1,193 matches
-
-i aud glasul. — Ce faci, bestie? l-am salutat. De ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Antonia arde de nerăbdare să te vadă. Nici nu-ți închipui ce viață monotonă ducem. Hai, vino pe-aici să ne mai înveselești. Alexander păru puțin încurcat, spuse că ar veni cu plăcere, sigur că da, că-i pare rău că a fost atât de absent dar că mai întâi de toate are să-mi spună ceva important și că ar prefera să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-am mișcat maxilarul Într-un fel pe care ar fi trebuit să-l evit. — Au. — Ce ți-am zis? Un medic... Hei, uită-te aici! Înveselindu-se, Anton luă sticla de pe masă de parcă i-ar fi aparținut. Când l-am Întrebat a treia sau a patra oară dacă a găsit ce căuta, a scos dopul cu dinții și și-a scuipat În palme. Mândru de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de grătar excepțional. Cred că în seara aia am plecat de-acasă numai ca să aud - înainte de a mă apuca să corectez virgulele puse anapoda în lucrările alea anapoda - glasul poetului rostindu-și sonor haiku-ul de trei silabe care mă înveselea de fiecare dată. Jur că nimic, dar nimic altceva nu m-a făcut atunci să descopăr nu numai cele patru scaune libere de la masa „mea“, ci și o coală dactilo albă, de 20 pe 26, pe care un client care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Este foarte frumoasă batista asta. — Se pot lua de la Leron. Comandă specială. Vin ei la Chicago la mama. Lucrează numai cu programare. Să vezi materialele. Minunate. Ce-ar fi să comand și pentru tine data viitoare? Asta te-ar mai Înveseli nițel? Cred că da, i-am răspuns. M-am gândit că era drăguț din partea lui Lauren. Dacă tot Îmi era sortit să Îmi petrec căsătoria În lacrimi, presupuneam că era mult mai plăcut să plângi În dantelă albă decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
3. Avea să meargă greu - eram sigură că cei de la Neiman n-or să prea comande ceva din noua colecție. Poate că era un lucru bun că Milton venea pe la mine mai târziu, m-am gândit. Cu siguranță mă va Înveseli după Întâlnirea aceea. Asta nu Însemna că trebuie să-l și angajez. — Ne plac rochiile foarte mult, spuse Bob Bulton, trimisul de la Neiman Marcus, Împăturind comanda și trăgând elasticul În jurul dosarului. Bob Multon era unul dintre cei mai influenți achizitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trecea timpul, simțeam cum mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț care să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
albă, cu un șervet din olandă albă aruncat peste brațul stâng exact la 90 de grade. Numai că În seara aceea simțeam că nimic nu ar fi putut să-mi calmeze sentimentul de anxietate crescândă. Singurul lucru care mă mai Înveselea cât de cât În seara aia erau ținutele lui Lauren și Tinsley. În ziua aceea Își făcuseră de cap la Chanel. Tinsley venise cu niște pantaloni de golf și cu o jachetă din tweed, iar Lauren purta o rochie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el. Verișoara ta le-a trimis ca dar de nuntă. Este uimitor cum uneori nici măcar o lenjerie de 600 $ din olandă țesută În Portugalia, cu fețele de pernă cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data următoare. Am de gând să merg În prima săptămână din noiembrie. Asta te-ar mai Înveseli? Era o propunere minunată, dar eu aveam pata pusă pe Hunter. Nu puteam să-l las să scape atât de ușor. Nu am nevoie să fiu Înveselită, am zis bosumflată, aprinzând lumina și uitându-mă cu severitate la soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sylvie, spuse, când am ajuns la ea. Avea o rochie foarte drăguță din mătase portocalie imprimată cu buchețele de trandafiri roz. — Îmi place foarte mult rochia ta, Marci. Mi-a trimis-o Sophia după ce a plecat Christopher, ca să mă mai Înveselească. Acum, de-abia aștept să fiu divorțată. Sophia zice că o să ne distrăm de minune. Mi-a devenit o prietenă foarte apropiată În ultimele douăsprezece zile. Mă sună din Europa tot timpul. Zice chiar că o să vorbească ea cu Christopher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of, Dumnezele mare“. — Cred că pot să te Înveselesc