223 matches
-
una de largă cuprindere, era cosmică. O spunea chiar el în prima strofă din Memento mori (Panorama deșertăciunilor), din care face parte fragmentul Egipetul, pomenit mai sus: „Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, â Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc.” Romantismul lui E., prin care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
foarte sonor, care îl băga în aceeași oală pe autorul romanelor În absența stăpânilor și Animale bolnave cu ultimul oportunist cultural. Dar, cum în faza finală a ceaușismului nu puteai folosi în poezie cuvinte damnate precum „noapte” sau „moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel” unele noțiuni ale vocabularului teoretic. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc cărți, să dau bieților noștri români, ardeleni, să vază toți din ce viță împărătească ne tragem noi românii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele țărei, întrebarea rămâne fără răspuns.Mâna fundatoare e nevăzută, ascunsă în întunerecul veacurilor. Știut însă este că cetatea a fost rădicată mult înaintea lui Ștefan cel Mare, poate chiar înaintea lui Alexandru cel Bun. Dar cu cât data zidirei ei e mai îmbrobodită în negura timpurilor, cu atâta ruinele ei sunt astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
șir al stranelor, toate în același port, cu ramura de salcie în mână, formând o serie decorativă prin repetirea uniformă a costumului și atitudinii. Bineînțeles, mă conformam la toate datinele mănăstirii: post riguros și aproape toate nopțile petrecute în biserică. Întunerecul, cântecele monotone ale maicelor lungeau orele deja prea numeroase. În fine, în noaptea Învierii, de la orele 1 până la 5 în picioare. Dar a fost foarte frumos și interesant: la 1 și jumătate au ieșit toate călugărițele cu lumânările aprinse, patru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-nota mereu, mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerului înflorește Lumina ca o floare de foc, fiecare val reflectă în fruntea sa un soare, iar marea împrumută de la cer coloarea sa, seninul geniului său, și le reflectă în visul său cel adânc și luciu. Când națiunea e-n întunerec, ea doarme-n adâncimile geniului și-a puterilor sale neștiute și tace, iar când Libertatea, civilizațiunea plutesc asupră-i, oamenii superiori se ridică spre a-l reflecta în frunțile lor și a-l arunca apoi în raze lungi adâncimilor poporului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și mă sculă drept în picioare. Luîndu-ne de braț, ieșirăm la ușa bisericei, la care sta bătrânul sacristan și vro doi cerșitori zdrențuiți. Plecarăm stradele-n sus și Ioan mă duse la el. Camera sa era mică și-ntunecoasă, și întunerecul ei mai era ridicat încă prin un părete îngust, acoperit cu pănură neagră în mijlocul cărei era o cruce albă. În genere însă camera sa respira eleganța fină și artistică, care contrasta foarte mult cu hainele sale mai mult unse și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a le străbate în plesnetul cel mărunțel și zuzuitor al ploii și a o apuca, ieșit afară din oraș, peste câmpii inundați de șiroaie, cari, galbene, îneca iarba cea verde, și sfâșiind cu picioarele mele valurile ce inundau câmpia. Era întunerec de nu-ți puteai vedea mâna. Am ajuns la casa ei. Am scos laterna și, aprinzînd-o înaintea ușei de din față, voi să scutur ușa, dar văd că încuietoarea e sigilată de cătră autoritate. Ce să fie? Asemenea tuturor femeilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scrisori... femeile-și cereau înapoi biletele lor de amor... Amicii se scuzară că nu pot avea onoarea etc., etc.... O istorie veche se desfășură înaintea ochilor lui... Amicii-i deveneau inamici, lingușitorii-l batjocureau... femeile-l găseau urât și prost... Întunerecul cuprinse sufletul lui... "Părere, părere... Gândeam a căpăta cu aur un lucru adevărat... o... recunoștință... o... iubire... Nimic, decât părerea acestora... Cerșitorul se va bucura c-am căzut... găsește o satisfacere, o mângâiere pentru durerea lui văzând un om avut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sălbatece simțiri... vei trăi... Este asta trăit, cum trăiește lumea? Cu sufletul gol, cu suferințele și bucuriile lor meschine, un nimic suspendat. Dacă suntem nimic, cel puțin de acest painjeniș * al gândirii noastre să se acațe toată lumina și tot întunerecul, cerul și iadul, deliriul și desperarea. Angelo-i strânse mâna... - Și poți, poți... O! dacă-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se și strîngîndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumătate, nimic
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o iubea pe fata de-mpărat. Ea-l văzu răsărind prin crenge în lumina de lună - era nalt și frumos. Pletele negre se ridicau deasupra frunții mărețe, ochii străluceau în bolțile lor ca două flori, [ca două] picături de întunerec topit. Ea-l iubi, căci nici n-ar fi știut să facă alta, așa era de frumos. Într-o noapte, printre mreje de frunziș [î ]ntunecat de oliv și laur, suspendea luna ca o pavăză de aur, el sta -ngenuncheat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
