125 matches
-
de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
copleșită, transformată și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numit al Îngerului. Marie țipă. Se năpustiră și se aplecară peste margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar fără să-și miște picioarele. Dintr-o dată, tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu ele, porni a se învârti nebunește și diavolul cel roșu. Cu privirea în flăcări, cu mâinile și picioarele învârtejite în jurul trupului, se culegea pe sine îngenunchind când pe un picior, când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu semn să mă apropii de el, zîmbindu-mi subțire, ca un ghid de la un muzeu al ororilor. Era o sală de recepții cu tavan Înalt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă. 9 Infernul Un praf fin ca o cenușă acoperi pantele dealului cînd roțile din dreapta ale mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de zor schimbătorul de viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Africii și se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse din jurnal se Învîrtejeau În spuma de sub noi, petale roz aruncate printre blocurile de beton. — Nu i-ar fi plăcut lui Sanger jurnalul ăsta? Doar ținea la ea. — Sigur că da. A iubit-o pe Bibi; toată lumea a iubit-o. Mare păcat de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și a cerut o țuică mare. După aia a mai cerut una și încă una. Cinci țuici mari a băut. Capul lui, cât burta iepei. Se învîrtejeau toate cu el. Vorbea singur pe capra droaștei: - ...Zi, d-aia ți-am slugărit eu atât, domnu Bică? D-aia ți-am dat banii dumitale până la ultimul creițar, nu m-am atins de ce-i al dumitale... 172 Și răsplata care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o îndepărtez de la febrila ei activitate de furnică. Am tăcut în cele din urmă. Nu că aș fi obosit, ci din pricina vântului. Dintr-o clipă într-alta, pornise să sufle atât de puternic că devenise asurzitor. O dată cu el se învârtejea o zăpadă deasă, care amenința să pătrundă în trombe întregi în micul nostru adăpost. Deloc deranjată, Hiba supraveghea acum cu ochi de cunoscător dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
materialul din celule. Tov. Dobre vine zilnic aici, să controleze operațiunea. Raportează personal sus de tot.“ Și inginerul arătă cu capul undeva spre înaltul cerului din care continua să cadă năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să sune din nou. Dar nu mai primiserăm nici o veste de la ea, iar acum, că stăteam pe treptele unei case aparent nelocuite, începeam să cred că nici nu mai stă acolo. În timp ce băteam a treia oară, în minte mi se învârtejeau tot felul de gânduri negre. Dacă încercase să fugă, mi-am spus, și Minor o prinsese? Dacă o dusese în alt oraș, în alt stat, și îi pierduserăm urma pentru totdeauna? Dacă o bătuse și, din greșeală, o omorâse? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă, căutându-mi echilibrul mental, dar îmi aduceam încă aminte. Covorul din dormitor, Randle, scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care eu și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă printre presupuneri și presimțiri, în zona unde proiecția și așteptarea fac casă bună. Dacă, cumva, o parte dintre astea sunt și resorturile literaturii, atunci e de înțeles de ce nu scriu. De Crăciun, din nou acasă, în București, Antonia este
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
sud-est. Șapte autovehicule grele, încărcate - probabil cu muniție - trec în aceeași direcție. Mașini ușoare urmează aceeași cale. O coloană de trupe de tăria unui regiment mărșă... O rafală de automat a pornit din dreapta odată cu o nălucă de vânt care a învârtejit pădurea... Care o fi călcând ca la nuntă? a întrebat Toaibă mai mult pentru sine, îndreptându-se spre locul cu pricina. După vreo zece pași și-a dat seama că este singur. A privit în spate. Limbosu și-a ițit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trotuar, ținu să spună: - Vezi, draga mea, numai ce am ieșit în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e teamă de cucoana asta, și rolul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă. Un tip cu aspect bolnăvicios, cu buza de sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcuse greșeala oribilă de a purta un frac alb - și asta În luna mai - cu o batistă În buzunarul de la piept și baston. Logodnica lui purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului ei, Împingându‑i bustul enorm În sus și dând impresia că fata o să piară sufocată de proprii sâni de silicon. Diamante cât pumnul Îi atârnau din urechi și unul și mai și Îi scânteia pe Încheietura mâinii stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în ce fel se va încheia seara... Cum să nu se identifice Catherine Pozzi cu aceste "femei îngrozitoare", care se lasă în voia plăcerii valsului și a intimității cu un bărbat, când ea însăși, în saloane, se rotește și se învârtejește prinsă în brațele unui dansator priceput? Și cum, de vreme ce manifestă pentru aceste femei un dispreț atât de evident, să nu se desconsidere pe ea însăși pentru faptul că este asemenea lor? O lipsă de gust națională Însă lucrurile nu se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din acest context opera i se revarsă ca o ploaie torențială: Se amestecă tunetele cu cuvintele/ sentimentul meu e al zidului decupat pe orizont/ cu păsări învârtejite de vânt." Versul poetului se înfruntă cu soarele și, într-o "artă poetică", ne mărturisește că poezia îl devoră. Zborul, ca și la I. Barbu este invers: "Împădurit de păsări albe sunt/ acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai lătra în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta, prin câmpi, șoseaua!... D. CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o evreică, „splendidă și îmbătătoare”, Rahila, ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]