270 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SPRE TINE... S-aștept de-acum să treacă furiile ninsorii De clipe-ncremenite ce-au construit o punte, Pe care pași nesiguri vor trebui să-nfrunte Zăpezile, furtuna ce-nvălmășește norii? Ne-a prins urgia albă pe maluri diferite. Cred c-am să prind curajul de-a traversa stihia. Doar ascultându-i calmă,-n tăcere, simfonia, Voi regăsi drumeaguri, de nea, acoperite. Gândindu-mă la tine, iubitul meu, îmi pare
SPRE TINE... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377405_a_378734]
-
înțeles, în deplină conivență cu șeful lor fiind în așteptarea împlinirii termenului de prescripție!) ori, cu aceeași nepăsare ironică acceptată constant de șefi, invocă pretextul bine cunoscut al volumului imens de muncă. Punct! Privesc undeva aiurea și gândurile dau buzna învălmășindu-mi informațiile adunate de-a valma. România nu mai are flotă comercială deși până în anul 1990 deținea una dintre cele mai valoroase flote care, după evaluarea făcută de un expert anume selecționat de un procuror aceasta a rămas intempestiv fără
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FLORI DE GÂND Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE GÂND La mine-n tâmple-s flori, dar le-a prins gerul, Sărmane, gândurile călătoare, Învălmășite-n valuri de ninsoare, Se tem să nu transforme-n așchii cerul. Să nu pătrundă acele de gheață În sufletul, și-așa, în agonie Că nu găsește-o cale, nu mai știe Să-noate prin troiene sau prin ceață. Iar
FLORI DE GÂND de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374340_a_375669]
-
ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Isaia (sec. al IV-lea). A tăcea și a vorbi se face cu măsură, spunea el, altfel și tăcerea și vorbăria pot face mult rău. Adică, să te înveți cât poți de mult să taci; să taci când gândurile se învălmășesc în minte și cer să fie exprimate în cuvinte! În timp ce limba este înfrânată, mintea gândește și un simplu gest - un surâs, o privire insistentă, o mișcare a mușchilor feții pot înlocui cu prisosință clipele mute. Uneori ne vine în ajutor
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
asemenea stare, nu-mi pot da seama. Poate că sînt puțin surmenat. Nu-ți face probleme nu e vorba de nici o boală de nervi - sau cam așa ceva ci doar așa o stare de neliniște și procese de conștiință - mi se învălmășesc în cap o serie întraegă de probleme pe care nu le pot trece cu vederea. Dar de fapt de ce-ți spun eu toate acestea, te mai necăjesc și pe tine... 05.03.1988 ... Află dragă ... aproape toți colegii mei
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
asemenea stare, nu-mi pot da seama. Poate că sînt puțin surmenat. Nu-ți face probleme nu e vorba de nici o boală de nervi - sau cam așa ceva ci doar așa o stare de neliniște și procese de conștiință - mi se învălmășesc în cap o serie întraegă de probleme pe care nu le pot trece cu vederea. Dar de fapt de ce-ți spun eu toate acestea, te mai necăjesc și pe tine ... 05.03.1988 ... Află dragă ... aproape toți colegii mei
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
în capitală. Lipsite de pudoarea exasperantă care m-a făcut să plec din satul meu, afară. Știi bine că nu fetele au fost motivul exodului tău la capitală! mi-am reproșat. Inima începu să-mi bată cu frenezie. Imagini se învălmășeau în ființa mea lăsându-mă fără putere să-mi ridic capul uitat pe birou. Am plâns în mine rememorând fiecare clipă din copilărie când cerurile sau deschis sub mine. Voisem să nu mai retrăiesc acele spasme crunte; voisem să mă
EUPHORIA de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347486_a_348815]
-
termină bine și eu am s-o scriu. Exista oare o fatalitate ? Toate poveștile de dragoste sfârșesc prost? De cine depinde acest lucru? Oana nu mai suporta să stea în pat, în acea stare de încordare. În minte i se învălmășau o mulțime de întrebări, iar mama cu siguranță că măcar în parte, va ști să i le lămurească. Se ridică cu greu, se simțea slăbită, aproape bolnavă, prea multe gânduri o epuizaseră. În hall fratele ei îi întinse un plic
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
timpului ninsori, pe tâmple-mi stau făclii aprinse iar sufletul freamată cu primii zori. Din inimă pornesc spre zarea largă vibrații purtătoare de iubire , ochii privesc spre lumea-ntreagă în căutarea unui strop de fericire. Pe buze cuvintele stau adunate învălmășite de-a gândurilor zbor, așteaptă doar un semn și pornesc toate spre nesfârșita țara a cuvintelor. Tălpile îmi ard când ating pământul în lungul drum de destin înfiripat, iar în mâini strâng cu putere jurământul de a înfăptui visul meu
GÂNDURILE MELE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348429_a_349758]
-
din ființa lui Mihai Oargă a continuat să trăiască, se pare, din pură curiozitate. Aidoma unui fotograf, selecta o imagine de ici, alta de colo, le depozita în sine ca într-un album. Numai că în acest „album” imaginile se învălmășeau fără nicio noimă. Își pierduse discernământul de a le așeza într-o ordine firească. Îi pierise, ca și cum nu l-ar fi avut vreodată. „Asta înseamnă să cunoști lumea cu ochi de animal”, i-a zis odată bietul Hențea, când au
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
de lăudători. Sala era plină, masa, cu toate eforturile primilor veniți, nu se golise încă, unii mai vehemenți vărsaseră chiar și niște sânge pentru asta, degeaba însă, nu te poți pune cu foamea de poezie! Aproape când toate lucrurile se învălmășiseră complet și nu puțini se întrebau de ce se adunaseră, Marele Maestru, destul de pierdut în sferele celeste, răsfoi cu vădită greață volumul de poezii din fața lui, ce-l pe care-l primise cu o lună în urmă împreună cu... dar de care
