169 matches
-
ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul. Scheletele înmormîntate de volburele năsipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui în lună la benchetele lor. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat și rece al sufletelor lor moarte v-ar pute omorî. Ci mai bine voi culcați-vă, și eu pân atuncea m-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-odată laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să consultăm nițel carnețelul dumitale. Pun pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ochii Lui Zeliha au Început să strălucească. — De ce nu te duci să-ți faci de lucru În altă parte? Du-te și masturbează-te! i-a trântit-o. Mustafa a roșit. S-a uitat la soră-sa cu o privire Înveninată. De curând devenise clar că avea probleme În a relaționa cu femeile. Chiar dacă crescuse printre femei din toate categoriile de vârstă și fusese obișnuit să se afle În centrul atenției lor, experiența sa cu sexul opus rămânea În mod dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Notează-ți În minte să te duci să o iei mâine. Dacă tata ar fi trăit n-ai fi putut vorbi așa, a răspuns Mustafa. Privirea Încețoșată pe care o avusese acum un moment dispăruse, fiind Înlocuită de o lucire Înveninată. — Însă dacă s-a dus, nu Înseamnă că nu mai avem nici un fel de reguli În casa asta. Ai responsabilități față de familia ta, domnișoară. Nu poți să faci de rușine bunul nume al familiei. — Scutește-mă. Rușinea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit pe divanul zscharnackian, am Încercat adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-l butoneze pentru a-și verifica mesajele - dar nu-i scrisese nimeni. Atunci trimise un SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta - ESTI LBR LA PRZ? - simțea privirea tristă a mamei sale care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Moartea politică. Moartea. — Elio, Începu să-i promită președintele, voi găsi pentru tine o funcție importantă, un post-cheie, o organizație internațională, un consiliu de administrație sau o funcție la RAI. Va fi ceva potrivit competențelor și valorii tale. Erau cuvinte Înveninate pe care Elio le așteptase Întreaga zi - ca pe glonțul ucigașului plătit deja să-l elimine. Venise așadar clipa. Trebuia să urce scara romană. Moartea politică. Moartea. Să nu mai exiști. Totul s-a sfârșit. Își trecu o mână prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
butonul telecomenzii și Îl Închide. Se Întoarce În coridor. Zgomotul ușii sparte nu a trezit pe nimeni. Îi este somn, Îl doare capul și i se face greață. Încearcă să se lase de fumat și țigara i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
slăbiseră piața, iar acum prețuri bune nu se mai dădeau decât pentru tineri sănătoși. Frații mei nu se aleseseră cu nimic pe cele două servitoare bătrâne pe care le aveau ca zestre de la nevestele lor. Veniseră deci întorși pe dos, înveninați. Când au auzit că Hamor îi oferise tatălui meu prețul unei mirese pentru mine, au ridicat glasul împotriva căsătoriei, simțind că poziția lor e amenințată de această alianță. Casa lui Iacob avea să fie înghițită de dinastia din Salem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care nu reușea să înțeleagă, așa cum explica ea, de ce Jake nu reușea să mai pronunțe și cealaltă silabă. — Știu că-ți plac trandafirii, draga mea. De ce crezi că ți i-am trimis? Mama lui Alice i-a aruncat o privire înveninată lui Jake, care, așezat pe marginea patului, răsfoia cel mai recent număr din La Gunoi!. Să-ți admiri propria publicație, în timp ce fiica ta nou-născută se află la numai câțiva metri depărtare, i se părea doamnei Duffield un gest de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
persoane în același timp. Dar apoi și-a amintit că, dacă exista cineva care să reușească în mod uimitor, atunci aceasta trebuia să fie Alice cea serioasă și nesuferită. Alice cea serioasă, cu mâna ei de fier - asta dacă poveștile înveninate ale Amandei erau adevărate: cum că femeia asta ținuse sub control nu numai întregul departament juridic de la Intercorp, dar și majoritatea ziariștilor din companie, în felul ei pedant, profesionist, menit să înăbușe creativitatea. Era adevărat, și-a spus Hugo, fixând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura. Cred că mă place. Laura s-a lipit și mai tare de Hugo în timp ce-i făcea cu mâna copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa de scheleticiți, ca și cum tot cartierul s-ar mai fi ținut într-o singură străduță. Plecaseră păsările alea care ciripeau, cumsecadele. Apăruseră altele, hotărâte după cadavre, ce parcă în viața lor nu făcuseră decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecătoarei noastre din cartier, ofticînd-o că-și vâra altcineva nasul pe la cotețele ei. Iar când s-a auzit și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se poate ajunge la autoironie prin zâmbete, ci numai prin suspine, care sânt suspine chiar dacă sânt complet înăbușite. Căci autoironia este o expresie a disperării. Ai pierdut lumea asta, te-ai pierdut și pe tine. Și atunci un râs negru, înveninat și sinistru, însoțește toate gesturile tale, ca o mască hidoasă, distruge toate iluziile de elan și pe ruina tuturor surâsurilor naive, dulci și mângâietoare, apare surâsul agonic, mai crispat decât în măștile primitive și mai definitiv decât în cele egiptene
