263 matches
-
care îl vrăji și mai mult dacă asta se mai putea spune după ce dor simțea în inimă pentru fata de la fântână. Nu trecu mult și în Regatul Nopții Veșnice începu să zboare ca gândul vestea că Astor avea gând de însurătoare și că fetele interesate nu trebuiau decât să îi trimită acel cadou făcut de mâinile lor pe care îl considerau cel mai potrivit pentru el. Prințul urma să o aleagă pe cea care avea să îl impresioneze cel mai mult
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
trebuia să se hotărască. Se însoară cu fata dacă-i însărcinată, sau nu? Dar cu Gina ce va face după aceea? Cu ea? Ce a făcut și până acum. Nu a intrat niciodată în calculul său de viitor vreo eventuală însurătoare cu ea, chiar dacă Gina așa a sperat. Dacă se va însura cu Dalia, ea trebuie să plece din unitate și o va numi pe Dalia în locul ei. De ce să mai plătească un salariu unui străin, când poate rămâne tot în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
început pentru toate. - O fi. - Ar mai exista o variantă ca să ies din povestea asta de rahat. - Care? - Să mă însor cu ea. - Măi, tu ești nebun? Cum așa? Ești om cu scaun la cap. Ce-ți veni dintr-o dată cu însurătoarea? Doar că ți-am zis eu? Sau așa vrea ea? - Astăzi am făcut o analiză la toate și cum am o anumită vârstă și nu las nimic în urmă, am zis că ar fi cazul să mă însor. Vezi, măcar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
intervenise Raveca, mama lui Vidu, amintindu-i de față cu toți că el nu primise decât povețe, rar vorbe dojenitoare și doar fusese și un copil rău, și un flăcău zurbagiu, căruia doar milităria îi strunise pornirile abia la vârsta însurătorii... Bunicul înlemnise cu genunchii îndoiți neterminând înălțarea definitivă; din poziția asta se prăbușise, ca secerat, pe scaun. Își văzuse de masă fără o vorbă. De atunci, ne spusese bunica Geta, nu-i mai căutase nicicând pricină lui fiu-său, nici
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
toate aieste... INTENT [ATIONEM ] Ce cîștigăm? Ia vreme câștigăm... și-i bine săi n-o pierdem de geaba...... că alt prilej ca aista nu-i în toate zilele... Cunoaște boierul bătrân pe viitorul lui ginere? VULT[UREANU] Da' de unde? Toată însurătoarea asta a pus-o la cale răposata lui nevastă... El numai a spus" da" ca totdeuna. INTENT [ATIONEM] Dar ceilalți oameni din ogradă-l cunosc? VULT[UREANU] Afară de Ermence și poate fata ei din casă nu cred să-l fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari le cultiva cu îndărătnicie, prietenos în purtarea lui cu romeii dar mănțiindu-și pururea intactă individualitatea sa, fugarul acesta era un tip vrednic de mirare și izbuti curând prin servicii folositoare să ajungă în mare grație la bizantini. Împăratul încuviință însurătoarea lui Ivanco cu Teodora, fiica sebastocratorului Isaac, pe care acesta i-o promisese de mult, puse să-l treacă pe Ivanco în lista de rang a celor mai apropiate rude ale dinastiei domnitoare și-l încărcă cu prerogative și averi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el lăsă cetatea Prosakon, orașul Strummiza și toată țara de primprejur în posesiunea și spre folosul lui Chrysos, după toate formele juridice; apoi îi făgădui că, deși acesta era deja căsătorit, îi va da mână de ajutor la o nouă însurătoare în Constantinopole, c-o mireasă pe care-și va alege-o Chrysos dintr-o înaltă 91 {EminescuOpXIV 92} familie aristocratică. Abia întors în rezidență, împăratul despărți pe fiica protostratorului său (marelui comis) Manoil Kamytzes de bărbatul cu care ea trăia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa trainică în estremitățile sale cele mai depărtate, prin zvâcniri spasmodice. Pentru că Tuktai, ocupat într-un mod ostenitor cu luptele în contra lui Nogas, privea căsătoria ca un mijloc de moleșire pentru înăsprita sa viață războinică, el hotărî să-și amâne însurătoarea și retrimise împăratului, tatălui ei, pe mireasa ce i se adusese, până la alt răspuns și, abia după ce în anul 1292 primejdiosul Nogas își pierdu domnia și viața, el ceru îndărăt și reprimi de la împăratul pe mireasa lui, își serbă nunta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Academiei Române), după un amplu capitol, Cântecul povestitor. Repere teoretice, cu interesante sugestii privind abordarea modernă a genului, sunt incluse micromonografiile Iovan Iorgovan, Sila Samodiva și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile sunt nu doar analizele cântecelor amintite, ci și înscrierea eroilor într-o tipologie, într-o serie a „cavalerilor” eposului românesc. În succesiunea lui Moses Gaster, B.P. Hasdeu și N.
