515 matches
-
de a ține trează amintirea unui „dincolo” necesar în interiorul facultății noastre de înțelegere - formatate și limitate de o funcționare mult prea telurică - și de a hrăni, tenace, subtil, presentimentul unei posibile depășiri a constrîngerilor mentale actuale. Poezia poate fi poarta întredeschisă spre o altă inteligență (sau o supra-inteligență), unită cu o altă sensibilitate (sau o supra-sensibilitate), întru apariția unui alt tip de supra- sau metaînț elegere (și deci a unei metafizici), într-o formă nouă, neancorată neapărat în religios, dar totuși
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
acestui chip care îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poate mai banală a unui individ obișnuit (cu care cititorul - instalat probabil și el, la fel de comod, în vreun fotoliu - tinde să se identifice). Astfel se creează, pe nesimțite, un straniu efect de verosimilitate 359, autorul invitându-ne să intrăm - îndată ce întredeschidem cartea - într-o lume ce nu pare cu totul diferită de a noastră. Frazarea „ca de proză” întărește și ea această impresie, contribuind totodată la frustrarea așteptărilor cititorului inocent, convins de atotputernicia principiului modernist-simbolist, conform căruia în poezie nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un semn, ar fi făcut-o de mult. În afară de prizonier mai știa cineva, numai că a dispărut. Ei, bine, astă-seară avem posibilitatea să-l confruntăm pe prizonier cu cei care știau și“ - schiță un surâs, fixîndu-l pe Agliè cu ochii Întredeschiși pe sub sprâncenele lui hirsute - „să-i punem față-n față și cu noi, sau cu unii dintre noi...“ „Ce vrei să spui, Salon?“ Întrebă Agliè, cu o voce vizibil nesigură. „Dacă domnul conte Îngăduie, aș vrea să explic eu“, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe un coridor vopsit în alb și acoperit cu un covor crem, din care se deschideau vreo șase uși identice: toate erau albe și mari și aveau câte un glob Perspex pe post de clanță. Numai una dintre uși era întredeschisă. —Laura? a repetat el în fața respectivei uși. —Aiiiici! a ciripit ea. După ceva vreme, când Hugo a reușit să se gândească la scena care a urmat, și-a spus că, de fapt, o căutase cu lumânarea. Dat fiind întreg scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ales în ceea ce privește formula soluționării conflictului israeliano-palestinian. Mitterrand insista neostenit în favoarea stabilirii unui stat palestinian independent, fără ca acest apel repetat să stârnească un ecou favorabil sau să reușească să deplaseze câtuși de puțin Israelul de pe pozițiile sale. La urma urmelor, portița întredeschisă prin semnarea acordurilor de la Oslo în septembrie 1993 nu a fost un produs al politicii lui Mitterrand, iar Franța nu a jucat niciun rol, direct sau indirect, în generarea faptului. Acordurile de la Oslo ca model de încercare a soluționării conflictului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fața. Era suficient să știe că sunt acolo. Frumusețea ei se punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie să-și lepede coconul și să pompeze fluid în corp pentru a-și desface aripile. Tehnologia asta treptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
detaliile dureros de precise cu care se lăuda rar, dar dezinvolt. Eram în același timp gelos și mândru de isprăvile ei, puștiul din mine ieșea la plimbare și privea cu un amestec de curiozitate și excitare scenele care i se întredeschideau prin ferestrele bucureștene ale amintirilor, dar la care nu participase. Nici o altă femeie nu îmi povestise cu-atâta nerușinare ce făcuse. Și de nimeni nu mă simțisem atât de atras când venise vorba de ceilalți. Murdăria presupusă a scenelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dea seama, copilul Înțelese. Nu era necesar nici un efort. Doar căderea În sine Însuși, ca În apele unui lac calm și protector. Erau acele cuvinte noi, pe care nu le gândise: „un fel nou de a privi lumea”. - Ușa e Întredeschisă, spuse Yamabushi. Fă pasul următor, fără să gândești. Nu era, Într-adevăr, nimic greu. Totul venea de la sine. Pictura era ritm și tăcere. Joc de linii drepte și de linii frânte. Joc de culori În contrast și culori În armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ca să scap de presiunile prietenilor de a mă implica în viața lor intimă. Nimănui nu-i dă prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe. Se pare că René mort e mai important decât René viu - el întredeschide poarta prin care pot arunca o privire „dincolo”. Aici, în viață, totul e plin de îndoieli în privința oamenilor. Îndoiala mea e pasiune, și pasiunea mea e o datorie, restul fiind nebunie, ca să-l parafrazez pe Henry James. Trecutul meu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