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ucigașe, canibale, prădătoare, care au răvășit Franța acelor zile de la un capăt la altul, nu erau decît excrescențe, erupții maligne ale publicului în vinele căruia paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente"317. Într-o singură frază Tarde încearcă să-și regleze conturile cu toate capetele înfierbîntate ale Revoluției, vărsîndu-și propriul venin asupra poporului care s-a ridicat împotriva unui regim ce îl asuprise veacuri de-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
râioasă. Îmi e și frică să stau de vorbă cu ea și fac semnul crucii sub șorț. Maica Domnului ți-a vorbit și e musai să te-ajute, iar noi nu trebuie să ne lăsăm târâți în necazuri de ochii înveninați ai vecinilor. Tot Isabella repetă mereu că ești un înger cu veșmântul ăla alb pe tine și dantelele alea, și îngerii, cum știi și tu, nu sunt de pe lumea asta. III Geronimo însuși era impresionat și se îngrijea de toate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Laurian asupra tendenței și lucrărilor de pîn' acum a societății. În mijlocul patimelor politice și agitărilor sterpe ale luptei zilnice câțiva învățători, convinși că binele de mâne al țărei atârnă mai mult de starea de azi a școalei decât de polemicele înveninate ale partidelor extreme, s-au strâns în anul trecut împrejurul acestei idei și din dezbaterile lor a ieșit acest grup, a cărui țintă a fost și este îmbunătățirea școalei primare. Asociația pedagogică, fără multă paradă și într-un cerc restrâns
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu ardoare toți copoșii din politica românească și chiar de aiurea. În momentul când cineva face ceva folositor pentru această țară ar trebui să ne scoatem respectuoși pălăria în fața lor dar asta se întâmplă rar la un popor îndobitocit și înveninat de balele copoșilor care niciodată n-o să-i ierte lui Porumboiu că le-a smuls de sub labele lor păroase și prădalnice o părticică din țara asta pe care ei doreau s-o facă scrum. Muzica de Vivaldi pusă pentru vacile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aripă, ca să-și uite de vechea stăpînă. Să nu pui găina în sac cînd o duci undeva, că-i rău. Dacă a mîncat vreo găină grăunțe cu strigoaie*, se ia și i se despică gușa, i se scot grăunțele cele înveninate și apoi trăiește. Găina trebuie tăiată sîmbătă seara, că de-o tai duminecă dimineața, în timpul slujbei, mor de boală găinile. Cînd cîntă găina dimineața, îți desface ce ți-i făcut; iar cînd cîntă seara, îți face cineva farmece. Cînd îți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Petrescu l-a găsit nu în apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic, anonimul (astăzi) V. Cristian considera că ultima apariție romanescă interbelică a lui Camil Petrescu reușește să aducă un suflu nou în epica interbelică, tocmai prin captarea unor sensuri nebănuite ale eului inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a poeziei Parafă..., el se simte un saltimbanc, care pășește ridicol pe o sârmă, nefiind în stare să calce pe suprafața mării, situându-se astfel în opoziție cu Isus mergând pe ape: "Marea crâncenă de plumb visează salbe / Și resoarbe înveninată spume albe. Pe deasupra-i sârma-ntinsă între munți, / Pentru pașii mei alături, și mărunți."79 Ladima (și numai el!) este chiar Sinele lui Camil Petrescu, adică acea existență irațională și dificil de definit, dar căreia eul auctorial i se asociază
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de însemnele unor vremi crepusculare: "clopote martirizate de ploi", zorii adormind "în venele înveninate ale îngerilor cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
literară privită de mulți ca denaturare intelectualista a celei mai rafinate poezii pure. Poezia ermetica, se știe, a fost constant acuzată de obscuritate, iar autorii ei de izolare elitista într-un turn de fildeș. Ermeticii s-au apărat împotriva săgeților înveninate trimise de adversarii stilului cifrat, ai versului și cuvântului dificil, reunindu-se sub protecția lui Leopardi, fapt ce a menținut vie în anii treizeci-patruzeci atenția publicului literat pentru acest veritabil patron al cercului din care făceau parte.11 Aflat atât
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă: ba zăbovește pe câmpul lui Marte, ba la umbră sub un portic, ba în For, unde-și petrece câteva clipe, ba în Umbria, ba
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de curaj și prudență, cu cei mai înalți reprezentanți ai Fabiilor. Lui Paulus, Ovidiu este gata să îi povestească totul, pentru că nu mai poate suporta dificultățile exilului la Tomis (îi trece din nou în revistă: dușmanii teribili, frig groaznic, săgeți înveninate, coșmaruri continue...). Poetul se teme că va fi îngropat la Tomis. Ar vrea ca Maximus să îi ceară lui Augustus transferul în alt loc de exil: Ia, în mână, Maxime, cu a ta elocvență în limba latină (Romanae facundia, Maxime
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]