1,437 matches
-
numele. Am citit de curând că, la Moscova, o alee celebră purtând inițial numele unui țar și devenită ulterior Bulevardul Comunismului urmează să se numească pe viitor, conform unui ucaz al lui Putin, Bulevardul Soljenițîn. Ca și ruinele, orașele își întipăresc istoria în straturi onomastice de o lizibilitate mai mult decât vădită. Katherine Verdery a scris o carte despre ceea ce ea a numit Viața politică a corpurilor moarte, adică despre toate acele statui dărâmate și dezmembrate ale liderilor oficiali care au
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
cu fasole, însă cei din jur nu se sfiesc să-și umple farfuriile până la refuz. Nu sunt tocmai un dușman al mâncării, dar mai mult de-o cafea nu reușesc să beau. Vorbim, ne amuzăm - vorba vine! -, încerc să-mi întipăresc în minte fiecare secundă a acestei întâlniri. Totul decurge atât de firesc, de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Cuvintele, senzațiile, stările trec în goană prin memoria mea, lichefiată și lunecoasă. Nu se agață nici o scamă de amintire. Discuții banale
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
incinta unei mînăstiri, de panorama unei faleze sau de o biserică fără turle, iar nu de întîlnirea cu oameni. Neîndoielnic, paragrafele despre Petrache Lupu, Iosif Sava, Petre }uțea, Eugen Barbu sau Tașcu Gheorghiu sunt suficient de pregnante ca să ți se întipărească în minte (de pildă, scena de la Maglavit în care Dan Ciachir, copil de șapte ani, este trimis de mătușă în uliță ca să roage un trecător să-i taie găina pe care o ținea în mînă: trecătorul care s-a nimerit
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
că ele vor fi înscrise definitiv în memoria sa și că vor fi primele care vor răspunde la un eventual apel. Mirarea naratorului este rostită cu voce tare: "Îmi amintesc cuvintele, oare cum de mi-au rămas atât de clar întipărite în minte? Ciudat animal și memoria asta. Reține la întâmplare, se pare, fără nici o strategie, într-o dezordine căreia este inutil să-i cauți vreo explicație. Dintr-o dată îți aduci aminte de o replică, de un miros, de-o culoare
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit convingerea că gravitația e un dat inexorabil împotriva căreia singur nu poți face nimic. Ne lipsesc așadar acele convenții asimilate pînă într-atît de intim încît să alcătuiască o viziune asupra lumii. Și cum elementul tragic corespundea viziunii grecești asupra lumii
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
și le-a convins să spună în fața camerei de filmat câți ani au. Conform Daily Mail, el a reușit să combine mărturiile și să realizeze un video în care figurile omenești se succed, dezvăluind astfel schimbările pe care vremea le întipărește pe chipul oricărui om. Wolf a declarat că a fost ușor să lucreze cu tinerii și cu cei de vârstă mijlocie, însă cei care i-au pus cele mai multe probleme au fost persoanele foarte tinere și cele foarte bătrâne. Motivul este
De la 0 la 100 de ani. Un filmuleț impresionant, ce arată ,,fețele” vieții by Cioboata Andreea () [Corola-journal/Journalistic/81197_a_82522]
-
autor în lunile de pribegie, al căror nume memoria cititorului nu e înclinat să le rețină, chiar și ei dau, prin prezența lor ștearsă, decorul uman pe seama căruia se ridică profilul portretelor amintite. Apoi, sunt numeroase episoadele care ți se întipăresc în memorie grație concreteței lor dantești: ploșnițele care se urcă pe tavanul celulei și își dau drumul să cadă în patul lui Anania, înfățișarea latrinei comune de la Jilava, atacul puricilor și păduchilor, sau liturghia penitenciară din Crăciunul anului 1943. Din
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
-i țină de foame. Dar avea demnitatea de ofițer român neștirbită și o experiență de viață strânsă în ani de bejenie. A cunoscut oameni și locuri, ura și tristețile semenilor, mizeria și verticalitatea umană de toate semințiile. I s-au întipărit fapte dintre care multe de neuitat, pentru ca patimile și vrăjmășia să nu se mai repete vreodată pe acest pământ. A iertat și s-a rugat pentru sufletele celor pieriți în acei ani. Dar n-a uitat abuzul, violența, teroarea și
