361 matches
-
nou constant atunci când mingan-ul își instala tabăra. Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul marșurilor lungi, nu o întreba nimic, dar se obișnuise să o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai sunt apreciate fiindcă unii cetățeni sadici au pus în ele ace de gămălie. Ce minte turbată! Probabilitatea să se fi ivit la ușa mea copii era foarte mică și eu nu am fost acasă. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
moment când am crezut că mă dorea. Splendoarea acelui moment nu este întunecată de descoperirea greșelii mele. îi mulțumesc pentru asta. începuturile sunt întotdeauna mai bune decât sfârșiturile. Atunci orice era posibil. Acum nu mai este nimic. întuneric. Caietul închis, învelit, pus la locul lui. Femeia tăcută, în văluri negre, s-a ridicat în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Smoală Plouă, plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni, tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
tipică, încercând „să trăiască în mijocul turmei sale“, uite unde a dus-o asta) când a fost atacată de mulțime. Generalul a fost s-o vadă la spitalul Jubilee și vizita asta l-a înfuriat tare. O englezoaică slabă, pângărită, învelită ca o mumie în bandaje, se zbătea între viață și moarte. În timp ce străbătea cu pași mari culoarul acela mirosind a antiseptice, nu se gândea decât la pedeapsa pe care le-o va da. Ceva exemplar. Ceva pe măsura crimei comise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
victorie sau pentru moarte. Era a șasea zi din Luna a Patra. Așteptând până în puterea nopții, cei douăzeci de mii de oameni ai lui Shonyu plecară, în sfârșit, din Inuyama, în cel mai mare secret. Steagurile erau coborâte, copitele cailor învelite. Călărind prin noapte, ajunseră, în zori, la Monoguruizaka. Soldații își consumară merindele și se odihniră un scurt răstimp, după care merseră înainte și-și făcură tabăra în satul Kamijo, de unde fu expediată o grupă de recunoaștere spre Castelul Oteme. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase divin. Aftershave Armani. Pot să pun pariu. Norii se dau deodată la o parte și priveliștea care se ivește mă lasă mută de uimire. E captivant. Munții maiestuoși sunt atât de calmi, înveliți elegant în pături groase, groase de zăpadă. Nu ar fi minunat să poți schia pe unul din acești munți și să ai lumea la picioare? Pe de altă parte, faptul că nu există viață acolo sus face ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut, nu; Încă nu. Parc-ar fi fost frate geamăn cu Cazimir. După ce-l băteam bine-bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
scutească pe Trubadur de orice altă profesiune. Lică era, de altfel, băiat bun. Primea și cele mai mici dobânzi. Când trebuia să plece, intra cu Sia în bucătărie unde baba era încă stăpână. Sia aducea din odaia ei un pachet învelit frumos și legat cu panglicuță. - E pachetul meu, madam! spunea Sia obraznic babei. Te-aș ruga să servești ceva de băut domnului Lică. Baba se uita la ea lung pe subt ochi și aducea un pahar mare de vin rece
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de pluș antic, căruia îi lipsea un ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea să ceară mai târziu permisiunea. O cameră drăguță, remarcă el. Mark se încruntă și se uită în jur. —Ei, n-am făcut mare lucru la ea. Dar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ani; se referise la acum zece luni. — Niciodată nu mai vine înapoi, nu-i așa? spuse Mark. Chestiile nu mai sunt niciodată ce-au fost. Probabil că n-au fost ce-au fost nici pe vremea când erau. Râse - vată învelită în sârmă ghimpată. — Nu contează. Tu ai fost odată Copilul Naturii și mie-mi ajunge chestia asta. Bărbatul Naturii, mă bucur să te cunosc. Îl cuprinse pe Daniel cu brațele, de parcă ar fi legat căpăstrul unui cal de un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea lui de copil se oprise la gândul că raiul e un raft cu pachete învelite ca niște cadouri în hârtii noi. Mezelarului i se spunea Pablo și era cel mai tânăr din grup. Omar nu putea să îl sufere, dar nici nu putea să-i arate asta. Îl suspecta că ar pune în salam și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În ochii celor din familia Tchakhmakhchian. „Afară“ era sinonim cu „tărămul răcoros“ și pentru a-l vizita trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa În parte din copilărie, căci Își petrecuse primii ani Învelită În păturile pufoase pe care bunică-sa le Împletise pentru ea și care aveau inițialele ei brodate la capete. A te culca fără să-ți acoperi trupul cu ceva era pur și simplu de neconceput, iar a ieși afară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau vinete umplute cu orez sau carne. Tărâm fictiv, sinonim cu paradisul terestru Mătrăguna dulce-amăruie Străină (lb. armeanăă Preparat culinar făcut din vinete, iaurt, ulei de măsline și usturoi. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez sau alte ingredienteă Învelită În foaie de varză sau viță. Preparat culinar făcut din carne de miel condimentată, servit rece sau cald cu garnitură de varză, tăiței sau salată. Sos sau salată făcută din vinete condimentate cu usturoi, mentă și lămâie. Preparat culinar specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că Lisa mai trece pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar, se Întîmplă destul de frecvent), va fi avut grijă să fie mai multă ca să ne aducă și mie și lui Trish o parte, Învelită frumos Într-un șervet. Iubesc sentimentul de confort pe care Îl simțim cînd sîntem În vizită una la cealaltă, de parcă am fi la noi acasă, și raza de soare și voie bună pe care mi-au adus-o și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e extraordinară. — Mă gândeam eu c-o să-ți placă. Își scoate mobilul din buzunar. — Bună ! spune impacientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Copilul știe bine că nu-și va putea vedea astă seară prietena, pe ninsoarea asta, dar privește în direcția ei și chiar absența ei îl consoloează. Până și turla de-abia se vede, o vede numai cine o știe acolo, învelită gospodărește cu tablă verde. Totul, apa, cerul bănuit, pământul, biserica, se învăluie în lumina verzuie, ciudată, care e mai mult întuneric. Întuneric, lumină, greu de spus ce e, mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a fost dintre cele arhicunoscute, cerând curaj în fața mulțimilor potrivnice. Totuși a existat și ceva ieșit din comun, de care nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fost dintre cele arhicunoscute, cerând curaj în fața mulțimilor potrivnice. Totuși a existat și ceva ieșit din comun, de care nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cei ce încetaseră să mai vomite. Cred și eu că plec! Și chiar în clipa asta. Nu merită treizeci de pesos pe zi, ca s-o sfârșești așa. — Și eu plec. — Un moment! Un moment... interveni cel care deschisese pachetul învelit și care cu siguranță era șeful de echipă. Aveți un contract. Nu puteți pleca. — Du-te dracului, cu contract cu tot! Contractul specifica faptul că vom avea protecție militară, și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strălucea în penumbră, ca un ghem de lumină. Melania se așeză pe podea, rezemată de marginea patului, luă portocala în poală și plânse. Era prima ninsoare. Poate tocmai de aceea subțire, silindu-se să ajungă până la pământ. Crengile negre luceau, învelite încă în pojghița nopții. Melania ațâțase focul în sobă, plita răspândea o căldură înecăcioasă. Golea dădu perdelele la o parte și se așeză. — Mi-e foame ! spuse, după ce nu-i veni în minte nimic altceva. Avem ceva de mâncare ? — A
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]