218 matches
-
să fie enormă. De trei ani încoace, pesedeii zburdă ca-n picturile lui Chagall. Compromiterea, sub Emil Constantinescu, a ideii că la „dreapta” se află oameni de mai bună calitate decât la „stânga”, aneantizarea unor instituții precum Alianța Civică, amuțirea întristătoare a Grupului pentru Dialog Social, „ancanaiarea” partidelor în care ne puneam ceva speranță, precum UDMR-ul (care-a dovedit că între ungurii noștri presupus pro-occidentali și românașii noștri balcanici nu e, în materie de ciolan, nici o diferență), scufundarea după sistemul
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
merita strînse în volum, dar mai ales un umorist de primă mînă, care lumina pur și simplu, prin hazul lui natural toate locurile prin care trecea". Iar moartea celor care ne-au făcut să rîdem este una dintre cele mai întristătoare. Un rîs mai puțin în lume. Rîsul lui Dan Goanță. Eliade și Drieu la Rochelle În numărul pe octombrie al Ideilor în dialog, Ion Vianu reproduce o scrisoare pe care Constantin Noica o scrisese lui Tudor Vianu de la Cîmpulung în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
foști colegi ai mei, fostul și actualul președinte PNL au trădat istoria și valorile liberale ducând cu pași repezi PNL spre fuziunea cu PDL", a susținut el. El a mai spus că ce a văzut la Congresul PNL a fost "întristător", deoarece nu a fost decât o "relegitimare" a fostei conduceri pentru proastele rezultate în alegeri. Printre motivele invocate se numără și faptul că nu este de acord cu fuziunea cu PDL, informează pesure.ro.
Tăriceanu a stabilit data congresului PARTIDULUI LIBERAL REFORMATOR by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/28703_a_30028]
-
și recitesc Întreaga corespondență on-line, ce s-a Întins pe mai bine de un an de zile, purtată cu acest admirabil călăuzitor de spirite literare... De la Întristare, empatie, până la infinită admirație și prețuire, retrăiesc fiecare senzație de atunci. Rostul acestui Întristător demers nu este unul de a completa cu Încă un titlu o biografie impresionantă, ci mai degrabă de a Înfățișa În câteva cuvinte o muncă de-o viață În folosul culturii românești, pe care a iubit-o foarte mult, Într-
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
dată? Ioana Pârvulescu pleacă de la golirea de sens, prin clișeizare, a unor formule critice, glorioase cândva, de tipul "Luceafărul poeziei românești", și zăbovește apoi asupra clișeului "Arghezi oscilează între credință și tăgadă", în legătură cu înțelegerea căruia mărturisește a fi trăit o întristătoare experiență. "încă de la primul curs despre poezia interbelică - povestește autoarea - îi previn pe studenți că reproducerea formulei cu pricina fără un minim comentariu are drept consecință picarea examenului. îi dedic eu însămi bogate explicații și nuanțări de-a lungul semestrului
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
să afișez în rest o independență politică absolută în scrisul meu. Fără să mă preocup nici o clipă dacă ceea ce scriu pentru sertar va lua cândva drumul tipografiei." Ce păcat că, între timp, el îi servise direct pe noii stăpâni cu întristătoare produse gazetărești (printre care cel puțin două veritabile agresiuni, în 1947-1948, apărute în Scânteia, contra încolțitului Tudor Arghezi - nu-l scuză nici măcar faptul că, personal, el îl detesta pe acesta încă din tinerețe...). El servise regimul chiar și în creația
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Baletului Operei Naționale București este, în continuare, unul de calitate, dar ansamblul de băieți are în acest moment un nivel foarte scăzut, cu totul nesatisfă cător pentru exigențele celei mai mari companii de Operă de la noi din țară, fapt deosebit de întristător, care ar trebui să constituie o preocupare de prim ordin pentru cei care o conduc. În acest context, nu aș fi simțit îndemnul de a revedea spectacolul Don Quijote, dar am dorit să îi urmăresc pe doi dintre cei mai buni
