1,698 matches
-
de transcriere - arătând după cum urmează: „Quésta cruce Christineasca/ aqui éste rádicat/ intr’un’ multiemire altá/ la Creator dedicat’/ che póturó prin sudore/ lutól questo a patri/ Sakálhasán in socié/ co’ Beregszon’ romani”. Veți fi de-acord că ortografia a evoluat întrucâtva din 1831 și până astăzi. Într-o traducere româno-...română, inscripția relevă că „această cruce creștinească aci este ridicată întru mulțumire ‘naltă, la Creator dedicată, că putură prin sudoare lutul acesta al patriei cei din Săcălaz asociați cu românii din
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
trecutului prin reluarea - în sonete perfecte - a unor subiecte predilecte, ca o trecere în revistă. În Umbră timpului străbate spaimă îmbătrânirii și dezagregării, iar în Cumpănă dreapta încearcă efortul acceptării sfârșitului și a stabilirii unui echilibru. Toate trei volumele amintesc întrucâtva de Le temps retrouvé a lui Marcel Proust. În afară de poemele care în totalitatea lor se ordonează plenar, rămâne pasionant de a pune în valoare simfonismul preocupărilor literare ale lui Ion Pillat corespunzând unui nesaț al cunoașterii și firii sale niciodată
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
în România, unde a invatat românește și a absolvit liceul și facultatea, debutînd ca scriitor. Din studenție își aducea acum aminte de profesorul Mihail Dragomirescu, cel care "pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care era întrucîtva o căutare a absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
a absolvit liceul și facultatea, debutînd ca scriitor. Din studenție își aducea acum aminte de profesorul Mihail Dragomirescu, cel care "pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care era întrucîtva o căutare a absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc că ar trebui reluată, tocmai fiindcă este
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5), definiție pe care, întrucâtva lărgita, și-o însușește și Blaga: "Demonicul nu este decât ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
nu-mi/ amintesc parcă n-aș mai/ fi vrut sa mă-ntorc de-acolo" (Moarte prin internet). Mișcîndu-se între gol și plin, între imagine și apoftegma, între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar folosi scriu pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei/ cu cele două panglici de/ marinar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
afla în mod obișnuit o tribuna. Pe scaune - tineri cu ochii ațintiți către oratorul care stă în picioare (acesta-i postamentul lui - propria verticalitate), agitați, dezbătând aprinși, luând cuvântul pe rând, dar nu într-o ordine prestabilita. După haine par întrucâtva hippioti - ori poate mai degrabă simpli studenți ai timpului lor. Atmosferă încinsă, în California anului 1969. Imaginea se află pe la începutul filmului Zabriskie Point al lui Michelangelo Antonioni și ea mi-a răsărit spontan în minte atunci când am deschis cartea
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată conceptual de Freud, pornind de la un termen creat de Eugen Bleuler, cel de "ambivalenta". Întrucâtva mai obscur, Alfred Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui, Fritz Wittels - despre "bipolaritate": situația fizică a proprietăților magnetismului ar circumscrie mai bine misteriosul fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
pentru "vina" de a fi întreprins turnee în străinătate. Arestarea sa poate fi bănuită, pe un alt temei, și ca secvență a persecuțiilor etnice: cei doi soți au o origine evreiască. O dată cu ocuparea Kievului de către trupele germane, locuitorii orașului răsuflă întrucâtva ușurați. Dar deznodământul ocupației naziste este tragic: un sfert de milion de evrei, țigani, ucrainieni și ruși vor fi împușcați și măcelăriți la Babi Yar, într-un coșmar parcă fără sfârșit. Torturată fizic și psihic, Lisa Erdman dispare și ea
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât cele trei deziceri ale lui Petru din noaptea trădării. Iată-le: a) În 1988, aflându-se la Cluj, dorește să vadă casa
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
formal - orice reformă în planul mentalității începe la nivelul ei cel mai discret, cel al propriei mentalități. Nu e vorba atât de a cântări acele calități și defecte personale care înclină balanța la judecarea celuilalt, cât de faptul că - extrapolând întrucâtva cele spuse de I. Funeriu - nici unul dintre cei care au suportat realitatea comunistă de dinainte de '89 (în sensul de a îndura și în cel de a susține - sensuri aflate, de la un punct, într-o involuntară complicitate) nu are în vreun
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
îndurerat în momentul renunțării tale la catedră considerând că romanșii au pierdut forța lor cea mai importantă. I.C.: Înțeleg reacția lui Gion Deplazes, problema e că noi suntem puțini la număr și forțele noastre sunt limitate. Pe urmă, a avut întrucâtva dreptate, căci s-a pus problema organizatorică a oportunității de a mai menține catedra. Deși în momentul în care eu am renunțat aveam deja un înlocuitor cu pregătire corespunzătoare în domeniu, poate s-a crezut în ierarhia administrativă că o
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
