147 matches
-
și mai ales a veșmântului său poetic. El spune că poeții vechi au făcut precum medicii care „ascund medicamentele amare În mâncăruri apetisante pentru a acoperi gustul neplăcut al binefăcătorului leac”. La Clement din Alexandria regăsim aproape aceleași ecouri: adevărul Înveșmântat În mituri și simboluri ne va apărea mai măreț și mai impunător 1. Pentru Plutarh poezia, ca mitul pentru Clement, prezintă și un veritabil avantaj mnemotehnic (408 d), indispensabil pentru oamenii de altădată. Oracolul ca instrument de cercetare filosoficătc "Oracolul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
parte, îmbrăcarea trupului neînsuflețit și machierea lui; pe de altă parte, confecționarea unor „sculpturi”: statuete, vase de pământ cu un chip desenat pe ele sau simple vase funerare - pe scurt, toate variantele colossos-ului sau ale zeului-obiect, care merg de la corpul înveșmântat, machiat și împodobit până la statuie (trecând prin diversitatea de obiecte fabricate cu acest prilej) și care corespund așa-numitului womi, mort-viu sau mort-dublu. Acest womi poate reveni printre cei vii pentru a intra în contact cu ei, iar întoarcerea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie și pentru personajele din Paravanele - o spune în Scrisori către Roger Blin -, costume cerute de gravitatea paradei ce precede îngroparea cadavrului, moartea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le relatează În amănunt discipolilor săi faptele pe care le-a săvîrșit În Împărăția cerurilor 92. Mai Întîi, se află că acea dynamis este veșmîntul lui pleromatic de Lumină (endyma), care conține toate numele de taină ale etajelor hiperceleste. Astfel Înveșmîntat, Isus trece fără opreliști prin toate porțile (pyle) firmamentului (stereoma), stîrnind spaima Arhonților, a Puterilor (exousiai) și a Îngerilor orbiți de lumina lui93. În cele din urmă, cînd ajunge la Întîia Sferă (sphaira), strălucirea lui devine de patruzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suferința ar fi locuit departe de mine?// Poate tu ai fi vrut să mă naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfârșitelor grelelor nopți./ Pentru cântec și moarte m-ai născut mamă/ înveșmântat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mângâi pământul de sub pleoape.// De ce m-ai născut de carne, mamă/ când aș fi putut repeta piatra/ când aș fi putut fi copac sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asemeni aripilor unui fluture sau ca elitrele unei libelule, pentru a putea urmări geometria nervurilor fine. Figura alegorică, Înger-Artă-Femeie, are brațele încrucișate, dar nu în genul funerar tipic atitudinii de devot la gisanți sau oranți. Partea de jos a corpului înveșmântată, casca-coroană extrem de sofisticată pe care o poartă, ca și întreaga alură a personajului dobândește forma unui sarcofag egiptean. Sânii sunt acoperiți de un fel de corset care face parte din ansamblul decorativ ca fiecare accesoriu. Acest corset sau mai precis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbol al purității, cu manșetă neagră. Pe două ramuri opuse se introduceau mâinicele unei cămăși și ale unei bundițe. Trunchiul bradului era petrecut pe trunchiul unui ițar alb. Trupul improvizat din brad era Încins cu un brâu roșu. Bradul astfel Înveșmântat era așezat În sicriu și pe presupusul piept al mortului se punea o icoană.” Un tânăr nelumit, care nu a fost căsătorit, presupus a fi mort, era Înlocuit cu un brad tânăr În coșciug. Între om și brad există o
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
paraclisul patimilor rele, cei trei crai, mari egumeni ai tagmei prea senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveșmîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
