275 matches
-
în ochii mei dezastrul! Eram în stare să merg până la capăt cu toate riscurile. Joaca s-ar fi încheiat tragic, iubirea noastră ar fi început cu o trădare neînchipuită! Prețul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin scârțâit: - Acum poți să pleci, mi-ajunge ! Mi-am potolit foamea și setea de tine! Acum poți să pleci! M-am săturat pentru o clipă, un milenium, o viață. Pleacă repede și nu privi în urma ta, nu
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
NVdem. Ce era asta? Un fel de invitație criptică la cină, desigur, dar unde și cu cine? Singurul indiciu asupra originii sale era un număr cu 917, pe care nu-l recunoșteam. Am format numărul și o fată cu răsuflarea Întretăiată mi-a răspuns imediat. Hei, Bette! Care-i treaba? Vii diseară? spuse vocea, strivindu-mi speranța că persoana greșise pur și simplu numărul. —Ăă... bună. Cine e? —Bette! Sunt Elisa. Am lucrat Împreună non-stop În ultima săptămână, dacă ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
indispuși, fiind elevi silitori. Printre aceștia era și Pârvu Dumitru, băiat de tâmplar, fără dare de mână, și unul dintre cei mai buni elevi din clasă. S-a ridicat și, fără să părăsească banca, a îndrăznit să spună, cu glasul întretăiat: ― Domnule subdirector, vă rog, amînați-mă numai două zile... am de luat poimâine de la niște meditații... și... ― Slăbește-mă cu astfel de milogeli! ― E păcat să pierd două zile de explicații, vă rog din suflet... ― Lasă discuția și pleacă imediat! mârâi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
geme ea când vârful degetelor lui i se strecoară înăuntru, da, fă-mi-o, bagă-mă-n boală, iubitule! El își îngroapă fața între sânii ei și nu mai aude decât cum îi pulsează sângele. — Hhm? ezită el cu vocea întretăiată, neînțelegând prea bine. Ea slăbește ritmul. Nimic. Nu te opri. Era doar un cântec. Astarte geme. Te rog, nu te opri. El îi dă înainte, privindu-i chipul, cu sclipiri roșii și aurii în lumina difuză. Ține ochii închiși. Deranjant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are valoare și ce nu. Ești cel mai autentic englez pe care l-am cunoscut. E de bine, cred. Nu se poate abține să nu râdă, și râde, râde, îndoindu-se de mijloc, cu mâinile sprijinite de genunchi, cu răsuflarea întretăiată. Oamenii se adună în jurul lui, este nebunul care urlă pe stradă fără motiv. Când ridică privirea, vede în fața sa un gigant cu căciulă de astrahan. De la vârfurile cizmelor roșii, până la vesta de oaie care cu greu îl cuprinde, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi auzit și încearcă să vorbească, dar nu are glas. După ce se chinuie o vreme, brațele îi alunecă peste așternut. Ochii i se dau peste cap, și împăratul începe să respire întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă rog! Gura împăratului se deschide. Tati, tati, te rog, trezește-te! Îl împiedic pe Tung Chih să-și zgâlțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fizică, inclusiv lagărele de exterminare de la Canal, rezistă și apoi, revenit în libertate, continuă lupta de rezistență. Devine un reper și o fortăreață a împotrivirii, cunoscut și peste hotare prin emisiunile posturilor de radio pe care le ascultam cu respirația întretăiată și speram cu toții că va veni vremea să ieșim din „cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale”. Întreaga familie este urmărită zi și noapte de securitate, iar părinții - exterminați pentru că n-au intrat în colectiv. După propria mărturie a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hârtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicându-se și scoțând repede din buzunar o batistă. Ai idee, pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. Sângerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sunt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gândești. Mintea nu poate... În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făceam și până acum. Dacă e nevoie, Îmi plătesc singură pentru noile cărți de vizită. Te rog mult, pentru tine nu va avea nici cea mai mică importanță. Nici măcar nu vei ști că am fost promovată. Mă opresc, cu respirația Întretăiată. — Mi-e teamă că nu ăsta este scopul pentru care se acordă o promovare, Emma, spune Paul sarcastic. Mi-e teamă că răspunsul e nu. Un nu categoric. Dar... — Emma, Îți dau un sfat prietenesc. Dacă vrei să răzbești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi bărbia. — Nu le vreți ? Curierul mă privește perplex. Nu. Spuneți-i persoanei care mi le-a trimis că-i mulțumesc, dar nu Îmi