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
uscate și le sărut că pe o cruce în cimitir. Apoi intru în curte, măi deschid încă o portiță, urc două trepte și mă opresc. Parcă te aștept în pridvor. Am prea multe să-ți spun ; prea multe cuvinte se învălmășesc în mintea mea, se rotesc și vor să fie rostite! Trebuie să le rostec eu, acum și aici, pentru tot, pentru toți și pentru toate.... Am venit să îți mulțumesc și să îți cer iertare . Îți mulțumesc pentru că demult, ai
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
milițieni si oameni de la salvare, pompieri și multe lacrimi si țipete. Nu-și aducea aminte momentul în care a căzut și cum a ajuns la spital. După doua săptămâni a început să vorbească și multe din amintirile ei încă se învălmășeau. Era zilnic vizitată de oameni „mari", care-i aduceau de toate. Numai pe cei dragi nu-i aducea nimeni... Rostea numele cu ușurință si povestea, pe scurt, câte cava despre oamenii ce le purtau. Stănescu, Gogu Rădulescu, Moldovean, Dăscălescu și
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor, „legea de murături”, papa și revoluția. Idealul său de republică e cât se poate de domestic și avantajos (leafă bună, nu se mai plătește bir ș.a.m.d.). Dar, dacă așteaptă de la
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
livresc spăimos, de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
a lui Diderot, Voltaire...“1 Ei bine, nepotul lui Rameau este, așa cum îl caracterizează Filosoful, partenerul său de dialog, este „un amestec de trufie și josnicie, de bun-simț și de sminteală; pesemne că noțiunile de cinstit și necinstit îi sînt învălmășite în cap într-un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le-a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
De trei ori s-au izbit, din ce În ce mai Îndârjite și mai furioase cele două armate. Mihai, În fruntea călăreților, smulgând o secure din mâna unui soldat, dă pinteni calului și În mulțimea Înspăimântată retează dintr-o lovitură capul lui Caraiman-Pașa și Învălmășește cu ai săi șirurile rupte și zăpăcite de iuțeala izbirii. Sinan, fierbând de mânie, Își ridică grosul armatei și trece podul. Mihai se face că se retrage și-i lasă să Înainteze puțin În strâmtoare, unde mulțimea, neputându-și desfășura
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i de fier. Dar strigătul morții răsună mai tare. Mulțimea, nebună de groază
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
că citise în biblioteca Abației un document în care un înaintaș își exprima temerile în legătură cu faptul că Frontul Adevăratei Biserici își mutase cartierul general pe o planetă aflată la vremea aceea dincolo de granițele cunoscute ale Imperiului. Lui Kasser i se învălmășeau în minte informații vagi despre legătura dintre Dinastie și primii quinți, iar N'Gai Loon acceptase fără pic de îndoială spusele Abatelui, fiindcă ele completau propriile sale informații. - Și acum ce avem de făcut? întrebă Kasser. - Trebuie să faceți ceea ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sterile ale Academiei, situații ilare din presă, administrație, învățământ sunt persiflate în Vicleimul (1881), Nazat! (1886), compusă, ca și Zeflemele („Convorbiri literare”, 1889), în asociere cu Iacob Negruzzi, Scump... dar face! (1902). E aici un amalgam năstrușnic, în care se învălmășesc neurastenia cu telegraful fără fir, țiganul și arendașul, proprietarul și meseriașul sărăcit, personaje-personificări ca, de pildă, Criza, Naftalina și altele. Probabil că în epocă efectul de ilaritate era asigurat, autorul făcând apel la procedee umoristice verificate (calamburul, limbajul stropșit, parodia
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
împroșcînd cu clipirile soarelui ce se ridică din față, către locurile care își poartă undele Apa care Curge. Acum, la coada Apei Mari care Dă Nori, vuietul apelor a devenit asurzitor, însoțit de scrâșnetul și bubuitul sloiurilor care se prăvălesc învălmășit unele peste altele în hăul Apei care Curge. Asurziți și cutremurați, oamenii au încremenit pe stâncile de deasupra văii. Din prăpastia de sub ei se ridica să-i învăluie un nor de picături de apă, ce făceau curcubee cu soarele, acum
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
clasei muncitoare, pe pozițiile avangardei sale. (Ă). Al. Jar reușește să valorifice metoda realismului socialist, să câștige datorită acesteia succesele romanului său. Dar acolo unde romancierul nu mai e consecvent, unde realitatea e privită cu altă mentalitate, viziunea scriitorului se Învălmășește. Clișeele antirealiste Își fac loc. (Ă). Naturalismul se manifestă În romanul lui Al. Jar cu virulență, În accentul pe care autorul Îl pune pe fiziologic. Ori, aceasta Însemnă reducerea la minimum a factorului de conștiință, abandonarea omului În mijlocul realității care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este devoratoare ca femela păianjenului, împerecherea cu ea este primejdioasă. În chip vădit, Silvia Racliș aparține zonei infernale. Ea păstrează amintirea veacurilor primordiale, iar cineva o întreabă: „Unde îți ascunzi coada și copitele?” Tot așa cum beția de pe urma programării crimei îi învălmășește pe indivizi într-o masă nediferențiată, iar sexualitatea „armăsăroaicei” îl dezarticulează pe individ: „mațele tale și pipota, ficatul, ce mai aveai pe acolo, pluteau la voia întâmplării.” De rândul acesta, însă, nu mai este vorba de o dezordine agitată, ci
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]