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
sale, însă cei doi tineri sfârșesc tragic. Destinul cel mai neîndurător lovește și un om cu sufletul bun cum este acela al lui Moș Anghel, protagonistul uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui I. Nenorocirea lui a început odată cu însurătoarea. Luase de nevastă cea mai frumoasă fată din sat, dar se înșelase amar crezând că frumusețea chipului se însoțește cu frumusețea lăuntrică. Era „o femeie trândavă, chiondorâșă, greoaie în tot ce făcea, murdară până la dezgust”. Nenorocirile se țin apoi lanț
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
1883; Nunta neagră, București, 1883; Nuvele, București, 1884; Nopți albe, București, 1887; Sofia, București, 1887; Zile negre, București, 1888; Drăgușin haiducul, București, 1892; Ștefan cel Mare, Brașov, 1892; Poezii, București, 1892; Aron Vodă cel Cumplit, Brașov, 1893; Nuvele, București, 1894; Însurătoare, București, 1897; Poezii, București, 1897; Nopți albe (1880-1897), București, 1898; Nuvele, București, 1898. Traduceri: [François Coppée, Alfred de Lamartine, Alfred de Musset], în Poezii, București, 1883; Charles Aubert, Pe malul Ivetului, București, 1886; [Elena Văcărescu, Alphonse Daudet, Maurice Rollinat, Armand
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
și Șarolta Solcan, op. cit., p. 265. 430. I. Crăciun, Cronicarul Szamosközy și însemnările lui privitoare la români. 1566-1608, Cluj, 1928, p. 128; Șarolta Solcan, op. cit., p. 263. 431. Artur Gorovei, op. cit., p. 69 (cap. „Cununie”). 432. Ibidem, p. 115 (cap. „însurătoare”). 433. Ibidem, p. 133. (cap. „Mâncare”). 434. Ibidem, p. 195. 435. „La slavii de sud, se crede că văduva care vrea să se mărite, trebuie să ia pământ de pe mormântul soțului ei cel dintâi și să-l arunce, pe furiș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Toma Vlădescu), autor intervievat de C. Panaitescu (D. Dragoș Protopopescu ne inițiază în secretele „Fortului 13”). Despre Buruieni de dragoste de N. Crevedia scrie Nicolae Bogdan (N. Crevedia, romancier), după ce din același roman apăruseră aici două fragmente masive (Candidat la însurătoare și În Italia, cu o fată). Fraze generoase, ignorând ierarhia valorică, dedică unor romane modeste Nicolae Bogdan (semnează Adrian Baltag și comentează Căsătorii - 5 lei cuvântul de G. M. Amza), Const. Tomescu (despre Al. Antemireanu, Din vremea lui Căpitan Costache
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
NOVĂCEȘTII, ciclu de balade populare având ca protagoniști pe Novac, Balaban, Gruia și Ioviță, din neamul Novăceștilor. Cuprinde tipuri din categoriile de balade fantastice (Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu fata sălbatică, Novac și Dârvij, Gruia și șarpele, Gruicea) și vitejești (Gruia captiv în Țarigrad, Anița (Lidva) crâșmărița, Însurătoarea lui Ioviță cu fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia cu fata birtășiței din
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
Novac, Balaban, Gruia și Ioviță, din neamul Novăceștilor. Cuprinde tipuri din categoriile de balade fantastice (Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu fata sălbatică, Novac și Dârvij, Gruia și șarpele, Gruicea) și vitejești (Gruia captiv în Țarigrad, Anița (Lidva) crâșmărița, Însurătoarea lui Ioviță cu fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia cu fata birtășiței din Dodrin, Novac vinde pe Gruia, Turcul și Novăceștii, Novac și Balaban, Gruia scapă pe Novac legat de turci). Aria de răspândire este
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
de balade fantastice (Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu fata sălbatică, Novac și Dârvij, Gruia și șarpele, Gruicea) și vitejești (Gruia captiv în Țarigrad, Anița (Lidva) crâșmărița, Însurătoarea lui Ioviță cu fata cadiului, Gruia la arat, Gruia-femeie și turcii, Însurătoarea lui Gruia cu fata birtășiței din Dodrin, Novac vinde pe Gruia, Turcul și Novăceștii, Novac și Balaban, Gruia scapă pe Novac legat de turci). Aria de răspândire este întinsă, cuprinzând și Peninsula Balcanică. Numele eroilor acestui ciclu este comun la
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
nevoie de ajutorul tatălui. Ioviță e nepotul lui Novac, iar Balaban, fratele bătrânului. Toți trăiesc la curțile lui Novac, localizate „în munții Cătrinului” ori „Pe culmița dealului, / Dealului Ardealului” sau „Sub seninu cerului, / La aripa norului”. Motivul tematic principal este însurătoarea lui Gruia. În baladele mai vechi, din categoria celor fantastice, eroul trebuie să-și dovedească vitejia în lupta cu fata sălbatică sau cu șarpele, să răpească o zână, să aducă mărul de argint de peste Marea Neagră, să se lupte cu viteazul