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
înșurubat în memorie câte un cuvânt sau o expresie frapantă rostită de cineva, uneori banală, nesemnificativă, în timp ce alte lucruri, cu adevărat memorabile, s-au volatilizat. Capriciile memoriei (care e de gen feminin, nu?). Și așa, mi-a rămas adânc, indelebil întipărită în amintire o călătorie - chiar prima mea călătorie în străinătate, dacă fac abstracție de un voiaj în Franța, unde m-a tras mama, când aveam doar cinci ani - mama care ani de zile m-a târât pretutindeni după ea, legată
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
este dominantă în mintea lui Traian Băsescu pentru că întreaga experiență de viață i-a fost influențată de acest termen securitate. Fie în alte timpuri, când era parte a sistemului, fie acum. Așa s-a dezvoltat. Pentru el este este adânc întipărit în harta sa mentală acest termen", a expliat Dumitrașcu. Hanibal Dumitrașcu consideră că securitatea "este arma inconștientă pe care domnia sa a utilizat-o de-a lungul timpului". Traian Băsescu nu a renunțat niciodată la securitate, consideră Dumitrașcu și încearcă să
Analiză psihologică: de ce foloseşte Băsescu obsesiv cuvântul securitate () [Corola-journal/Journalistic/43427_a_44752]
-
unde, absolvind Facultatea de Filosofie, își dă doctoratul în 1909. Latina și greaca veche îi sunt deprinderi la îndemînă, de unde și înclinația de traducător pe care o va arăta în curînd. Dar atmosfera metropolei aflate sub jurisdicție austriacă îi va întipări trei tipare de înțelegere a lumii. Mai întîi, rigoarea educației îi va insufla simțul onoarei în mijlocul grupurilor rivale de studenți, obiceiul epocii fiind ca lezarea demnității să ceară drept răscumpărare provocarea adversarului la duel, la optica marțială adăugîndu-se exigența unui
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
cuvinte și îmi striga «șterge, măi prostule» și dicta din nou același lucru cu alte cuvinte, într-o formă mai concentrată. De la un scris la altul se tot gândea pentru a găsi o formă mai potrivită. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-a făcut să înțeleg că nu se scrie cum îți trăsnește prin cap, ci trebuie chibzuit și muncit la scris.” Este cuprinsă aici o magistrală lecție de artă a scrisului pe care ar trebui să și-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
De obicei îmi plăcea să-i urmăresc pe oamenii care veneau acolo, pentru că erau ciudați. Azi nu era nimeni, în afară de un moș întins pe două scaune la o masă în față, care trăsnea a poșircă de-ți muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere al podelei, încât uneori trebuia doar să mă gândesc la el și îl simțeam în nări. Undeva, pe la al doilea pahar de vin, a intrat o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să mă înveselească și să-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un reșou și ascultă teatru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alintă ea. Ba tocmai că am, tocmai că am. Vreau rochie cu trenă ca pe vremea bunicii, o caleașcă cu cai albi și să trecem dansând pe-un covor de petale roșii de mac. Așa începu și rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru Tudor, toate porneau din bucuria și voința aceea generală de-a încheia socotelile. De-a se lumina așa i se părea că vor toți oamenii nu numai pe ei, de-a se vedea cum arată adică, dar de-a-și întipări în minte și cum au scăpat, și cum se află într-un ceas ca acela. Conștiința sau înțelegerea conștiinței acestor clipe ireversibile o făcea și pe ea ca și pe alții poate mai intransigentă și mai pură, ca și cum însăși viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări fără răspuns. Era într-o joi, când am sunat-o. - Gând la gând, Ana. Ai citit? - Pe nerăsuflate. - Îți voi mai da ceva... Te aștept după amiază, la mine. Cu adresa bine întipărită în minte, am ajuns în fața ușii. M-a poftit înăuntru. Pe o măsuță rotundă, în sufragerie, două cești aburinde. - Cum a fost lectura? Ca o poveste. - Chiar așa, Maria (îmi ceruse să-i spun pe nume), cartea este inspirată din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
