9,278 matches
-
triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
în această perioadă și peste care am dat în album, în caseta Biedermeier, unde găseai de toate. Tata-mare cumpărase ilustrata într-o papetărie de pe strada Lipscani, pe care mi-o închipui ca pe un spațiu în formă de furtun absorbant, întunecat și datorită storurilor cu dungi roșii din fața vitrinei și tata-mare s-a aplecat peste cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat pince-nez-ul mai bine pe nas și a mormăit: Bun, o
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de gri la tâmple, ochii puțin exoftalmici sub pince-nez, de un albastru deschis, apos. Și tata-mare a înțeles că privirile oamenilor simpli care se îmbulzeau acolo aveau să-l rețină mai târziu, sus pe scări, priviri aparent indiferente - din ochii întunecați, prăfoși ai unei necunoscute obârșii - și care îl făceau totuși, într-un fel inexplicabil, să pară important și distinct. Momentul acesta al unei surprinzătoare înălțări l-a șocat pe tata-mare, când a început să coboare treptele vagonului plutind pe deasupra mulțimii
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Gheorghe Grigurcu Sub luxurianta imagistică întunecată și sub platoșa sintaxei frînte, de-o personală alură, Liviu Ioan Stoiciu ascunde un suflet arhaic. O primă dovadă a acestuia o constituie amestecul de concret și fabulos, ambii factori ai elementarității, cel dintîi sprijinit pe senzoriu iar cel de-
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
impuritățile materiei pieritoare. Acest joc de compoziție, decompoziție și recompoziție are loc într-un fost bufet de clasa I din gara orașului Basel („Gare du nord”), situat la frontiera germano-franco-elvețiană, un fost restaurant în stil baroc industrial, cu mult lemn întunecat și cu un mare ceas de gară. De curând a fost amenajat ca sală de concerte de avangardă. În această seară, publicul se află așezat în jurul unei mese rotunde, acoperită cu o pânză albă, ca o imensă cămașă funebră. Asist
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
pierdut în uitare, este aura de mister a existenței. Din această fotografie n-a rămas mare lucru, aproape tot fundalul s-a risipit, persoanele au început să dispară. Fundalul: un colț de grădină cu un zid de piatră, câteva pete întunecate ce mi se par a fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
Cît de rafinată, de matură și de fragilă o regăsesc pe tînăra actriță Kezdi Imola într-un Mephistophilis-feminin, cu atît mai ispititor, mai tulburător... Pielea ei albă, marmoreană parcă aduce o rază de lumină în amintirea mea. Și în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot, și cele ale Doctorului Faust prizonier într-un spațiu angoasant, într-un
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
ceea ce contează e unitatea lumii, unitatea dinaintea separării. Aici artificiul este exclus, căci prin recunoașterea în celălalt, dincolo de diferențe, se afirmă tocmai nevoia de unitate, ca în nopțile în care ne confundăm cu bolta cerului sau ne pierdem în pădurea întunecată. Teatru al unității. De aceea caută ei amîndoi originile care satisfac tocmai această foame de unic. Brook are nevoie de adevărul în act, nu acest adevăr cinematografic la care visează toți regizorii de teatru care vor să facă film, ci
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
vis, aurora scînteia și peste tot zăceau risipite ciozvîrte însîngerate - brațe, capete, picioare, trunchiuri - care se împreunau și se reînchegau în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște orbi beți. De fiecare dată după acest vis, Inman se deștepta cu o stare de spirit mai întunecată decît cea mai neagră cioară care a zburat vreodată. Inman s-a întors în salonul spitalului, obosit de escapada sa
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
în cele mai monstruoase trupuri, alcătuite din părți desperecheate. Șchiopătau, se rostogoleau, se tîrau pe picioarele lor șubrede, pe cîmpul întunecat, ca niște orbi beți. De fiecare dată după acest vis, Inman se deștepta cu o stare de spirit mai întunecată decît cea mai neagră cioară care a zburat vreodată. Inman s-a întors în salonul spitalului, obosit de escapada sa. S-a vîrît în pat, cu gîndul să dormiteze tot restul dimineții, dar nu-și putea domoli mintea, așa încît
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
date peste cap și din care să iasă la suprafață doar marile freamăte ale iubirii, prieteniei și fidelității?” Dacă tentația absolutului ne proiectează în extazul sferelor celeste ce sfidează modesta condiție umană sau ne aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui ce
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
participat. Și tot în Dacia literară nr. 1/2005, continuă publicarea Scrisorilor către prieteni, ale regretatului Aurel Dumitrașcu. Aflăm că o carte a sa, proiectată pe la finele lui 1986, trebuia să se numească Pătrat negru pe fond negru, "sugerând atmosfera întunecată în care poezia devenea chiar refugiul speranței" și câteva rânduri, datate în final: "Scrii și tu cărți. Un cabotin de tip special. Te expui numai singurătății. Mori sărutând o pagină scrisă"... (25 iunie 1985).