observație și multă dreaptă judecată. El nu-și putea explica cine-i jucase festa ca să-l anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împînzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici bătea într-o firmă de croitor, dincolo prin fereștile închise a unui salon deșert, într-alt loc pe zidurile lungi și albe a unei curți de biserică, curat o frumusețe de lună. El se mira și de această
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui Urizen, care nu a căzut încă, este astfel revelarea Zilei, conform textului din Geneză 1, 3-5: "Dumnezeu a zis: "Să fie Lumină!" Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumină de întunerec. Dumnezeu a numit lumină zi iar întunerecul l-a numit noapte". Tharmas este, așadar, Dumnezeul apelor din care se naște totul, Ur-th-on-a este Fiul, focul nemistuitor: numele lui cuprinde particulă ur = lumină; th, inițială lui Tharmas, Tatăl, care este și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este astfel revelarea Zilei, conform textului din Geneză 1, 3-5: "Dumnezeu a zis: "Să fie Lumină!" Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumină de întunerec. Dumnezeu a numit lumină zi iar întunerecul l-a numit noapte". Tharmas este, așadar, Dumnezeul apelor din care se naște totul, Ur-th-on-a este Fiul, focul nemistuitor: numele lui cuprinde particulă ur = lumină; th, inițială lui Tharmas, Tatăl, care este și un Alfa și Omega încorporat: Samrat-tarmaS, și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1797 [Titlu, forma a doua] Cei patru Zoa Chinurile Iubirii și Geloziei în Moartea și Judecată Albionului Omul cel Străvechi Odihnă înainte de Truda "Căci noi n'avem de luptat împotriva cărnii și sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutății cari sînt în locurile cerești." Efes., cap. 6, 12. VALA1 Noaptea Întîi 2 Cîntul Bătrînei Mame3 care a zguduit cerurile cu mînie, Auzind marșul lung răsunătorului, puternicului Vers eroic Rînduit pentru ziua Bătăliei Intelectuale. Cerurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul ce se înălța în coasta morii era spuneau creștinii înfiorați întărit cu oasele acelora pe care îi ispitiseră comorile satanei", altele dinamizate de sugestii vizual-auditive
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a Occidentului. După "evoluția firească" a organicismului și astăzi ne învăluiam în pravile, în cronici și astăzi eram preistorie. Este o notă bună pentru adaptabilitatea și spiritul de orientare al nostru că am putut sări din preistoria tuturor secolelor de întunerec în ritmul problemelor... universale". Prin astfel de judecăți, Cioran se apropie hotărît de direcția Zeletin-Lovinescu. Și acest despărțămînt al convingerilor sale, din cartea din 1936 (reeditată în 1941), e mereu obiect de meditație. Într-un loc, d-na Marta Petreu
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
lor strălucitoare, călăuzea, pe drumul fatal al veșnicei sale pribegii, calea oarbă a pămîntului... Susurul domol, prelung și nehotărît al tăcerii mute se ridica peste abisuri, ca o cîntare fermecată de leagăn, și lumile dormeau duse pe brațe imense de întunerec... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină a sfîrșitului de iuliu, și, prin rariștea neagră a pădurilor, își trimise pînă la mine întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
celeilalte când plec capul ca si cum ar fi prea scund și n-aș putea trece prin el. Privirea asta care ocolește lumea caută desigur un alt punct familiar, în fapt un punct invizibil. Este o întoarcere din drum, revenirea acasă în întunerecul eului. Timiditatea este o încercare sinceră lipsită de curajul riscului. Fizionomia ei exprimă intensă simpatie a lumii încremenita în pragul ei, fără ochi ca s-o privească. Designerul modei încearcă să modifice fizionomiile în fiecare sezon. Nu numai îmbrăcămintea ci
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
să aluneci pe apă? Acolo șunt bărci, dacă știi să vîslești, urcă-te într-una din ele. Pe drum ai să vezi peisaje încîntătoare, căci un parc mai frumos rareori găsești. Dar unde ne aflăm oare?" Și cineva răspunde din întunerec: "Într-o țară căreia îi aparține viitorul". Să recunoaștem că e, aici, o imagine plastică, bogată în nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește : Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc; Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
sinceritatea răvașului final: "Și te-am privit blajin, cum numai noi/ Cei resemnați, putem privi norocul,/ Când potolim cu sufletele focul/ Și curățim pământul de noroi...// Și-am renunțat, cum noi, pierduții știm/ Să renunțăm la'ndemnul împlinirii/ Când trecem întunerecul iubirii,/ Ca'n sfânta dimineață să murim." (Iubire tristă). Dacă ne gîndim la linia moartă, aceea pe care trage Sigismund, cel din închinarea de la Bagaj, înțelegem rostul acestui triaj de suflete. Unele țin, altele nu, îngroșînd stratul de năluci. E
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de aur, voi vedea lanțurile de fier, după conruperea gândului, uciderea lui! Spre Basarabia întunerecului și a robiei!" Volumul Neamul romănesc în Basarabia trebuie citit în continuarea celui despre Neamul romănesc în Bucovina, apărut tot în 1905 și reeditat de asemenea în facsimil de Editura Semne. Bucovina aduce reprezentarea "lanțurilor de aur" ale robiei austriece
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]