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
XXI. Desigur, taximetriștii pot fi considerați oriunde în lume „termometre pentru societate”, având posibilitatea să treacă zilnic pe toate drumurile realității, iar cititorul român va avea uneori impresia că recunoaște situații prin care a trecut el însuși. Bancuri și momente întristătoare, aluzii politice, lupta cu poluarea, aglomerația, falsul („în Egipt, să falsifici ceva e la fel de ușor ca și cum ai bea ceai”), contrabanda etc. Autorul se declară marcat de poeții clasici arabi (mai ales Abu-l ‘Ala al-Ma‘arri și al-Mutanabbi) ceea ce se
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
dreaptă dinastia și a oferi României liniștea de care are nevoie. Este uluitor, gândindu-ne ce lideri a avut țara noastră după 1947, ce nivel cultural și ce simț al răspunderii față de națiune avea monarhia română în 1926. Și e întristătoare ingratitudinea cu care tratăm și azi această instituție. Textul Reginei Maria ne deschide o fereastră către viața cotidiană a suveranilor noștri și ne livrează o lecție morală și politică: aceea că, pentru a conduce o națiune, cultura personală este obligatorie
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în întreg jurnalul, ambiția celui care trebuie să
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
furnizarea apei, a curentului electric și a gazelor, transportul feroviar și cel public urban, serviciul medical de urgență etc., etc. Proba unei ierni crâncene e o probă grea. În opinia Cronicarului, la multe capitole avem notă mică, dar cel mai întristător este felul cum arată străzile, acum, după ninsoare, în marile orașe și în București, o capitală europeană doar cu numele. E un chin să te deplasezi dintr-un loc în altul, în mașină sau pe jos: trotuare și carosabil impracticabile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu Regine l-a oprit pe Kierkegaard de la degustarea unei vieți obișnuite, "normale", tulburându-l pentru toată viața
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
fenomenul fetișizării valorilor și apucătura jugulării duhului critic continuă pînă în prezent, nu e de mirare că Virgil Ierunca a fost hulit și că un reputat istoric literar și-a exprimat chiar opinia - hilară, dacă n-ar fi mai întîi întristătoare - că volumul Românește n-ar mai fi trebuit reeditat. În climatul unei mentalități culturale încă în bună parte postideologice, oficial încurajate atît înainte cît și după 1996, criticul exilat continuă a fi resimțit ca o primejdie. E cu adevărat un
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Ibrăileanu, Lovinescu, din partea cărora pleacă o adiere de "clasicism", Constantin Călin se desparte, dezolat, de tendința aculturală a contemporaneității, în pagini ce vizează fețe izolate ale acesteia, însă a căror conjugare compune un pe cît de cuprinzător pe atît de întristător tablou. D-sa ne încredințează că detestă kitsch-ul "chiar înainte de-a cunoaște acest cuvînt", avînd "o reținere naturală în fața a tot ce e înzorzonat, paspoalat, paietat, colorat strident".Un asemenea fenomen nu e însă, în cantitatea în care
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
începând cu distribuția, direct de la coregraf, între primul și al doilea spectacol. Și, în ceea ce ne privește, ar mai fi de reținut absența totală a dansatorilor și coregrafilor români din această ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", fapt nu numai întristător, dar și de-a dreptul grav.
