii locului, prin Domnul de Césy, ambasadorul (francez n.n.) de la Poarta Otomană, când preoții Observanți nu mai
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate și ultimele rămășițe ale bucatelor consumate la prânz. Urgența unor lucrări îi obliga pe țărani să-și prelungească munca până la deplina înserare, când întunericul nopții se înstăpânea de-a binelea. Dumitru Dascălu își amintește și acum, după multe decenii, cât era de prețuit și de bine lucrat fiecare petic de pământ, cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme clădite cu meșteșug, cum era
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și al colaborării noastre în domeniul scrisului literar, mi se întărește convingerea că Mihai Munteanu s-a contopit cu poezia pentru că el s-a născut cu ea. Poezia este aceea care l-a descoperit, l-a captivat și l-a înstăpânit pentru toată viața. Întreaga existență a lui Mihai Munteanu a fost închinată scrisului. Cele 17 volume de poezie și de proză, și alte câteva care își așteptau rândul, evidențiază chemarea și harul lui pentru arta cuvântului. În scrierile sale poetul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
În ceea ce îl privește, războiul decurge dintr-un proiect, deopotrivă politic și științific, e mijlocul prin care nu doar se eliberează potențialul energiilor latente (sub forma saltului tehnologic și al proiectelor politice), ci și mijlocul prin care rațiunea (neutră) se înstăpânește asupra întregii lumi și dispune de ea. Purtat în numele păcii și al siguranței vieții, războiul este finalmente expresia rațiunii zilei - pentru care totul e planificat sau planificabil, supus organizării și disponibilizării. Forma sub care se manifestă rațiunea zilei în timpul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și învieri constituie obiectul anchetei judiciare care organizează, în principiu, trama); filonul alchimic (reprezentat de partitura cocoșatului pitic Sadim); în fine, complotul ocult cu țintă propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei, împărțiți în facțiuni rivale, așa-numiții „realiști”, un fel de similicomuniști egalitariști și autoritariști, mai degrabă sectă decât partid; e pomenită și o „lojă a Armoniei” etc.). Narațiunea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
independent de democrație...” Frământările postdecembriste sunt mult mai incisive, culminând cu „Piața rniversității”, „Duminica orbului” și intervenția minerilor (13-15 iunie 1990). Intuim acea zvârcolindă atmosferă prin Alin Pătrașcu, unul dintre reprezentanții protestatarilor care nu vor să părăsească „Piața”, când „frica înstăpânită în el... dispăruse”. Dar... prea târziu: „în noaptea dinaintea sfârșitului, mult după miezul nopții, când în Piața rniversității nu mai erau decât puțini protestatari, un grup de Eărbați cu fulare sau eșarfe albe sau deschise la culoare a fost debarcat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
umană restaurată prin har nu mai trăiește sub dictatura necesității, ci a pășit deja în sfera eshatologică a libertății. În excelentul rezumat al ieromonahului Zaharia aflăm că principiul ipostatic este „darul lui Dumnezeu către făptura rațională prin care aceasta își înstăpânește firea”2, ajungând astfel la „libera determinare de sine (eleutheros autoprosdiorismos)”. Primirea acestui dar poate fi verificată: atunci când atinge pragul de jos al smereniei, mintea străpunsă de pocăință ajunge la rugăciunea netulburată de gânduri și domnește, ca un căpitan peste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
implicare autentică vizează cumva totalitatea subiectivă). Aceste repere completează o imagine generală a multiplelor apeluri ale vocii interioare și caracterizează maniera pragmatică în lumina universului subiectiv generator de criteriologie opțională. A acționa punând limite dictate de interioritate înseamnă a te înstăpâni pe sfera existențială proprie aducând mesajul spiritualizat al înălțimilor raționalității. Aceasta din urmă devine criteriul principal al oricărei hotărâri care precede în general actul, rămânând ofertantul generos al obișnuinței de implicare și în final sursa strategică a oricărei perfecționări care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
din vedere: "pe când/ pădurea refuză orice refugiu, orașul se retrage/ lent din ochi, apele/ alunecând tăcute/ într-un sentiment de orizont al iernii". Niciun reper stabil, niciun azil în care privirea s-ar putea refugia, pe care s-ar putea înstăpâni. Distanță a unei priviri fără obiect pe care ea să se așeze; un exil al vizibilului, șters din câmpul manifestării. Acesta să fie prețul imaginii libere, de a nu fi văzută decât în destituirea sa, efemeră înființare într-un orizont
