119 matches
-
Nu i-a plăcut cum arăta. A dat drumu’ la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit înveselit. Starea de moleșeală pierise cu totul. A intrat alergând în bucătărie. Mi-e o foame de lup! Te mănânc toată, mami! Apoi plecăm, da? Da, băiatul mamii! Ia și puțin gem..., mănâncă și din omletă... Mami, cine a făcut gemul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
părul și mâinile. Fata îl privi mirată și îl întrebă surprinsă: Ce-i cu tine? De ce mă miroși ca pe o haină? Nu, nu ca pe o haina, dar mâinile și părul tău au un miros deosebit. Maria a chicotit înveselită pe dată. Auzind întrebările fiicei, Ilinca a întors ușor capul spre ei, să poată auzi dialogul copiilor. Părul miroase așa..., miroase pentru că m-am coafat. Nu se observă? Știi? Am o revistă, de la mama, cu modele de pieptănătură pentru fetițe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și deschise ochii. Fata îl privea tăcută, dârdâind. Era și ea încă udă. Eduard ridică șalul căzut pe nisip să i-l dea, însă era umed. Fata îl luă, totuși, în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sinceră și să te prețuiască cum nu meriți toată viața. De silă i s-a făcut rău, s-a dus la baie și a vomitat, iar scrisorile, afară de una, le-a rupt și le-a aruncat la coș..." "Disgraziata, gândii, înveselit, ai vrut să complici intriga tu însăți și să asiști cu voluptate la spectacolul înfruntării dintre mine și Petrică, spectacol care n-ar fi avut loc dacă nu-i dădeai scrisorile. L-ai găsit pe Petrică într-una din fazele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubesc!" îi șoptii. "Da?! îmi șopti la rândul ei. Atunci cere-ți iertare pentru purtarea ta de ieri!" Ei, aia e! Izbucnii în râs. Da, strigai plimbîndu-mă cu pași mari de la un capăt la altul al biroului, foarte vesel, realmente înveselit, bineînțeles că îmi cer, dar nu știu pentru ce, ce dracu, Doamne iartă-mă, ți-am făcut?! Ar fi o mare victorie pentru mine dacă ași afla!" Ea avu de astă dată un surâs interior: Lasă că știi tu! zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Deoarece iarna corpul omului își pierde mai repede căldura, acesta trebuie să mănânce mai mult pentru ași păstra forțele. Frumusețile naturii iarna, ne încântă, sunt multiple și nuanțate, noi și îmbietoare. Iarna e o zână albă Ce vine zgribulită Dar înveselită Și lasă-n jur să cadă Fulgii de zăpadă Cheamă pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș Oameni de omăt să-și facă Din zăpezile de pluș.” Cum sosește Primăvara Haine noi îmbracă tara În livezi, potop de
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
la umăr, / Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 88) • forme verbal-nominale: „Genul întâi le arată caracterele în toată curățenia și consecvența lor, al doilea le admite ca fiind cunoscute.” (M. Eminescu, Despre cultură, 172), „Am lăsat tocul jos înveselit de o amintire.” (M. Preda, Viața..., 180) b. dezvoltat: „...Tăcea acum cu privirea pierdută în gol.” (M. Caragiale, 102) c. analitic: „Căderea n-are importanță pe ce cale îți vine... chiar dacă aceste motive sunt furnizate de cineva care curând se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
putea contempla pe omul sărăciei De l-am putea revedea pe omul caselor nevoiașe. De l-am putea revedea în întinsele lui regate, Care-s cele ale grației și ale milosârdiei lui. De l-am putea revedea în cetatea lui înveselită Pe omul pădurii de cedri și al pădurii de mesteceni. Și pe pescarul Kephas cum stă pe malul apei Uitându-se cum sporește pescuitul miraculos. De l-am putea contempla pe omul din Nazaret. Pe lucrătorul în lemn de ulm
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grup și am hoinărit mai mult de două ore prin Kentland, o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca un bunic. Și rugăciunile noastre, se împăunează el. Olecuță a fost și omenească, Preafericite, adaugă Ștefan cu un surâs smerit. Din nefericire, minunile nu se repetă... "Minunea" se cheamă Ștefan Vodă! strigă vornicul Bodea. Fantastic Ștefan aista, râde Ștefan înveselit. Te pomeni c-o fi cu stea în frunte... Și încă ce străluce! îi ține isonul Mihail. Strălucită a fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate, va așeza fiecare lucru la locul lui... Eu am o vorbă ce mult îmi place, nu-i a mea: Adevărul e ca soarele: când răsare, nu poți să-i dai cu parul în cap". A și răsărit! strigă Tăutu înveselit. "Minciuna a avut picioare scurte." Am auzit, cu urechile mele am auzit, la Cracovia se vorbește, chiar s-au spus cuvinte de ocară... În Polonia?! Ce spui?! Cum așa?! se răsucește Ștefan spre el. Dlugosz, episcopul Cracoviei, revoltat de nedreptatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule!”. După familia Nicoriuc, în fosta lor locuință s-a mutat o pereche de tineri, având un băiețel de vreo doi ani, pe care îl chema Romeo. Nume frumos, desigur, nume ilustru, riscant însă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe lângă două doamne în vârstă îmbrăcate în negru care însoțesc un băiețel foarte mic, de vreo trei-patru ani, exact în clipa în care un pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se frățește și bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici”. „Cel mai bine te țin minte, dragă Țiți, cum stăteai la picioarele mele, pe plapumă, cuminte, când eram mic și răceam (răceam mereu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încurajat, a dat bibliile lui „urmașului său”, care va duce mai departe activitatea Bisericii Evanghelice Libere, apoi s-a așezat pe o sofa, lângă Ralf, i-a binecuvântat pe toți, s-a aplecat spre umărul lui Ralf, zâmbindu-i parcă înveselit, și apoi a murit, s-a stins ușor, căzând parcă într-un somn lin, fără trezire. Era ora 13.15, era timp luminos, soarele strălucea, timpul în care, se spune, cei drepți se duc direct la Domnul. Va fi înmormântat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să-i frec și lui un pic ridichea”, i-a spus el lui S.A.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lumină,/ mănînc moartea,/ ling grindină" (ibidem). Sau, rezumativ: "Vreau să mă îndrăcesc" (Concertul). Ținîndu-se de cuvînt, autoarea se "îndrăcește" continuu, inclusiv prin plonjarea în demență ("de sus veneau nebuniatîrnati de frînghii,/ săreau peste peisaj ca niște greeri,/ ospiciul era singur, înveselit,/ cine să-i știe boală zidurilor?" - Semproniu), în incest ("pentru alți zburători esi doar o stafie,/mama cuminte ți-aș fi și sora și iubita și fiică și bunica și tata,/ o, fiule de nicicînd, cum se tăvălește nevrotic la
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
care purta mănuși și era îmbrăcată în cel mai bun-gust. Îmbrăcămintea sa era, totuși, de o simplitate care sugera resurse limitate. Rochia era de un gri-bej închis, fără ornamente, iar pe cap avea un mic turban în aceeași nuanță plictisitoare, înveselită doar de o abia vizibilă pană albă, prinsă într-o parte. "Fața ei nu avea nici trăsături armonioase și nici un ten frumos, dar expresia ei era dulce și amabil, iar în ochii ei mari și albaștri se citea un spirit
Mary Morstan () [Corola-website/Science/324323_a_325652]