17,900 matches
-
a început odată cu Lenin și Trotzki, oricât l-aș apăra pe acesta din urmă. Doar el a organizat insurecția. Și mai clar: „Înainte de a deveni victima unei inechități și cel ostracizat (Trotzki) a fost direct și indirect un sol al întunericului, s-a aflat chiar pe avanpost în mersul spre infern”. A fost părtaș deopotrivă cu Lenin la crimele comuniste. S. Damian reia ideea, condamnând greșeala celor care au acceptat compromisuri și care s-au străduit apoi să le repare. Culpabilizându-se
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
putea agăța de nimic, nici chiar de ea însăși. Fiindcă pe ea însăși se va pierde atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci și-a întors fața spre cealaltă parte a prăpastiei. A încercat să străpungă întunericul. Dar nu se vedea decât întuneric. Și totuși și-a spus: De cealaltă parte a prăpastiei este cu siguranță cineva. Și a început să strige. Dintr-un volum de povestiri portugheze aflat sub tipar la Editura Universal Dalsi.)
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de ea însăși. Fiindcă pe ea însăși se va pierde atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci și-a întors fața spre cealaltă parte a prăpastiei. A încercat să străpungă întunericul. Dar nu se vedea decât întuneric. Și totuși și-a spus: De cealaltă parte a prăpastiei este cu siguranță cineva. Și a început să strige. Dintr-un volum de povestiri portugheze aflat sub tipar la Editura Universal Dalsi.)
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
o sumă de coduri și un teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
dar se sustrăgea discret din agitația sărbătoarei. Am hălăduit, o vreme, pe înserat, pe străzile retrase și liniștite ale orașului. Se auzea doar vocea lui George Constantin. Inconfundabilă. Puternică, grea, ludică, învăluitoare. De neuitat. Eram un simplu spectator, înghițit de întunericul nopții, la un spectacol fabulos al amintirilor sale... E iunie. Trecut de mijloc. Andrei Șerban și George Banu. La interval de o zi, au împlinit șaizeci de ani. Au început împreună, la o clasă de actorie a Institutului de teatru
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
te golește și te lasă perplex. Sentimentul inutilității dublează întotdeauna acest tip de blocaj. Paul Doru Chinezu scrie o poezie pe care o vrea concisă, de tip haiku în care 10-15 cuvinte apar cu predilecție în mai toate combinațiile: timp, întuneric, oglindă, infinit, umbră, singurătate, ploaie ș.a. Se vede că autorul mizează pe încărcătura semantică a cuvintelor și crede cu naivitate că asta e de-ajuns. Nu orice alăturare face din cuvintele generoase la capitolul semnificație ( dar și, nota bene, tocite
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
se rețin piese pentru că nu există o marcă personală bine conturată. Uneori efectul de dramatism e ratat lamentabil: "cu ochii închiși i se aude respirația hâ hă hâ hă / ultima filă punct punct și brusc... liniște / hâ hă hâ hă întuneric / respirația ta respirația mea respiră respirăm / hâ hă hâ hă e super e fantastic e minunat e grozav / să poți respira ( celui ce moare singur) ÎmpărȚind cu volumul lui Vasile Gârneț, Câmpia Borges, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru Poezie
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
dădea nici timp, nici voie să citești. Erau atât de blânzi și îngăduitori încât, de la o vreme, am început să cred că ascultă cititul meu mut. Când luna li se lăsa între coarne, îi coboram de pe dealuri cu amărăciunea că întunericul a întrerupt și cititul, și lunga noastră comuniune. Când scriu, scriu și pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Știau ei ce tac și de ce." Cîte comitete și comiții
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
să urc mai întîi/ scara de lemn sunător/ precum șoarecii care rod noaptea/ bradul proaspăt bine uscat/ o cameră de copil purifică precum varul/ interiorul" (casă). Sau tratată printr-o anecdotică misterioasă: "orbul nimerise o groapă./ copilul plîngea temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum s-ar aprinde lumina" (seară Întreaga psihologie auctorială poartă, în
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Altă dată sunt adult și mă întorc acasă, la familia mea, în Calanda, unde știu că se ascunde un spectru. Asta după ce tatăl meu mi-a apărut ca o vedenie după moartea lui... Intru curajos într-o încăpere aflată în întuneric și strig spectrul, oricare ar fi el, îl provoc și chiar îl insult. Și atunci se aude un zgomot în spatele meu, o ușă se trântește și mă trezesc speriat, fără să fi văzut pe nimeni. Mi se mai întâmplă ceea ce
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ci și de lucru prost făcut, cu sugestia abia ghicită, dacă cititorul ar sta puțin pe gânduri, dar nu stă. Să mai încercăm "aș fi înnebunit să mă știu/ atât de singur dacă n-aș fi aflat/ după masă de întunericul/ ce și-a spart capul de ochiul meu/ că moartea ne ține de mână/ și e credincioasă ea nu se sperie/ ne mângâie câteodată când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
prezentele rînduri. Paraliteratura, demonstrează cu aplicație Alex. Ștefănescu, posedă fețe numeroase. E un fapt poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Paraliteratura, demonstrează cu aplicație Alex. Ștefănescu, posedă fețe numeroase. E un fapt poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie să te scoli mâine devreme? Aprinde lumina pentru o clipă, îi văd zâmbetul iute și iarăși se așterne întunericul; iar fosfenele ivindu-se cu și mai mult aplomb în intemperia lor sau conspirând împotriva mea ori, pur și simplu, urându-mă. Nu folosește la nimic trucul pe care îl încerc fără convingere, ți le și înapoiez? pentru că ea continuă
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
păstorului lor. Cam așa s-ar fi căzut să vorbească părintele paroh celor din biserică (și nouă, celor care-l ascultam la televizor), dacă dorea să lase întîmplarea să ne lumineze ca o minune și nu s-o înconjoare de întuneric ca pe o superstiție.