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
întemnițat. Baladele românești despre Novăcești din categoria celor fantastice sunt răspândite în Banat și sunt cele mai vechi variante ale acestui ciclu. În Muntenia au circulat baladele Gruia la Țarigrad, Ioviță și fata cadiului, în Oltenia - Anița (Lidva) crâșmărița și Însurătoarea lui Ioviță, în Moldova - Anița crâșmărița. Ciclul Novăceștii a polarizat episoade și teme variate: lupta lui Gruia cu șarpele uriaș amintește balada Iovan Iorgovan, iar Gruia la arat are legătură cu balada Tanislav, din ciclul dunărean. În 1879, urmărind să
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
am ciumă sau dacă am plecat la Paris. Scena nu e doar o simplă parodie a faimosului început al romanului The Little Sister. E un après menit să redefinească, prin contrast, universul falsei bogății în care Marlowe se complăcuse după însurătoare. De data aceasta, musca nu e omorâtă, așa cum se întâmplase în romanul din 1949. Mânat de o similară dorință de libertate, Marlowe o eliberează, așa cum el însuși reușise să scape din lesa aurită în care-l ținuse pasiunea pentru bogata
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tatăl meu probabil că pierdea cele din urmă parale.) La Roman m-a încredințat unei rude a sa, deși în acel oraș stătea mătușa mea. Cauza - poate o răcire cu familia mamei mele, de care se cam îndepărtase, probabil prin însurătoarea lui a doua; dar mai degrabă pentru că ruda lui avea renumele de bună educatoare. Era o femeie uscată, urâtă teribil, cu un nas mare, aspră, rece probabil, nu proastă, care, la bătrânețe, se gătea cu haine colorate și pălării cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locului. De atunci deveni și el ca ceilalți bucurându-se de zi, de apă, câmpii, deal, pădure, de prieteni. Erau într-o stare de comuniune în care unul era în toți și toți în unul. Când îi veni sorocul de însurătoare, tatăl îl duse din nou la șeful tribului: - Gata, are vârsta cuvenită, pentru căsătorie! - Fata, pe care o va lua de soție, este încă neformată, e prea mică. Va trebui să aștepte încă doi ani, îi zise vraciul, după ce ceru
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
fiindcă e firesc să fie unul lângă altul, mai ales dacă concentrarea se va prelungi sau... Ferească Dumnezeu!... Dumitru și Todiriță au revenit în biroul căpitanului. ― Ei! Cum a fost, băieți? Ce v-a spus domnul doctor? Sunteți buni de însurătoare au ba? Cei doi au depus pe biroul căpitanului hârtiile cu rezultatul examenului medical. După ce acesta le-a studiat, a ordonat: ― Mergeți pe hol și așteptați documentele de trimitere la unitățile care vă așteaptă. ― Am înțeles, domnule căpitan - a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
albă, ochi albaștri, părul galben și numai inele. E frumoasă și mi-e drag de ea ca de o soră, nu ca de o muiere. Și v-am spus doar: până la treizeci de ani nici nu vreau să aud de Însurătoare. Ha! La noi, mai ales femeile, la vârsta asta au nepoți de la fetele lor. Pe mine or să Încerce babele să mă căpătuiască cu vreo văduvă!” Gândul ăsta părea că-l Înveselește. „Înseamnă că mă-ta e numai bună s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ureche „tată socrule”. Le-am spus și lor și spun oricui are cap pe umeri și-n cap minte, iar nu tărâțe. Nu pretind că n-am fost Însurat cu, Dumnezeu s-o ierte, mama nevestei tâmpitului de Coman. Dar Însurătoarea nu a durat decât o zi, cel mult. Erau, atunci, niște Împrejurări mai speciale În viața mea. Mă dovedeam bolnăvicios, cam suferind de o boală pe care doctorii nu știuseră s-o numească. Nu intru În amănunte, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i spună mai mult decât sărut mâna ori poate nici atât. Colonelul Își dăduse seama prea târziu că făcuse o greșeală: băiatului său, căruia femeile frumoase, deștepte și parfumate nu-i lipseau niciodată, nu-i ardea cu nici un chip de Însurătoare. Împlinise treizeci de ani și nici prin cap nu-i trecea să-și pună pirostriile. Colonelul era amărât, căci ar fi vrut să-și vadă nepoții Înainte să moară. În seara cu microscopul, cei trei cercetători Își dăduseră seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]