eu... Nu cred asta, am spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cel mai potrivit loc pentru un priveghi. Totuși, Sanford Berman luase masa aici de trei ori pe săptămână și hotărâse prin testament ca priveghiul lui să aibă loc acolo, deoarece s-a gândit că la Swifty’s caviarul Îi va Înveseli pe cei Îndoliați. În timp ce Lauren Își revenea la toaletă din leșinul ei din dragoste, Marci, Alixe, Salome și cu mine promiseserăm să Îi ținem sub observație, În locul lui Lauren, pe Bărbatul-care-nu-putea-fi-găsit-pe-Google și pe Sophia D’Arlan. Era convinsă că Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care-i inspira bunicului un viitor seminarist, îi tot plimba pe prietenii lui cu bărcuța prin cada de baie, arbitra partidele lor de polo jucate cu mingile mele de ping-pong, se scufunda cu nasul strâns între degete pentru a-i înveseli și a le da prilejul să ghicească cât își va ține respirația, le înlesnea prin intermediul dușului orice legătură telefonică, îi implica în lupte deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de leopard, a aprins și a întreținut un foc, a pregătit leacuri și fierturi din plante, s-a mișcat unduios și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și l-am găsit. Dar ar fi fost mult mai bine să nu-l fi găsit ! Le-am făcut apoi cunoștință. L-am pus pe Baudelaire pe raft, lîngă Huck și Jim. I-a prins foarte bine. Și, uneori, Îi Înveseleam pe cei triști. L-am lăsat pe Keats să se Însoare cu Fanny Înainte să moară. Nu l-am putut salva, dar să-i fi văzut În noaptea nunții lor, Într-o pensione ieftină din Roma. În ochii lor, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse de cai și urmăriri funcționează și ele, iar umbrele colorate înoată în transparența unui televizor și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit, mirosea îngrozitor a creozot, venise probabil multă vreme cu trenul ori dormise în săli de așteptare, prin Obor ori în Basarab, cît de jalnic era, tot reușise să-l înveselească rîzînd caraghios, arătîndu-și dinții acoperiți cu tartru, de la vinul negru de Vladia i se trăgea. Nu știa sigur dacă Radul Popianu se referea la ultima lor întîlnire, cînd jucaseră o ciudată Loterie a cărei miză era izgonirea sa din Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile Omului-Memorie, iar inactivitatea forțată a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și fotografia de „dinainte”, blonda spune: — E destul de ciudat, dar poza asta de grăsună valorează mai mult pentru mine decât orice altceva. Înainte, spune ea, eram tristă când mă uitam la ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a o înveseli și de aceea toți așteptăm cu nerăbdare și bucurie în suflet sosirea ei. ,,Primăvară, ce din rai, Nemișcat de pământeni, Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri și poieni?” Sorina Onceanu, clasa a V-a C Primăvara După îndelungata iarnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și o mai înveselea cu ciripitul melodios. Noaptea o fermecau stelele, o încălzeau razele argintii ale Lunii și visa la florile înmiresmate care i se vor ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu aripa ei, să le mângâie ca pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor. Îmi place să stau alături de familia mea, căci lângă părinți mă simt iubită, mă simt în siguranță, mă simt bine. Câinele caută și el parcă să fie iubit, să facă parte din familie. Este un câine drăgălaș, care ne înveselește pe toți. Aceasta este familia mea, legată, unită. Când cineva din familie este bucuros de o realizare, își împărtășește veselia cu ceilalți. La un necaz, ne consolăm unii pe alții și astfel reușim să trecem mai ușor peste greutăți. Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
va cînta cu Barenboim. "Pe noi nu ne interesează aicea...", a tăiat Turcitu. Cu chiu cu vai, mi-am dus la cap demonstrația: Barenboim e dirijor evreu. Nu arab, nu altceva. Iar Israelul cică-i stat democrat. Și, ca să-i înveselesc, le-am amintit o vorbă a năzdrăvanului de Nichita Stănescu: "Nu pot să-i sufăr pe șovini și pe unguri". N-a zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]