125 matches
-
persevera nicăiri, neci în stat, neci în religiune și arte. Toată esistența instinctuală e disolută de spiritul conștiut de sine, tot ce vrea să domnească sub forma unei dogme e răzbătut și răsturnat de conștiința de sine întărită și, ca învinsă, trebuie sau să cedeze locul sau să se (curețe) purifice prin cugetare; să primească botezul de la conștiința de sine, ca așa să poată fi primită în comunitatea spiritului, ce numai el aduce libertate și beatitudine (alleinseligmachend). Această formă a spiritului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate încheieturile sale, daca ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un ecuilibru a tuturor puterilor omenești care ne arată (învinse) cucerite într-adevăr antitezele cele mai aspre din natura noastră umană. După toate descrierile, efectele lui Garrick, ale acestei inteligențe înrudite cu Shakespeare, și acelea ale marelui Schroder vor fi reprezintat mai deplin această adecuare absolută. Poate că în cest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o extremă la alta, susținând menținerea integrității acestuia, dar și fărâmițarea lui. Tratatul încheiat de sultanul Mahmud al II-lea cu țarul Alexandru I, la București va fi favorabil Rusiei, care va prelua Basarabia, hotarul dintre puterea învingătoare și cea învinsă va fi pe Siret și nu pe Dunăre cum se preconizase. Totuși, nici Imperiul Otoman nu va pierde prea mult, preluând regiuni din Transcaucazia, precum și Anapa, un oraș de pe țărmul Mării Negre. În același timp, sultanul Mahmud al II-lea dorea
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
că sunt demnă de încredere, iar acum adevărul iese la lumină, el, care se impacienta la cea mai mică bănuială, el se dovedise a fi trădătorul, iar eu eram cea înfrântă, am pierdut totul, îmi este rușine, pentru că așa fusesem învinsă, inferioritatea mea stă dinaintea ei, ea, femeia cea frumoasă care frângea inimile, eu, fiica ei cu inima frântă, nu îmi mai pot ascunde greața, îmi așez capul pe masa din bucătărie, îmi este atât de rușine, mamă, sigur îți par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu fi existat după-amiaza aceea, întrebarea aceea, toată decepția ei răscolită. Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței până la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe urmă el amuți, își stinse țigara, o răsuci în scrumieră, își încrucișă brațele peste piept și, încet, licărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doarme. El uneltește necontenit contra iubirii [...]. Mai înainte, creștinismul era un arbore frumos cu cinci ramuri: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim. Dară sosi anul 1054...un ram din arborele creștin se rupse [...]. Schismă: Satana triumfă. Iubirea rămase uitată. Ura învinse... Anul 1453...durere, ura era atât de mare, încât la Roma se susținea: mai bine nicio Biserică decât o Biserică ortodoxă - catolică; iară la Constantinopol predomina părerea: mai bine turbanul turcesc decât infula papală. Iarăși birui ura, rodul Satanei... Sosise
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
VOCII SE VEDEA CĂ ERA GATA SĂ IZBUCNEASCĂ ÎN LACRIMI. \ Generale, pentru tine cucerirea Jorgiei este doar un episod trecător, dar pentru mine înseamnă sfârșitul unei epoci. Acum, când mă zbat în ghearele morții, îmi vin gânduri nebunești. Ipostaza de învinsă mi se pare încărcată de înțelesuri simbolice, iar învingătorul face și el parte, într-un fel sau altul, din aceste simboluri. Eu sunt femeie și am fost învinsă. Tu ești bărbat și învingătorul meu. Atunci, mai devreme... n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
O primiră în tramvai cu solicitudine, ca pe o pasăre muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge, purtând în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții pe-o geană prezisă. Și las a înțelege că amintirea-i rece Din primăveri bolnave de tristeți Mă cheamă-n nemurire cu trupul de nămețe Să pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