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
reacțiile ce au urmat. Într-un fel - m-am gîndit încă imediat după apariție -, grupajul de articole din Dilema avea să fie reportajul propriului său efect. Lectura de acum a "arhivei" în "cazul Eminescu" mi-a confirmat impresia de odinioară. Întristător rămîne însă faptul că nici în cele din urmă nu s-a produs, cred, o limpezire a apelor. Lucrurile au rămas, cum se spune, "ca-n gară", adică nicicum. Tot ce s-a putut consolida în urma disputei a fost ideea
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
marfă, mixt, de persoane, accelerat, fulger puțin înainte de 1900. (În treacăt fie zis, trenul de persoane mergea în urmă cu un secol cu 40- 50 km/oră, acceleratul cu 50-60, fulgerul cu 60-80; articolul de ziar din 2011 indică un întristător regres: „astfel, trenurile tip Regio vor merge cu o viteză medie de cel puțin 30 km/h, cele de tip InterRegio cu 45 km/h, iar cele Intercity cu cel puțin 55-60 km/h”). Trenul de persoane (categorie generică restrânsă
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
spre zarea neagră și bestială de unde am pornit..." Galaction gândește corect în privința noului și a "celui mai lugubru autocratism", până când, înaintând vijelios, după bătălia de la Stalingrad, "uraganul siberian" se apropie de Nistru. Din acest moment, autorul Jurnalului alunecă spre un întristător conjuncturalism, din care se va trezi nu peste multă vreme. Și lui Liviu Rebreanu, de asemeni, filogerman, i se părea în 1938 că "războiul parcă e în aer." "Pretutindeni, pregătiri intense de război..." Noi suntem într-o situație cum nu
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
atingerea voluptății de înfiorare morbidă. Două sunt concluziile care se impun în urma lecturii dicționarului. Prima este că între viața unui om și moartea lui nu există nici o legătură. În ciuda opiniei că fiecare crapă de moartea pe care o merită, e întristător să constați cîți oameni de valoare au fost secerați de boli mediocre. Din păcate, moartea nu e o încununare a vieții decît în cazul omenilor șterși și anodini. În cazul celor celebri, moartea e deseori banală, absurdă și lipsită de
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
trecut democratic, vede comploturi și umbra nemiloasă a "liftelor păgîne" care-au pus gînd rău țarișoarei, altul, un stîngist cu vederi de dreapta, nu se sfiește să amenințe birjărește. Această ridicare a poalelor peste cap nu e atît indecentă, cît întristătoare pentru moralul nației. De parcă n-ar fi așteptat decît acest prilej ca să iasă la război, oștiri întregi de apărători ai demnității naționale s-au năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva. Introducerea a două rînduri de scări dinspre digul originar spre Masa Tăcerii, de-a dreapta și de-a stînga ei, cu sugestia unei solemnități secunde, stînjenitoare, ca și cum te-ai aștepta să le vezi așternute cu
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
venit într-un tîrziu, în cadrul unei „liberalizări” dozate de forurile ideologice, care nu s-au sinchisit prea mult de un G. Călinescu și care, oricum, nu-l consultau pe un T. Vianu. Evident, ni s-a părut extrem de dură și întristătoare reducția unui autor de anvergura lui Paul Goma, admitem: controversabil și amendabil în destule locuri, la „o viziune latrinară asupra lumii și oamenilor, viziune extinsă în chip delirant” (jurnalele d-sale sînt calificate drept „imunde, semidemente”). Aci eseistul s-ar
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
preferat să vadă în exponenții artei noastre plastice - că e vorba de Grigorescu, Andreescu, Pallady - niște subordonați, dacă nu chiar epigoni. Pe acest plan - care se reflectă în dicționarele și enciclopediile franceze, mai ales cele editate de Larousse - unele lucruri întristătoare rămân de îndreptat. Expoziția "Umbre și lumini, patru secole de pictură franceză" își depășește cu mult ceea ce lasă să se înțeleagă titlul ei. Este de fapt o expoziție a culturii artistice europene, cu răsfrângeri în universal, adevăr care onorează sporit
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
scris în românește..." Silind literatura națională să devină un antecedent al limbii române, alegațiunea inflamata și absurdă de mai sus poate fi citită în partea finală a Manualului de literatură română pentru clasa a XII-a. Reanimînd cadavrul protocronismului de întristătoare sorginte ceaușista, un capitol de sinteză din carte tratează cu solemnitate înfiorata despre Cultura și literatura străromâna. (Calificativul protocronist figurează expres în manual: În raport cu spiritualitatea occidentală, cei doi autori amintiți au o poziție protocronică, confirmînd perenitatea momentului străromân în planul
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
și că, artisticește vorbind, publicul este, mai jos de un punct, ineducabil: Conștiința spectacolului artistic e inexistentă pentru cea mai mare parte a păturii noastre muncitorești. Cîrciuma, în cazuri fericite, îi oferă - odată cu otrava alcoolului - divertismentul tragic al cupletului cîntat întristător de comic de un slăbănog care: ziua e bărbier la Obor iar seara artist într'o cîrciumă de pe șoseaua Măgurele. Pe de altă parte, cinematograful îi oferă spectacolul senzațional, singurul în stare să facă să vibreze coarda anchilozată a sensibilității
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]