transmitere de sarcini. Trezirea de la ora patru, frigul din tren și din gară se transformau, odată ce te așezai pe scaunul moale, într-o moleșeală plăcută, iar somnul te fura pe neașteptate. Capul îți cădea într-o parte și gura se întredeschidea a sforăit. Locurile din spatele sălii erau cele mai râvnite de noi, cei de la țară. Acolo era mai greu să fii văzut și puteai să dormi în voie cât timp se citea darea de seamă. Eram solidari, și cei care aveau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina, a spus mândru nenea Culai. Când m-am apropiat să mă uit pe revistele nemțești Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe deasupra capetelor din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie brăzdate de câte o dâră albicioasă, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pieptului era ca o orbită care nu reușea să-mi adăpostească inima, nu de scârbă, pe care trebuie să spun că n-o simțeam, ci dintr-un sentiment acut de nefericire generală. Și m-am întins lângă Stoney care a întredeschis ochii, m-a recunoscut și a adormit la loc. Numai că era frig; către dimineață s-a făcut îngrozitor de frig; și din când în când ne trezeam îmbrățișați, cu fețele noastre nerase lipite una de alta, și ne despărțeam. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea o eleganță a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți impunea să-i semeni ori s-o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea a surîs, șoptindu-i: "Ești un copilaș", iar din clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nenumărate ori în imaginație. Într-adevăr, așa cum se mișca acum prin cameră, ai fi zis că se găsea în celula misterioasă, elastică, a minții sale. Călca parcă pe aer. Ușile duble ale sălii de baie, îndărătul cărora urla apa, erau întredeschise și dincolo de ele se înălța o coloană de abur, care se dizolva cu rapiditate în aerul mai răcoros din cameră. George, după ce aruncă o privire siluetei de pe pat, deschise larg ușile de la baie. Apa care ropotea din robinetele masive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duble închise ale salonului, auzi vocea profundă a domnului Parker spunând ceva încet, iar și iar. Cu Brandy sprijinindu-se de mine, executăm o cursă lentă pe trei picioare, în vârful degetelor, prin hol, de la baza scărilor până la ușile salonului. Întredeschidem ușile cu câțiva centimetri și ne vârâm fețele prin crăpătură. Ellis e întins pe covorul din salon. Domnul Parker șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt de-o parte și alta a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
felinarului următor, astfel încât nu putu fi sigur. O secundă după, ea-l privi și, pentru prima oară, avu ocazia s-o examineze. Era tânără, cu o figură slăbuță, dar foarte bronzată. Ochii păreau două lacuri întunecate, iar buzele îi erau întredeschise. Machiajul, prost făcut, nu contribuia cu nimic la înfrumusețare. Părea să nu fi avut deloc ocazia să mai râdă de foarte multă vreme. Bănuielile lui Gosseyn se risipiră. Dar își dădea seama că se află în același punct ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aparatură, laboratorul ― bârlogul doctorului, aflat chiar alături de vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
10 la puterea 2.78S 000. Și ca să avem și un termen de comparație, este probabil ca întreg universul sideral să nu conțină cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe doctor, dar acela nu are timp să-i răspundă. Nu are timp. Împinge targa spre ambulanță. Pe trotuarul spart, roțile se Împiedică, targa se clatină. Fata Întinsă, poate instinctiv, tresare. Capul i se apleacă pe pernă. Buzele i se Întredeschid și ochii par să i se anime. Asistenții țin deschise portierele ambulanței și, pentru o clipă, fata rămâne singură, ținta miilor de priviri - zecile de polițiști care așteaptă În stradă, locuitorii ieșiți la ferestrele Întregului cartier, ospătarii, bucătarii și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era întredeschisă, apoi se ridică în picioare și înălță, prima, în sănătatea și „succesul” meu, după care, râzând, mă sărută pe frunte. Eu îi sărutai mâna, dar comportamentul ei fu molipsitor pentru ceilalți doi. Apoi se așeză la loc în fotoliu. - Vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în parte. Facem cunoștință cu nume mai vechi sau mai noi, ne completăm informațiile pe care le deținem deja, citim despre evoluția artistică a unor oameni care, prin harul lor în mânuirea penelului sau a daltei și prin pasiune, ne întredeschid o ușă către o altă dimensiune a frumosului și ne invită să o descoperim. Depinde numai de noi să pătrundem în lumea naivilor, să luăm parte la activități din gospodăria tradițională, să glumim cu vreun personaj mai hâtru, să contemplăm
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Nu am rămas decât o zi la Lille, eu și tovarășii mei de drum: am umblat la întâmplare, o repet, prin cartierele acelea nefericite; am intrat în primele case pe care le-am văzut în fața ochilor. Ei bine! nu am întredeschis o ușă fără să găsim mizerie dincolo de ea uneori o agonie. Imaginați-vă aceste pivnițe care nu vă pot da nici o idee din câte v-am spus; imaginați-vă spațiile pe care ei le numesc treceri, strâmte printre colibe înalte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din nou sabia, cascheta, mănușile. M-am îndreptat spre ușa pe care a deschis-o. De aici am zărit agitându-se redingotele negre, directorul hotelului, adjunctul său, ajutorul acestuia, toți în culmea agitației! Am avut senzația că în spatele acestor uși întredeschise de-a lungul culoarului, o sumedenie de ochi erau ațintiți asupra lui și a mea. M-am întors în salon. El plecase. Camerista mi-a povestit cum a fost sosirea lui, cum îl pândiseră, cât de repede mergea și cum
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]