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
condiții, sensul devine așa cum anticipam ascendent: de la empiric la logic. Dilthey e convins că "pentru nici unul dintre filozofi, rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale". De aceea continuă el "capacitatea acestei rațiuni de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului devine o ipoteză sau un postulat"121. Arnold Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey, Das Wesen..., p. 36. 184 Pornind de la constatarea, discutabilă de altfel, că "pentru nici un filozof rațiunea nu este de la sine înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale", Dilthey trage concluzia că, referindu-ne la "capacitatea rațiunii de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului", nu facem decât să avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
autoritatea principilor efemeri a devenit volatilă; violențele de tot felul s-au răspândit în Imperiul care își pierduse orgoliul de atotstăpânitor și conștiința ecumenică; nimeni nu mai respecta pe nimeni; dreptul roman și morala cotidiană s-au labilizat; anarhia se înstăpânea peste tot; siguranța zilei de mâine s-a pulverizat, fiind înlocuită de nesiguranța clipei... Câteva generații, oamenii au trăit în acest climat insidios, pe nisipuri mișcătoare. Atmosfera s-a încărcat însă cu un hidden curriculum nou prin care indivizii învățau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Și datorită apropierii de Biserică, împăratul Iustinian, al cărui imperiu devenise înfloritor și extrem de puternic, caută să refacă Imperiul Roman de altădată și astfel se apucă de cucerirea nordului Africii, a Greciei, o parte din Italia de astăzi etc. Odată înstăpânit pe provinciile occidentale pe care le recucerise, Iustinian a fost preocupat de restaurarea școlilor; în mod firesc s-au creat legături cu capitala, Constantinopol, uneori profitabile pentru cultura religioasă a Africii creștine sau a Spaniei meridionale. "Unirea cu Imperiul din
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim unde e tușa. Nu știam că cel care măsoară are dreptul să conducă. - Stinge țigara, Batore, că jucăm ca profesioniștii! Trebuie să duci o viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sunt acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei când apar pe piață cu noile numere, revistele marchează porțiuni de timp literar consumat. Fără ele s-ar înstăpâni, acaparantă, impresia de nemișcare, de stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ne sili să luăm în seamă tăria iubirii Sale. Dar, oare o luăm în seamă? Ce ne spune adesea minții noastre această imagine neobișnuită pe care Dumnezeu însuși ne-o pune în față, ca să ne scoată din indiferența ce ne înstăpânește? Fericiți sunteți voi care aveți timp să iubiți! Mare lucru să ai timp și să vorbești despre Dumnezeu și să-L arăți și altora și să poți lucra împreună cu El! Este o mare fericire și o bucurie deosebită pentru cine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe muchia de sus a dealurilor ticsite de vii, ce coborau pe valea unde Mureșul își așezase comod albia, făcând loc, pe malul dinspre oraș, căii ferate ce servea trenurile spre Cluj sau București. În acest orășel, se cuibărise și înstăpânise o românime vioaie, meridională, fără griji, care culegea în pace roadele unirii Transilvaniei cu „țara“. Ocupația principală, de răsfăț, a societății locale era jocul de cărți, pokerul. Cum părinții mei nu aveau nici o chemare pentru atare distracție, se poate spune
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate În capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat, Împreună cu apostolii, de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a Înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică oarecum În gol. Ucenicii Încep să se certe nu cu privire la identitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ce ne Înalță nu numai deasupra celorlalte viețuitoare, dar ne și rup, ne salvează de cosmosul gigantic de piatră, foc și gaze; cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a materiei, deschisă nouă, prin legile pe care le Înstăpânim, dar și misterioasă prin propria ei fecunditate de a crea misterul. Misterul - pe care marele și singurul nostru filosof care a Îndrăznit o astfel de „zidire a minții” ce se cheamă sistem, Lucian Blaga, l-a pus ca ax al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]