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
Dozele de cinism cresc văzînd cu ochii. Cei trei actori sînt foarte atenți la dozaje. Trei actori maturi pe care regizorul Peter Kerek se bazează. Dincolo de iluzia unui spațiu domestic, creată de decorul lui Andu Dumitrescu, se pătrunde în lumina întunecată a cărărilor din uriașul tablou de pe perete. Încă o situație trecută cu vederea, o mimare a împăcării, alte cercuri de cinism se desfac la vedere. Jocul pe muchie de cuțit al nervilor, al polițelor care se plătesc, la infinit?, în
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
implicată România - mai precis: Securitatea - vorbește suficient străinătatea, așa că nu e cazul să facem pe struții. Oameni încă activi în serviciile secrete românești - atunci când n-au migrat în zona afacerilor și a politicului - ar avea multe de spus despre enigmele întunecate ale anilor șaptezeci-optzeci. Legăturile fierbinți dintre Carlos șacalul și capi ai Securității sunt amplu documentate de agențiile de presă și de publicațiile din Occident. La ce mai folosește pudibonderia aceasta grețoasă, dacă nu la acoperirea regizorilor și actorilor mânați de
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
vă e umorul? - Mă scuzați, se întâmplă. Astăzi nu prea sunt în cazanele mele. Aș prefera un umor ceva mai negru, or hazul dvs. livresc e în afara oricăror... orori, spuse pocitania și coada lui căzută se unduia umil pe podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană? Cataloagele noastre nu au înregistrat-o încă, deși îmi pare familiară, m-
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
contemporane, Claudia Todor este o prezență singulară. Mai întîi o individualizează un anumit exotism al apariției nemijlocite și insolitul definiției somatice. Suplă ca o atletă în plin exercițiu competițional, cu tenul măsliniu și cu ochii mari, umbriți de un păr întunecat și compact ca un coif, afișînd mereu același zîmbet ambiguu în care scepticismul și ironia se amestecă în proporții greu de aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Anton trăia cu groaza că va fi pedepsit. Aplecat asupra gramaticii latine, se ruga ca ziua să se sfîrșească fără nici o izbucnire. Dar iată că la ușă se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la prăvălie, și vezi să fie totul în regulă. Cu lacrimi în ochi, Anton șoptea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și îi invidia pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
aureole galbene, chiar dacă lumina vine din altă parte. Te întrebi de unde, nu este lună, cerul este întunecat. Se vede totuși biserica pe marginea drumului, un gard și în fundal o clopotniță pe jumătate pierdută în penumbră. E momentul dezghețulului. Cerul întunecat se oglindește în bălțile de noroi din drum. Zăpada e cenușie și totuși luminoasă. La stânga, în fața bisericii, colibe. Este un peisaj de țară, un sătuc fix cât să acopere o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
greu să crezi că cei doi au întreținut relații sexuale al căror rezultat e un băiețel. Această incredulitate a spectatorului e motivată de modul voyeuristic de filmare. Camera pare să-și pândească subiecții pe la colțuri, prin cadrul ușilor, pe alei întunecate, ceea ce pune spectatorul într-o poziție jenantă, dar inedită, de "violator al intimității personajelor". Pe de altă parte, această senzație e atenuată tocmai de pasiunea lui Wong Kar Wai pentru încadrări picturiale: personajele sunt mereu înrămate prin intermediul unei uși, ferestre
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
fete frumoase, cu flori în păr. Un mod lent de a privi, încă nu surâs, un ante-surâs într-o expresie gravă, degete care nu ating pe nimeni în ramă și ar trebui să mă atingă. Pășești acolo, imponderabil, printre mobile întunecate. Automobile străvechi, palate demne, triste. Scriitorul Dinu Flămând: - Timp de mulți ani, aici, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
următoarea, într-o mișcare onirică ale cărei efecte le resimțeam vertiginos. Mișcare ce te poartă pe căi neștiute, instituie relații bizare și schimbă deseori tonalitatea. Secvențele spectacolului erau una mai melancolică, alta mai puțin melancolică, una mai luminoasă, alta mai întunecată. Ritmul lent, lungit, ritm fantasmatic! Am avut atunci impresia că Zholdak îi permite spectatorului de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
esteticului va fi astfel maxima victorie a autorilor, ultima redută în fața imixtiunii puterii politice, cetatea ideală pe care scriitorii o recuceresc integral spre mijlocul anilor '60, refugiindu-se apoi, definitiv, după un lung asediu, printre ruinele ei, mai târziu, în întunecatul deceniu nouă. într-o existență mutilată de duplicitate, din triada "calităților fundamentale" - adevărul, binele, frumosul - singura valoare accesibilă în epocă rămâne frumosul care va suplini într-o măsură copleșitoare și compensatorie degradarea celorlalte două. A realiza o creație autentică este
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
Am supt o înghițitură care mi-a dat puteri. Dar parcă nu doar mie. Și Ciub, după fiecare contact al meu cu sticla, se înveselea. Iar străzile erau posomorîte. De vreo zece ori, de-a lungul acestei treceri pe jumătate întunecate, de-a lungul acestui segment (nu cel mai lung) a rătăcirilor și chefurilor de partea cealaltă a Tagankăi, m-am gîndit să anulez grava întreprindere. Ezitam. Și de fiecare dată reveneam la motivul inițial; n-am cum să dau înapoi
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]