266 matches
-
vreme. Până la urmă, toată Preluca află că Simion al lui Ionuț nu a murit și că s-a Întors acasă. Venea lumea să-l vadă ca pe o minune Au trecut câțiva ani și Simion se gândea de acum la Însurătoare. I-a adus mamei o noră, fată frumoasă din Toplița, Ioana lui Ionaș. Zicea că ei Îi trebuie o noră care să muncească În gospodărie, nu o doamnă din Toplița. Până la urmă, Simion a luat-o de nevastă, amenințând-o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Apoi Însoară-te cu ea că ai să ajungi și tu culduș și ai să lucrezi cu zua prin sat! Astfel de dialoguri, de multe ori mai dure, se puteau auzi În familiile În care feciorii se apropiau de vârsta Însurătorii, care nu puteau trece de douăzeci și cinci de ani. Celor care treceau de această vârstă și nu se Însurau li se spunea berbeci. Pământul, după ce se Împuțina, era lucrat mai cu multă grijă. Nici o palmă nu trebuia să rămână nelucrat. Un
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
treburile câmpului, Își tocmeau prășitori cu ziua, din rândul celor mai săraci, sau al țiganilor de pe Zăpode. Munca aceasta la pădure era singura de pe urma căreia țăranii Își mai realizau niște venituri. Și apoi flăcăii mai mari care se gândeau la Însurătoare, ca și tinerii Însurăței, trebuiau să se gândească să-și ridice o casă. Celor din urmă Începeau să le vină pe lume câte un copil, doi, iar traiul dintre noră și soacră nu era Întotdeauna cel mai liniștit. Nora, după
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gândul la suferințele altora dintre amantele mele mă lasă indiferent, ba uneori mă și agasează. O singură dată, în tinerețe, am vrut să mă căsătoresc, dar fata a zburat. De atunci încoace, niciodată nu m-am mai gândit serios la însurătoare. Observațiile mele asupra statutului de om căsătorit m-au determinat să alung asemenea gând. Singurele căsnicii fericite pe care le-am cunoscut au fost cea a prietenilor mei Victor și Julia Bandstead din Cambridge, iar în teatru, cea a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am șaezat pe o brână înerbată din marginea drumului și ... cred că am adormit cam vreo oră. La trezire, i-am mulțumit în gând domnișoarei Terente că mi-a dat "numai un pahar" și că m-a săturat de însurătoare. Ajuns la primărie ca să mă cazeze la camera oficială ... mi se spune că nu au așa ceva ... dar văzând că delegația mea este din partea Universității ... după o consfătuire între cei de față ... mi se indică "o familie înstărită" ... a fostului primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
culcăm cu ei, să-i iubim și să-i detestăm, dar nu să ne mărităm cu ei. Noi suntem altfel. Ce să-i faci ? ! Nu-i vina noastră. Așa ne-a făcut Dumnezeu” <endnote id="(813, p. 114)"/>. Chiar și Însurătoarea cu „o femeie de alt neam” (fie ea și creștină) era „de ocară” În satul sau târgul românesc. O confirmă vechile ofisuri domnești din secolul al XVIII-lea <endnote id=" (577)"/>, dar și cărturarii români din primele decenii ale secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
senin, și dacă ieși afară și întorcîndu-te-n casă vei spune că afară e senin, nu e bine, căci se zice că în nopțile cînd e senin cei înecați ies afară, și îndată ce-i spune aceasta ei sar înapoi în baltă. însurătoare în an mare nu-i bine să te însori. Se crede că Dumnezeu pe oameni nu-i împărechează totuna, ci așa, că un bărbat harnic trebuie să ieie o femeie leneșă și viceversa; unul frumos, una urîtă etc. Cînd cad
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a unui copil mic, e bine să stai de ea pînă ce-i gă ti-o, căci de cîte ori te vei scula și te vei lăsa de lucru, de atîtea ori sau în atîția ani va umbla băietul după însurătoare, iar de-i fată, atîția ani va ședea nemăritată. Ca să vezi dacă un băiet e bun de pus la muncă, e bine să te azvîrli pe umerii lui, pe neașteptate, și dacă te-a ținea, ia-l la cîmp. Lumînare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e semn că mireasa va plînge cam des. Femeia care se gîdilă la orice atingere e semn că va lua soț tînăr. Cînd cineva mănîncă din oală, îi plouă la nuntă. Cînd rămîne lapte în strachină, plouă la nuntă. Nici o însurătoare cu farmece nu-i trainică. Cînd își face cutare fată de măritat, atunci pe acela după care face fata îl dor toate oasele - și numai îl vezi uscîndu-se pe pi cioare; tot s-ar duce, nu mai are stare și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
