1,090 matches
-
mila și să facă ușa să se deschidă de o palmă. Fata rămăsese ascunsă în întunericul holului și nu-i vedea fața; auzindu-și glasul, actorul continuă, cu aceeași ezitare, dar tot mai încrezător pe măsură ce mergea mai departe. Ușa rămase întredeschisă și lui, pentru moment, nici nu-i trebuia mai mult. Nici nu ieșisem bine din sat, Mademoiselle, când am aflat de mama dumneavoastră. Am simțit că trebuie să mă întorc. Știu că mă urâți, dar, vă rog să mă credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de lut pentru vin. Mai încolo se aflau câteva oale mai burduhoase, pentru adus vinul din beci. Gârliciul beciului se ghicea puțin mai în lături, iar din el se auzea parcă geamătul butoaielor pline cu vin de soi...Alături ședea întredeschisă ușa ce da în cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea noapte după un travaliu cumplit, epuizant... un băiețel de 3,800 Kg. Stăteam Într o rezervă și prin geamul Întredeschis, razele blânde ale soarelui Îmi mângâiau fața. Am deschis ochii cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să mai facă o ultimă Încercare și se Îndreptă spre o ușa mai Îndepărtată, dinspre capătul holului, pe care o zări Întredeschisă. Intră fără să mai bată. Vocea tunătoare a unui bărbat corpolent, lipsit de păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai bine așa. Ambulanța sosi Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca la decernarea unui premiu important (s-a uitat la mine Într-un ochi, prostit) și i-am aterizat un „Mulțumesc mult, șefu... mult de tot!” Am ieșit victorios din biroul uriaș, În timp ce lui Încă Îi șiroiau uimiri din gura Întredeschisă. M-am ținut tare. Dar după ce am ajuns jos, la capătul scărilor, mi-am Îndepărtat masca falsului nepăsător, care Începuse să mă Încorseteze, și mi-am așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totul în jur. Eu nu am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-și facă de mâncare... dar poate vine Alma mai repede... o va aștepta cuminte și bolnav. Febra îi dădea din nou târcoale și ar fi putut adormi imediat... mai voia să stea treaz, să se uite la televizor cu ochii întredeschiși. Se lăsa întunericul și căldura plăcută din trupul său îl cufundă molcom într-o stare în care tot ce se petrecea în jur se vedea ca prin fum sau ca prin ceața ce se ridică dimineața dintre lianele căzute la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perne ce se înălțau de-o parte și de alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ale soției mele. Avea aceleași gesturi naive. Gura amintea de cea a tatălui său, dar, la el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân. Ai fi zis că un sărut lung și fierbinte tocmai părăsise buzele sale întredeschise. Am sărutat gura pe jumătate deschisă, ca a soției mele; buzele aveau gustul amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Și apoi, de ce se instalase individul ăsta în preajma casei noastre? Și asta imediat după ce ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-am apropiat de mărunțișurile sale și l-am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un vârf de hulă sau intra brusc sub bolți de frunze, muiate într-un verde tumefiat, ca să țâșnească apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să stea la semnal. La un semnal care nu se mai schimbă. Un tren cu care nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cușcă și uite ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului se dovedea mai iscusit... Ocolea cu mai multă dibăcie troienele cele mari și a agățat felinarul la vedere pentru cei din spate... Cu pleoapele abia întredeschise, Hliboceanu urmărea scânteia felinarului ce pâlpâia prin perdeaua viscoalei neostoite. În același timp nu-i scăpa din vedere pe cei din fața lui: „Iordache! Ține poteca făcută de cei din față. N-o lua pe alături!” „Alecule! Te văd cam zgribulit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noii să-i prieteni Încercară să-l ajute. Păi, bărbatul care stătea cu dumneata la masă a plecat cu un pardesiu pe braț, Își aminti Nut. Cred erai la toaletă atunci. Doctorul Thomas se lăsă Încet pe scaun, ținîndu-și ochii Întredeschiși, de parcă ar fi Încercat să și amintească ceva petrecut cu foarte mult timp În urmă. Da, da!... Domnilor, bine ar fi făcut tata dacă mi-ar fi spus și mie să mă feresc de români ca de dracu!... După care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dar starea lui jalnică Îl Înduioșă. — Știu unde se află și sunt pregătit să vă spun, Însă nu știu dacă sunteți pregătit să mă ascultați, răspunse. Colonelul Pruritanal ridică abia acum capul de pe masă. În privi pe maior cu ochii Întredeschiși, probabil că Îl vedea ca prin ceață. — Cum adică? Crezi că nu mai am urechi? — N-aș vrea să vă doară capul și mai tare, explică maiorul. Am două vești proaste, pe care vreți să v-o spun mai Întîi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută de un maestru dintr-un secol trecut, cu detalii, lumini și umbre, desăvârșit și minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei mici adormiseră cu capul pe masă, lângă farfuriile din care mâncaseră, timp În care motanul ei gras și lacom s-a urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu rugăminți și lacrimi, niște pulovere, două perne, și alte mărunțișuri de necesitate urgentă. Începuse un drum obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]