strigătele surugiilor o făceau să tresară. Când au trecut de Mogoșoaia, ceața deasă apucase să prindă de ramurile copacilor pădurii chiciura care transforma totul într-un peisaj de basm. Era ca și cum din vălătucii luminoși de ceață veneau spre ei copaci înveșmântați în argint. Vorbea despre orice, despre vreme, despre recoltă și cai, despre nepoțica Măriuța. Ascultându-i sporovăiala veselă, spătarul își dădea seama pentru prima oară că ei, Brâncovenii, îl iubeau cu adevărat, considerându-l unchiul cel nepericulos. Da, evident, după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în sufletul său pe Dumnezeu, precum sufletul său se simțea în Dumnezeu... 11 Ploaia încetă în amurg, văzduhul înghiți nourii și noaptea toate stelele se aprinseră pe cer ca în ajunul unei sărbători mari. A doua zi orășelul se trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de cap din tul alb de dantelă). Motivul era simbolic: regina nu cobora în moarte, ci se întîlnea cu Albert într-o lume plină de lumină. În plus, albul "imaculat" era simbolul purității, așa cum îi spusese odată poetul Tennyson. Astfel înveșmîntată, semănînd cu Mrs. Havisham din romanul dickensian "Marile speranțe", și încinsă cu panglica albastră a Ordinului Jartierei, defuncta a fost plasată într-un coșciug deschis peste care s-au presărat flori de cîmp. În cosciug, conform instrucțiunilor lăsate medicului ei
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihastrii Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții. Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete, Înveșmântată magic în dăurite plete Și-n varii polichrome bibiluri și altițe ... Dar eu, nebun! zic: Spectru! Cameleon-femeie! Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe [s.n.]!"90 Nu este vorba, ca la Nichita Stănescu, de sfărâmarea perfecțiunii cubului prin lovitura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și cu acuratețe, pe camarazii din prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi, răsturnate, cocoșate de durere, chiar și din acelea pe jumătate animal, pe jumătate om, cu sumedenie de personaje ce mi se înghesuiau în cap - și dintotdeauna fiind pe dinăuntru bogat în personaje - voiam să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce părea logică Îlogica asta o s-o omoare pe ea!), să admită că ar putea fi nemaipomenit tot ce spune, numai să fie așa cum spune, timp de o clipire se străduia să se vadă pe acel platou și parcă preoți înveșmântați în alb pregătindu-se s-o purifice prin foc roiau în jurul ei, dar refăcea imediat imaginea, nu puteau fi preoți acolo, n-aveau ce căuta, era doar ea singură, pentru fiecare trebuie să existe o piramidă separată, deci era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să am de‑a face cu un regiment Întreg de oameni care trăiau și mureau pentru prezentările de modă. Și probabil cu un băiețaș râzgâiat care vorbea o franțuzească de neînțeles. Când mi‑am extras, În cele din urmă, trupul Înveșmântat sumar, dar stilat, din limuzină, valetul nu mai era În așteptarea nimănui. Se auzea muzică interpretată live de o orchestră și se simțea miros de lumânări parfumate, care venea printr‑o fereastră situată deasupra unei mici grădini. Am inspirat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru a fi așezați, ca și în alte dăți: ticsiți rândurirânduri, în straie de sărbătoare, spre a-l primi, cu ovații, cu iubire și dragoste nețărmurită, pe genialul Conducător, cu ocazia noii sale vizite de lucru pe străzile orașului B., înveșmântate falnic în faldurile roșii ale steagurilor clasei muncitoare. Exact acestea erau relatările-stereotip ale ziarului departamental de partid, care oglindeau, gudurându-se cu supușenia de rigoare, într-o republică de democrație populară , aliniindu-și rândurile de plumb și felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
disproporționat cu semnificația lor rezonabilă. Precum niște scîntei în beznă. Cu toate acestea, A. E. Baconsky și-a pierdut scaunul de redactor-șef. N-am uitat poza ce a adoptat-o într-o asemenea circumstanță. Se plimba alene pe stradă, înveșmîntat ca de obicei "la patru ace", cu privirea acoperită de o pereche de ochelari de soare, iar la redacție ședea pe un scaun în mijlocul încăperii adjunctului său, Aurel Gurghianu, parcă pregătit de plecare, însă cu o înțepenire a poziției și
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