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
deosebirea între cele văzute acolo odinioară, în după-amiaza de vară a copilăriei, și cele visate de atâtea ori la răstimpuri îndepărtate între ele prin scurgerea anilor. Dar, aievea sau în vis, venind din salonul tenebros, urcând scările acelei case cu întunericul îngroșat prin cotloane, intrând în odaia Sibylei, pășeam în lumină. O lumină albă ce nu venea însă de afară, pe geamurile mari, singurele larg deschise în casa oblonită ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să scrie la distanță de două sute de pagini aceste cuvinte insultătoare la adresa unor social-democrați români morți în pușcăriile comuniste, cuvinte extrase parcă din manualele de socialism științific: Iar poporul nostru de țărani, în mare parte până în ajun iobagi, menținuți în întunericul unui obscurantism, n-avea încă de partea lui alianța proletariatului, care, pe vremuri, aproape că n-a existat ca forță organizată în regiunile noastre agricole; iar cei câțiva reprezentanți ai proletariatului care activau sub masca social-democrației, răsăriți de fapt mai
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
specială în sine, inedită și, evident, de neuitat. Sculatul, plecatul, luna, vîntul, cloșarii, mizeria din oraș, frigul încă al nopții, călătoria pînă acolo, ascensiunea în liniște, vorbitul în șoaptă. În arenă, tot noapte și tot liniște. Odată ochiul obișnuit cu întunericul poate să intuiască siluetele. Un om și un cal. Bartabas și calul lui. Doi protagoniști ai unei căutări dincolo de orice formă de spectacol. Fără să-ți dai seama, o dată cu primele raze ale soarelui și cu despărțirea de lună descoperi, ca
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
artistul-rebel, onest, profund, marginalul care transformă teatrul cu oameni și cai în centrul lumii. În orice caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A fost odată la Avignon. Povestea continuă.
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
prima. Nu știu nici azi cine a fost sau este "cea mai mare" Elettra. Și nici n-are importanță. Eu căutam pur și simplu un model. Știu însă că la Salzburg spectacolul de închidere a Festivalului a intrat în istorie. întunericul cuprinsese Felsenreitschulle, sala cu acoperiș mobil creată de Karajan în coasta muntelui. Singură în scenă, cu o halebardă în mână, chem sfârșitul universului pentru a mă răzbuna. Dar aud, contrariată, bubuituri teribile care mă fac să clocotesc de furie, neînțelegând
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
luminoasă, tandră, dar care nu anunța nimic special în viața mea, am intrat în Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Era răcoare și pustiu. Am urcat la etaj, am înaintat precaut pe niște culoare întunecoase căutîndu-l. Nimeni. Doar răcoarea, liniștea și întunericul. Să fi înțeles greșit? Mai mult simțind decît văzînd, am urmărit cum umbra prinde contur. Iulian Vișa mă privea. O făcea de mult. Cu ochii lui albaștri, pătrunzători, extrem de inteligenți. Și mi-a întins mîna. A făcut-o generos și
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
Stan și cu mine suntem într-un anume fel foarte singuri. Doi răzleți care contemplă nepotrivirile din lume. Eu, mai mult bombănind și văitându-mă de consecințele unor angoase abisale. El, scrutând fiecare ungher al existenței, curios să înțeleagă deopotrivă întunericul și lumina pe care vreun cotlon al realității le poate reflecta. Exemplară este febrilitatea cu care își exersează aprehendarea muzicii noi. Prin acest univers sonor, oarecum ermetic, pentru mulți inextricabil, a trăit o anume cădere în gravitatea și profunzimea unui
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
aceia nedoborâți în fața unor dureri de nesuferit, biruie și tu gândurile cele păcătoase și rele ce gâlgâie în inima ta! Așa imiți pe mucenici! Acum nu avem de luptat cu sângele și trupul, ci cu începătoriile, cu stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului acestui veac, cu duhurile răutății. Foc este pofta trupului, foc nestins și continuu; este câine furios și turbat; de mii și mii de ori îl alungi, și tot de atâtea ori sare la tine și nu se depărtează! Cumplit e
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]