vede ce fac în acest moment, vreau să știe că eu o iubesc și că-mi este foarte dor de ea, și o să fiu așa cum m-a învățat ea. Căci sfaturile ei sunt ca o Biblie pentru mine. Le-am întipărit în mintea mea și, chiar dacă ar fi să-mi pierd memoria, cuvintele ei nu vor rămâne numai în creierul meu, ci și în inima și sufletul meu. Iar dacă voi fi președinte sau om foarte recunoscut în lume, îmi voi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața lor. Nu-i știa. Nu-i întîlnise niciodată pînă atunci. Dar poveștile cutremurătoare despre lupii care încăpuseră pe mîinile lor, auzite de-a lungul drumurilor lor nesfîrșite, îi rămăseseră adînc întipărite în minte. Știa că nu mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat fără să lupte pînă la ultima picătură de energie. Dar ea nu mai avea de mult
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite chiar atunci: „- Mă voi întoarce, promit!” „- Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi.” Cuvintele tipărite pe hârtia albă se întipăriseră și în memorie și nu le mai putea șterge nici dacă voia. Se întoarse spre dreapta și porni prin oraș fără o țintă anume. Avea nevoie să-și pună ordine în gânduri, să elibereze toată acea tensiune pe care o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
căile să se transmită oamenilor mesajul. Din o mie de oameni, dacă citesc o sută, și dacă din acei o sută Înțelege un singur om mesajul nostru, atunci deja putem spune că am salvat o familie, pentru că mesajul nostru se Întipărește pe structura sufletului persoanei respective. Chiar dacă În această viață corpul său nu mai poate face mare lucru, În următoarea viață Începe din nou să se unească cu spiritul său, ceea ce pentru Noi este cel mai important. În acest moment, pentru
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
degrabă al cetățeanului vigilent, care știe el de ce Îl ia pe ăla de guler și Îi face vânt de acolo, să se ducă dracului acasă, dacă are unde. — Tovarășul maistru, nu merită... atât a zis, apoi groaza i s-a Întipărit pe față. Obrăznicia respingătoare, de zi cu zi, a lui Căreală, spălată acum de lacrimile alcoolicului, dispăruse. În locul ei, mizeria unei sincerități gâtuite, bolnave de icterul fricii, Îl desfigura. Cine ești tu, boule... a zis cu voce guturală tovarășul maistru
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
celor de care, fără voie și fără plăcere, am făcut vorbire. Oamenii nu mai sunt frumoși cum erau odată, nu mai aflăm curățenie pe chipurile celor care trec pe lângă noi, nici chiar pe ale noastre. Pe fizionomia multora s-au întipărit patimile acestor vremuri. Cuviosul Nil Athonitul, Izvorâtorul de Mir, cu referire la oamenii vremurilor pe care le trăim, spunea cu durere: “Tulburările oamenilor vor fi acestea: osândirea aproapelui, invidia, ținerea de minte a răului, ura, răutatea, desfrâul, homosexualitatea, uitarea credinței
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
viața? Putem vorbi de-o memorie a simțurilor noastre. Ea ni se dezvălui atunci când ne este dor în mod subit de un anume context; spre exemplu, de primăvara trăită într-un anumit colț al naturii. Această ambianță ni s-a întipărit în memorie fără a-i conștientiza existența. Și când conștiința își reașează conținuturile, unele dintre ele răzbat în sfera atenției, dezvăluindu-ne aspecte ale existenței noastre de care nu aveam habar. După o anumită vârstă nu mai poți învăța, în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vorbi de un grad redus de penetrare a creștinismului.] Transformările pe care le-au suferit banii fac aproape inoperabilă parabola drahmei pierdute a lui Grigorie de Nyssa (în rezumat: să ne scotocim sufletul în căutarea efigiei pe care Dumnezeu a întipărit-o în sufletul nostru cu ardoarea cu care căutăm o monedă pierdută). Asistăm la o "spiritualizare" a banilor (banii virtuali) care va media mai eficient legătura cu cele spirituale ori la o apropiere a banilor de esența lor, care este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]