ilustrate vechi. Iluzia funcționează totuși, căci trebuie să mă hotărăsc, incomodat și de calitatea slabă a imaginii, despre ce grad de realitate este vorba. De ce am însă sentimentul că fascinația lumii de pe ecran crește atunci când scâncetele tehnicii fac percepția vizuală întrucâtva mai obscură, că alunecarea în fantasmă se accelerează cu un sonor nu suficient de bine "lipit" de imagine (venind parcă dintr-o altă spațialitate) și cu lipsa detaliilor nete pe care le aduce culoarea și acuratețea aparatului modern? O a
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
peliculei despre Eminescu. Mi-o explic în primul rând prin timpul relativ scurt dintre apariția, perfecționarea și mai ales răspândirea cinematografului și instalarea cenzurii partinice în țara noastră. Prins ca într-o menghină între aceste două termene istorice, cineastul este întrucâtva scuzabil pentru debilitatea producțiilor sale. Explicația de mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
în general stabilă. O atitudine comună pare să îi unească, dincolo de o eventuală umilință sârguincios afișată, pe toți acești purtători ai semnului resentimentului: disprețul pentru alteritatea concurență. Dispreț neobosit, dispreț exersat cotidian, dispreț profesionist. Proiectare în exterior care îl menține întrucâtva pe cel care se proiectează în afara frământărilor cu privire la propria-i valoare - cu privire la condiția să intrinseca. Pentru o societate precum cea în care trăim, cartea Omul resentimentar este la fel de importantă ca o carte de vise, de așezat sub pernă. De ce? Să
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul Ian Hus, ereticul protestant condamnat la moarte de popa, iese întrucîtva din canon. Și, apoi, brusc reanimat, aflăm capitolul intitulat " Femei vagabonde în Germania", o izbutita reconstituire a unei călătorii cu trenul prin Germania cu "belele localității prin care trecurăm", în care apar o baroneasă, un rus, bogasieri și o anecdotă
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
pe noi la vremea aceea. Priveam cu superioară ironie încercările (uneori, foarte serioase) ale lui G.C. Nicolescu, Al. Dima sau Al. Piru de a reîmparți zonele de influență în timp ale curentelor și școlilor literare ori ale scriitorilor înșiși. Era întrucîtva firesc că, după 1989, să se fi redeșteptat interesul pentru studiul istoric al literaturii. Fie și numai din cauza nevoii de a corecta istoria oficială comunistă. În plus, anumite schimbări interne făceau inevitabilă reflecția critică asupra cursului literaturii noastre. Doar întîrzierea
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
naționale, spiritului nediferențiat și encomiastic. O puternică mentalitate iconolatra face încă ravagii în școală, în critică ocazionala și chiar în istoriile literare. Un nor de funingini iconolatre încărca atmosferă tuturor aniversarilor. Iconoclastii au apărut mai ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai asculta însă de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că aceea proletcultista. Din păcate, pe fondul de iconodulie, însuși
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
manuscrisului la sfarsitul capitolelor, procedeu fără îndoială practic, dar care arată libertățile cu care traducătorul a intervenit în original" (p. LVI; în ediția germană și în cea românească ele sunt plasate chiar în josul paginilor). În acest fel, Tindal a micșorat întrucâtva caracterul independent al acestor note, care depășesc ca volum (585 pagini) textul Istoriei propriu-zise (530 pagini), tributare izvoarelor, în cea mai mare parte, în special pentru epocile mai vechi. Este interesant de observat că, chiar fără a cunoaște structura manuscrisului
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
România, în ciuda faptului că nimeni nu se îndoia de existența lor reală. Pretenția instaurării prin limbaj - curentă în Mesopotamia ori în Chină imperiala din secolele V-VIII - s-a putut naște din nou în Europa secolului al XX-lea". Formalizant întrucîtva, dar nu fără o justificare intrinseca, M. Zamfir socotește că prăbușirea comunismului a reprezentat o prăbușire de limbaj, o aneantizare lingvistică. În momentul în care a devenit cu putință pluralismul limbajelor, s-a revenit la un soi de nominalism reflex
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin o permanentă frăsuială agresivă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi - măcar și pentru o clipă - acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabila. În Gară de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordite, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
M-a rugat, în cazul în care nu eram prea obosit de drum și dacă faptul nu mă deranja prea tare în clipa aceea, să-i recit cîteva poezii. S-a arătat încîntat sau numai s-a prefăcut că este. (Întrucîtva, meseria lui era să se arate încîntat). Mi-a spus că poeziile mele erau de o rară gingășie, că el, la vîrsta mea (la acest punct, a scos un suspin, ca de invidie) nu scrisese versuri tot atît de frumoase
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
asemenea superiorului său, altfel decît era uniforma tuturor celorlalți: era un bărbat enorm, de-a dreptul un uriaș, mai înalt decît cel mai înalt străjer al regelui. Un alt fiu de-al lui, ajuns prin voia sorții locotenentul meu, surprins întrucîtva de indiferența afișată de mine, mă întrebase: - De ce nu mergeți să-l salutați pe tata? Dacă nu aveți curajul, vă însoțesc eu. Dar scurta mea paranteză dannunziană se închisese de o bucată bună de vreme; ce-aș fi putut să
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]