marginea lor. Este vorba de Farkas Háni XE "Farkas Háni" , o tânără maghiară din Abrud, a cărei frumusețe - celebră, precum ni se spune, În tot cuprinsul Munților - făcea ca numele ei să se afle pe buzele tuturor tinerilor candidați la Însurătoare din orășelele risipite prin Apuseni. Potrivit mai multor mărturii pe care le putem corobora, ca și aprecierii unanime a biografilor lui Iancu (Lupaș, Dragomir și Pascu), ea a fost o prietenă deosebit de dragă inimii „Craiului Munților”, „Înger păzitor” al acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
72-74, poziția nr. 15, În catalogul de subiecte narative. Ibidem, p. 296. Pentru interdicția matrimonială pe considerente etnice, vezi Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu, Demografie și etnografie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pp. 242-243. Al.I. Amzulescu, op. cit., pp. 349-351: „Însurătoarea lui Gruia al lui Novac” și „Gruia lui Novac” (În antologie); p. 84, poziția nr. 29, tip III: „Fata din Dodrin” și tip IV: „Fata de latin din Buda XE "Buda" ” (În catalogul de subiecte narative). Ibidem, p. 349. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Academiei Române), după un amplu capitol, Cântecul povestitor. Repere teoretice, cu interesante sugestii privind abordarea modernă a genului, sunt incluse micromonografiile Iovan Iorgovan, Sila Samodiva și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile sunt nu doar analizele cântecelor amintite, ci și înscrierea eroilor într-o tipologie, într-o serie a „cavalerilor” eposului românesc. În succesiunea lui Moses Gaster, B.P. Hasdeu și N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
presă. (Nu că mi-aș fi băgat eu nasul în dosarul lui. Mă uitam după un elastic.) Articolul se referea în principiu la afacerile lui, dar l-au întrebat și câteva chestii personale - și, sub poza lui, au scris Brandon: însurătoarea e ultimul lucru pe lista lui de priorități. Chestie care nu mă deranjează deloc. Pentru că ăsta e ultimul lucru și pe lista mea de priorități. În timp ce Danny îmi finisează rochia, eu fac puțină ordine prin casă. Adică arunc farfuriile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sale, însă cei doi tineri sfârșesc tragic. Destinul cel mai neîndurător lovește și un om cu sufletul bun cum este acela al lui Moș Anghel, protagonistul uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui I. Nenorocirea lui a început odată cu însurătoarea. Luase de nevastă cea mai frumoasă fată din sat, dar se înșelase amar crezând că frumusețea chipului se însoțește cu frumusețea lăuntrică. Era „o femeie trândavă, chiondorâșă, greoaie în tot ce făcea, murdară până la dezgust”. Nenorocirile se țin apoi lanț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Raluca asta era o bombă care s-a înșurubat în inima lui Tudorel și da să explodeze. Nici Tudorel nu era un terchea-berchea. Avea Mercedes și costume scumpe, făcute cu sudoarea frunții sale. Prinsese destul cheag ca să-și permită o însurătoare cu cea mai cea fată din tot cartierul Țicău. Lumea din acest cartier îi cunoștea prea puțin pe Raluca și pe Tudorel și nici nu era prea interesată de idilele nocturne ale unora sau altora. Tudorel a fost invitat, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță cavernos: B) „1.Unde se duc banii mei?/ Pe muzică și femei.“ Deducem că Puiu s-a convins cum e cu însurătoarea. Ce i-o fi trebuit și lui, om serios? „2.Vreau să mor, vreau să mor/ În brațe la tine.