283 matches
-
niciodată ce dorise acest bărbat de la ea. A vrut oare să mascheze ceva, ceva ce numai ea putea ști și bănui? Borboane de sudoare îi invadaseră fruntea. Câte avea să-i spună încă și nu o făcuse... Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca o claie de fân. O dureau tâmplele. Probabil că atunci când își ținea copilul în brațe își amintea mereu de ea. În cele din urmă, Carlina își aminti că uneori el o încânta cu flori, buchete mari, în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
superioară, se întoarse brusc și atinse cu buzele obrazul fin al Victoriei. O strânse la piept cu o dragoste mai mult decât ar fi fost permis încât copila exlamă: - Lasă-mă, dă-mi pace! Mamă! Te rog! Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca un lichid în care pui un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
om, ce domn mare ar fi fost... Mă urmărește icoana lui... Parcă îl văd... A fost cumplit... Deși mă doare amintirea, o să-ți povestesc. Trebuie să știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și au primit multe daruri, în bani și produse, încât soacră-sa își aduce aminte cu drag și acum, după ce se scurseseră peste 40 de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de apă încât a înecat toate. De-atuncea a apărut acel lac de la Soci în care ș-au aflat mormânt nemilostivii. Oamenii din acele ținuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sterile ale Academiei, situații ilare din presă, administrație, învățământ sunt persiflate în Vicleimul (1881), Nazat! (1886), compusă, ca și Zeflemele („Convorbiri literare”, 1889), în asociere cu Iacob Negruzzi, Scump... dar face! (1902). E aici un amalgam năstrușnic, în care se învălmășesc neurastenia cu telegraful fără fir, țiganul și arendașul, proprietarul și meseriașul sărăcit, personaje-personificări ca, de pildă, Criza, Naftalina și altele. Probabil că în epocă efectul de ilaritate era asigurat, autorul făcând apel la procedee umoristice verificate (calamburul, limbajul stropșit, parodia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Încet, încet, ne îndreptăm spre casă. Dar tot mă m ai gândeam că, iată, și după exprimarea plutonieru lui față de mine, rezulta că, într-adevăr, fostul chiriaș era informatorul, cel care ne cauzase încarcerarea. Și-mi ziceam, în mintea mea, învălmășită de atâtea emoții pricinuite de gândurile din noaptea nedormită, când nici până la privată nu avusesem posibilitatea să mergem pentru că un astfel de loc lipsea cu desăvârșire, cum poate un om, un creștin, de care mă apropiasem și aveam chiar fotografie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Poetul este asemenea viermelui de mătase: el își creează propria viață și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.) al lucrurilor mai adânc decât cel practic, pe care li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă greu. Loviturile pașilor se învălmășeau. Își încordă privirea și reuși să discearnă două rânduri de pași. Să fie oare Govoro unul din ei? Greu de spus. Își imagină, de fapt, doi Govorovi urcând scările. Începură să-l doară mâinile de la încordarea cu care ținea ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
O scânteie de speranță i se aprinse undeva în creier. Sări în picioare apucând mâna ofițerului care luat prin surprindere și-o retrase cu un gest smucit. - Ce e omule? Ești în toate mințile? Ce vrei? Lui Mihu i se învălmășeau toate în cap, știa ce vrea să spună și totuși nu-i ieșea nimic din gură. Renunță arătând doar cu degetul fetița. Medicul înțelese, văzuse doar atâtea la viața lui, se aplecă, luă mâna fetiței, verifică pulsul, ridică o pleoapă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și grozăvia cu care Șaman 157 au fost Încrustate În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt astrele În mână se Învălmășesc laolaltă În durerile facerii lumii, până când Întunericul este sfâșiat de o geană de lumină. Și din această sfâșiere se nasc forma și Înțelesul lucrurilor. Și, ca printr-o minune, această unghie de lumină reușește să răzbească prin stratul gros de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cred că au evacuat deja cartierul general, Îi ținu isonul altul. Un flux de oameni Învinși, rostogolindu-se, ca o linie neagră, spre miazănoapte, se rătăci spre apus și suferi o mulțime de pierderi. În sfârșit, oamenii Începură să se Învălmășească Într-o singură direcție, către miazăzi. Ieyasu, care tocmai scăpase de pericol cu ajutorul lui Torii Tadahiro, privi Înapoi, spre oamenii ce-l urmau, și, dintr-o dată, Își opri calul. — Ridicați stindardele. Ridicați stindardele și adunați oamenii, ordonă el. Noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În urmă ca să vadă dacă-l urma cineva. Treizeci sau patruzeci de soldați se luară după el, alergând către o moarte sigură. Aproape imediat, vaietele, strigătele și zăngănitul de săbii și lănci se amestecară printre gemetele zăpezii purtate de vânt, Învălmășindu-se Într-un vârtej. — Sakon nu trebuie să moară! strigă Ieyasu. Nu mai era deloc În apele lui. Vasalii Încercară să-l oprească, apucând căpăstrul calului, dar seniorul Îi Îmbrânci și, până se ridicară, Ieyasu alerga deja spre vâltoarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul Îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și Împungând cu lăncile, oamenii traversară și, În curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii Învălmășiți În fundul șanțului se zbăteau și se Îmbrânceau ca peștii Încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau În picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atenția. — Tango, ce se vede pe cer, Într-acolo? Întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se Întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, În timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte Învălmășite la poala colinei. Tocmai se Întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni În fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, În timp ce se prosterna În fața taburetului de campanie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Eugen Preda); nimeni nu e de tot neprihănit (Sf. Pavel) ține să amintească scriitorul, și totodată nu uită să precizeze "că talentul nu garantează și moralitatea". Alternanța trecut/prezent, timpul pierdut / tipul regăsit într-o sincronie a evenimentelor, așa cum se învălmășesc în memoria afectivă, involuntară, despotică este arta narativă a acestei cărți de introspecție și ecografie a eului profund, a personalității încă nedevolate public. Maestru al stilului incisiv, George Mirea este și un artist al apologiei în sensul benign al speciei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vorbi. Ne-a căzut cu întârziere în mână romanul lui Andrei Makine, Viața unui bărbat necunoscut, apărut la Polirom în 2010. La pagina 77, citim: „Șutov se întoarce în camera lui, târându-și picioarele în ritmul argumentelor care i se învălmășesc în cap. Spiritul de scară...(subl. Ns.)”. În franceza din care Vlad Stroescu traduce, expresia avoir l’esprit de l’escalier înseamnă a nu-ți găsi cuvintele sau a nu avea replica spontană. Ceea ce se putea deduce din frază: argumentele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Spiritul de scară...(subl. Ns.)”. În franceza din care Vlad Stroescu traduce, expresia avoir l’esprit de l’escalier înseamnă a nu-ți găsi cuvintele sau a nu avea replica spontană. Ceea ce se putea deduce din frază: argumentele i se învălmășesc lui Șutov în cap. În românește, spirit de scară nu înseamnă literalmente nimic. La pagina 137, un bărbat se duce la coafor. Nu cumva la frizerie? Chirițism curat: în franceză, coiffeur înseamnă și coafor și frizerie. La noi, de regulă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i arătam cu degetul cum coborâse din cer hardughia aia. Nu știu dacă a înțeles ce vroiam să-i spun. - Liniștește-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
se putea numi ușă, erau efectiv livrați la domiciliu, mai târziu Zuca avea să spună că Ricardito între flăcări și bandiți, filmul cel mai strașnic din viața lui, era un vax pe lângă asta. La un moment dat, cu camonii, stoici, învălmășiți în acest du-te-vino, au început să urce strada cei din banda Cap sau Pajură, s-au vârât, cum s-ar zice, în viespar, Copita-Caprei le-a spus acum e momentul, Strugurel a auzit cu urechile lui fraza istorică și avea
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
să distingă între ceea ce este propriu limbii și ceea ce aparține realității, pentru că a fost obligat să comunice realitatea cu instrumente lingvistice foarte diferite și alternându-le. Distincția dintre limbă și realitate nu este atât de ușoară cum ar părea și învălmășește, cu o frecvență mai mare decât s-ar dori, speculațiile lingvistice. Pentru vorbitor, limba este în mod obișnuit transparentă precum cristalul. Pentru lingvist acest cristal care este limba trebuie să fie obiectul său de studiu și nu întotdeauna este capabil
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
ea îl arătă pe erou asistenței, pacienților adunați în sala improvizată, uimiți de puterea magică pe care o avea omulețul numit ciudat Camură și care se pricepea la femei și la bani. Actorii, improvizați și ei, aleși dintre bolnavi, se învălmășiră pe scenă, iar unul, care-și zicea Luis, a fost cât pe-aci să cadă. Coroana lui de tinichea se rostogolise pe podea... După spectacol, s-au oferit prăjituri și răcoritoare, dar era un an sărac și prăjiturile erau seci
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
lui, în care văd asemănări frapante cu a noastră. Este aproape un tic. Atât că mult invocatul clasic nu prea este și recitit de toți care îl invocă. Iar pe amintirile vechi de lectură nu te poți bizui totdeauna. Se învălmășesc până la confundare, trădează. O recitire a operei nu strică înainte de a face trimiteri la Caragiale. Este un sfat pe care Cronicarul își îngăduie să i-l dea d-nei Zoe Petre care, în articolul Caragiale ca destin din ZIUA (nr. din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima! - 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea: Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața! [...] nu mi-a rămas decât să mă ridic/ din lutul meu și să-i înfrunt! - 4). Eroul își dă seama că purtarea lui poate stârni represalii cumplite: voi muri lovit de zei, luat de
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]