care le vedem, pentru că evidența este de fapt legată de faptul că înțelegerea intervine acolo unde nici imaginația nu ne-ar putea asigura de existența unui alt lucru. Și dacă admitem că Descartes a definit substanța ca fiind un lucru înveșmîntat sau chiar costumat în atribute sau accidente ), așa cum oamenii sunt înveșmîntați cu mantouri și pălării, trebuie înțeles că prin cuvîntul “extension” folosit în paragraful respectiv, spiritului lui Descartes i se prezintă de fapt cuvîntul “substanță” ascuns într-un fel în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Michelangelo și‑a dat seama că arta sa trebuie să fie simbolul vremurilor noi și această statuie, ca de altfel întreaga sa operă, trebuie să reprezinte me‑ sajul geniului său. Michelangelo a mai realizat două statui care reprezintă două femei înveșmântate ca preotese de origine greacă, așezate de o parte și de alta a chipului monumental al lui Moise. Acestea sunt două personaje des‑ prinse din Vechiul Testament, care simbolizează prin Rahela sau Rea viața activă, iar prin Lia, viața contemplativă. Mormântul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
de ținuturile albaneze și sud-slave care, conform Tratatului de la Londra, urmau să fie atribuite Italiei. După cum vom vedea, tratatele de pace au preferat în general, cea de a doua soluție adică statele victorioase urmau să ia caimacul -, dar cu stipulări înveșmîntate adesea în terminologia idealistă a autodeterminării și echității naționale. Înșiși termenii și justificările care îi însoțeau aveau să provoace o mare parte a tulburărilor și încrîncenărilor extreme din perioada interbelică. Dintre statele balcanice, învingătoarea incontestabilă la masa tratativelor era România
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stomacul cuiva... Alții procedează oarecum invers: adică nu doar sfidând ci provocând, precum masculul majorității păsărilor care, prin coloritul său viu, același prin care a Învins În competiția pentru „mâna“ iubitei, atrage râvnitorul departe de cuibul În care „modesta“ femelă, Înveșmântată una cu pământul ori scoarța arborelui, Îngrijește viitorul speciei lui. Adesea lăsându-și astfel penele... Și sunt convins că astfel de exemple se pot multiplica, culmea, chiar În domenii care n’ar avea nimic comun cu biologia, dar Îl au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă-i mai dădeai și un colț de pâine și să tragă o dușcă de rom și două fumuri de țigară, Îl Înveseleai pentru toată ziua și parcă-ți trecea și de frig văzându-l cum se zbenguie prin casă Înveșmântat doar În crusta aia de jeg și muci. Adevărul e că Încă aveam putere să sper privindu-l pe Andrei cum patrulează cu mâinile Înfipte adânc În buzunare prin țarcul și grajdul ăsta din care vom scăpa cât de curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
legat de teama că ar putea ieși din mormânt și pricinui vreun rău celor rămași În viață. Deasupra mormântului se pun pietre grele, crengi de copac din același motiv, dar și pentru protejarea de profanarea animalelor. Morții sunt vopsiți și Înveșmântați și apoi Înhumați sau mumificați. Oasele se scot după o săptămână sau chiar câteva luni, după Înmormântare, desprinderea oaselor de carne Începând cu șira spinării. În morminte sunt puse, de cele mai multe ori, diferite obiecte care au aparținut mortului sau hrană
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
podoabe, argintării, 417 decorații și ordine, fotografii ale familiei regale, arborele genealogic al familiei sultanului, mobilier de elită, vestimentația oficială, instrumente muzicale tradiționale, lectici, etc. În curtea centrală se află doi baniani (ficuși) sacri unde stau jos, cu picioarele Încrucișate, Înveșmântați În alb, cei care doresc să adreseze vreo cerere sultanului. Pot sta ceasuri Întregi, până ce sunt remarcați de personalul sultanului și chemați În audiență. Astăzi locuiesc În orașul fortificat aproximativ 25.000 de persoane, În mare parte familii ale slujitorilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]