“ Suferă Puiu de nu se mai oprește. Doar suferința e compatibilă cu un suflet de artist. Suflet de turturel vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu m-a afectat prea mult gândind la tradiția românească de formare a bărbatului, conform căreia fără armata făcută și aș adăuga eu și fără câteva zile de arest, "all inclusive", nu poți să te chemi "bărbat" cu pretenții de însurătoare! Așteptam așadar "eliberarea" și revenirea la "civilie", unde urma să încep o carieră universitară, când s-a declanșat "criza rachetelor" din octombrie 1962, ce a pus pe picior de război cele două "lagăre". Pentru "forțele armate române" de la Botoșani se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de acum peste patruzeci de ani, Împăca de asemenea, pentru moment, flămân zelile noastre de stomac ușurel, pregătindu-ne Însă, cu acest regim sobru și lactat, pentru vremurile de desfrâu Într ale mân cării ce aveau să urmeze Îndată după Însurătoarea fiecăruia dintre noi cu fete bune, drăguțe și excelente gospodine, care abia dacă se mai pot mândri astăzi cu acest din urmă titlu ce le-a mai rămas. Vestea Însurătoarei mele, la care avui curajul să mă gândesc și să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și capriciul guvernează lumea“, spunea La Rochefoucauld. Mi-a plăcut grozav, poate dintr-un vag gust de aventură, să dau loc de cinste și de ascultare Întâmplării și hazardului. Ia cugetați puțin, vă rog, cât datorăm cu toții Întâmplării și hazardului. Însurătoarea - la care nu gândisem niciodată pe vremea boemei noastre vagabonde și anarhice, zeflemisind-o chiar și sfidând-o, ca de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de altfel Întreaga ordine socială, dar căreia (curios, nu este așa?) aveam, Încă de pe atunci, la douăzeci și doi de ani, să-i dăruiesc totuși o bună parte, cea mai mare, din devotamen tul meu pentru tovărășia plăcută a femeilor -, Însurătoarea mea se datorește Întâmplării, decisivă pentru Întreaga mea viață, că mi-a ieșit În cale, pe negândite, viitoarea mea soție, și asta după zece ani de când, copil Încă, la unsprezece ani, Îi scriam pe furiș: Si je t’aime, demande
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o lume de femei și numai de femei, din care 90% vicioase sau tarate.) Ați fost vreodată la bordel În Noaptea Învierii?... Ți-aduci aminte tu, Fănică Constantinescu, meștere dibaci al peisajelor lunare din Balcic și dezamăgitule după cele trei Însurători ale tale, ți-aduci aminte de țăranca, de cojanca, zdra vănă și frumoasă, ajunsă Într-una din acele case prea ospita liere din Crucea de piatră, unde lăturile cu dejecții vaginale și uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai chinuiești, Doamne?! Te joci cu mine, ca pisica cu șoarecele! Încaltea, taie-mă! Și gata! Vai de mine! se zbârlește Ștefan jignit. Fără dovadă?! Fără județ? Că n-oi fi vreun satrap! Mai glumește omul... La spânzurătoare și la însurătoare să nu te grăbești niciodată, dragul meu. Toate, toate, la timpul lor... Isaia, sfârșit, lac de sudoare: Dau! ... Dau două! strigă el răgușit. Două! O! Nu! Nu le primesc decât cu inimă curată... ... Și luminată, adaugă Stanciu, ironic. Întocmai, dragul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai vârstnici, cum se spune „mai bătuți de brumă, mai copți la minte, cu armata făcută” printre care se număra și Costache, ce avea 24 de ani. Deci se prinse în horă în rândul celor cu armata făcută, buni de însurătoare. Fetele de măritat ocheau câte un flăcău ce le-ar fi plăcut. Hora se învârtea cu voioșie în sunetele scoase de fanfara din Valea Mare, vestită în toate așezările de pe Valea Racovei. Curtea școlii unde horeau tinerii era plină și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zestre „mare până în pod”, ladă cu albituri și așternuturi, apoi trebuie să primească și ceva pământ și vite, cu băieții lucrurile se judecă altfel. Ei mai întâi trebuie să-și facă armata și abia după aceea să se gândească la însurătoare , iar părinții trebuie să se îngrijească să-i înzestreze și pe ei cu pământ, vite de muncă și să le construiască și casă; dar după cum se vede, Mihăiță e un copil destoinic, îi seamănă lui taicăsu, nu se dă în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]