trebuie. — Ce se Întâmplă aici ? aud un glas În spatele meu și ridic ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgâiește la buchet. O, Doamne. Sunt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punând mâna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sunt mai importante decât ale mele. Lissy și Jemima rămân cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întâlnire. Îi Întâlnesc privirea lui Lissy. Și despre toate lucrurile despre care n-a vrut niciodată să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis o singură pereche. Dar, înainte să te enervezi, uită‑te. Bag mâna în a doua sacoșă LK Bennett, deschid cutia și extrag încet una din sandalele cu clementină. Numai... uită‑te la asta. — O, Doamne, zice Suze cu respirația întretăiată, cu ochii lipiți de sanda. E absolut... înnebunitoare. Mi‑o ia din mână și îi mângâie încet pielea moale, apoi chipul îi e din nou cuprins de aceeași expresie severă. Chiar aveai nevoie de ele? Da! zic cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
voioasă. M‑am întors! Suze dispare pe ușă și o aud târâindu‑și sacul uriaș și negru pe scări și scoțându‑l pe ușa de la intrare, apoi urcând iar la noi în apartament. Deci, cum a fost? zice cu respirația întretăiată, închizând ușa în urma ei. Foarte bine, spun, ducându‑mă în dormitorul meu. A fost... drăguț. — Drăguț? Suze mă privește mijindu‑și ochii și vine după mine. Doar drăguț? — A fost... bine. — Bine? Ce s‑a întâmplat, Bex? Nu te‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cineva e aruncat înapoi în încăpere și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. Calidorul casei din Mana este buricul pământului. Pe aici au trecut potecile de fugă, căile de bejenie, coridoarele de transhumanță, bulevardele de năvălire - cu toatele Întretăiate preț de câte un vad la apa Nistrului. Calidorul nașterii mele (la egală distanță de paralelele 46 și 47 - Însă nu chiar 47 - și cam pe unde coboară meridianul 29) a fost un asemenea punct obligatoriu de pasaj pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul Gupta, informându-l pe scurt pe perceptorul districtual. Refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură, către ea sau către destinul pe care tocmai l-au sfidat: — Gâlceava noastră nu face decât să Înceapă. Djahane Îl strânge, cu ochii Închiși. — Să nu mă lași să dorm până În zori! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire, Într-un sfert de ceas ești un om mort! Ceea ce mi-a adus la cunoștință Fazel, În câteva fraze Întretăiate, avea să știe lumea Întreagă, din ziua următoare, prin magia telegrafului. Monarhul se dusese, la amiază, la sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim pentru rugăciunea de vineri. Era Îmbrăcat În veșmântul de gală confecționat pentru jubileul său, cu fire de aur, podoabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că distanța dintre noi este prea mare; important este să închid ușa după mine, speriată, dar fericită, ce părere are el, că mă face nefericită, iar eu nu i-o întorc, am impresia că aud în spatele meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe să rostească niște fraze Întretăiate, vorbește de un templu, de o poartă ce trebuie deschisă, spune că e pe cale să se creeze un vârtej de forță, că trebuie urcat către Marea Piramidă, Brambilla se agită pe scenă lovind gongul și chemând-o pe Isis În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nuiele, de care Vierme se și debarasează iute, apostolește, părăsindu-l în mijlocul trotuarului. Dă-l mai sub bec, Frate! cere Poetul. Uauu...! Aoleu..., auu..., mama mea, da' slut mai e, micuțul! Urât! Urât rău! Zbanghiu! Urât ca naiba! Printre exclamațiile întretăiate, vietatea năpăstuită din coș li se relevă, privitorilor, a fi un fel de fetus smochinit și zbârcit, păros, anemic și hidos, ca un gargui; gușat, ceacâr, cu ochii de lemur, rotunzi și dușmănoși: unul, verde-absint, celălalt, violet-roșietic; și, pe deasupra, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Te recunosc, rivalule! Și tu... Și tu știi cine sunt eu! Am multe nume... Mai multe decât poți număra! răsună deodată un glas străin și cavernos, dintre buzele umede ale femeii. Apoi vocea normală a Lilianei îi revine, printre icnete întretăiate: Așaaa...! Acolo! A-a-a! Nu te opri, că te sugrum! Ce bine e-e-e...! Adulterina geme și iar îi scuipă vin lui Uriel, în față! Dane...!! zbiară Fratele, văzând cum Îngerul se rigidizează și-și dă privirea bolând, peste cap
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]