în față, ar fi îngenunchiat și i-ar fi sărutat mâna cu pioșenie. Iubea baschetul fiindcă era mai înaltă ca multe dintre colegele ei, dar nu era o fire combativă, dimpotrivă, prea des renunțase la luptă, declarându-se prematur o învinsă. Uneori îmi vine să mă omor dar și pentru asta îți trebuie curaj, iar eu sunt o lașă. Poate că treci printr-o pasă mai proastă, am încercat eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înving și-și dominează limba, deși încă cu oarecare cheltuială de putere, atuncea ei scriu mai bine. Momentul ce precedă acestui stadiu se luptă cu o limbă încă barbară, momentul ce urmează se lasă cu totul în largul unei limbe învinse deja și stilul devine de toate zilele, lat. Aceasta nu oprește cele două momente dintâi să se întîlnească în timp, încît discrețiunea lor să nu se afle decât în natura obiectivă a operelor scrise; cu toate astea e lesne a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu privire de cavaler roșu îmi șoptește poveștile de pe urmă altfel de cum le știam din cronicile prăfuite calendarele bisericești au riduri și urme de închinăciune pe frunte departe satul este asemenea unui cimitir uitat seara dansează și apoi se ascunde învinsă noaptea își dă masca jos și cheamă norii de întuneric ce coboară peste muntele ca o piramidă albastră în chilia cu miros de smirnă îmi recompun din iluzii ultimul anotimp lumânările se aprind pe rând și se preschimbă-n stele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care o aduceau: femei care plângeau, copii urlând, animale behăind, căruțe care trozneau sub greutatea lucrurilor furate. Simon și Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca un animal de sacrificiu, mă aruncase într-o furie care se hrănea din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
poteci mai caut încă liniștea din mine, dând mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
undeva, despărțiți și apărați de o găurică prin care motanul nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest motiv, rolul fiecăruia avea importanță. Forța brută și feroce trebuia învinsă prin inteligență și prin superioritate numerică. Ori ei, ori namila. Ori o vor atrage într-o cursă, unde trebuia să piară tocmai datorită lăcomiei și nesăbuinței de care dădea dovadă, oferind prin aceasta hrană pentru întreaga comunitate, ori întreaga lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o fac și de această dată, deși s-ar putea ca nici acum să nu-mi urmezi sfatul. Ca mamă, aș vrea să-ți spun și să te învăț în același timp, să te străduiești să dobândești puterea ca din învinsă, tocmai fiindcă știi ce pierzi, să devii învingătoare. Abia atunci poți considera că ai obținut o mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
privit În jur la dușmanii triumfători, apoi am oftat (asta n-am auzit-o Însă decât eu) și am Început să mă antrenez mai departe În cele mai proaste condiții. Mândria mea era jignită, nu mai puteam face nimic, eram Învinsă. Atunci, am hotărât să nu mai concurez. Cum puteam eu să mă compar cu cei care aveau condiții optime de antrenament și pe deasupra doi antrenori foarte buni? Am strâns din nou din dinți, dar buzele au schițat un surâs, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
locuință, pentru a se împrumuta de bani, să clădească, după Primul Război Mondial, pe Splaiul Independenței, Palatul Salvării - local spațios care va găzdui mai târziu un spital cu 50 de paturi (cunoscut ca Spitalul de Urgență al Salvării). Au trebuit învinse unele animozități, au fost necesare eforturi deosebite pentru a obține fonduri de oriunde se putea: de la Minister, de la Casa Asigurărilor Sociale, de la negustori și mari capitaliști, de la aplicarea unor taxe pe transport al Salvării de la cei cu stare foarte bună
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
refacerea relațiilor cu Puterile Aliate și Asociate, iar în convențiile de armistițiu încheiate erau deja prevăzute o serie de exigențe pentru a li se putea recunoaște statutul de cobeligerant. După desfășurarea mai multor Conferințe interaliate, la 10 februarie 1947 statele învinse au fost invitate să semneze Tratatele de Pace778. Problema reparațiilor a avut o însemnătate crucială, în particular pentru URSS. Moscova a impus Germaniei să accepte reparații totale sub forma demontării și preluării utilajelor industriale în valoare de 20 miliarde dolari
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
obține de la Dumnezeu, pentru Dante, harul de a putea privi ultima mîntuire - putința de a ridica ochii spre lumina supremă. Contemplă misterul Sfintei Treimi și misterul celor două firi ale lui Iisus. După, cu o ultimă fulgurare mintea-i rămîne învinsă și se încheie marea viziune ce-a închegat Divina Comedie: "Ca geometrul care-i străduit/ la măsurat un cerc, și nu-i în stare/ să afle-n gînd principiul trebuit;/ așa eram la noua-nfățișare:/ voiam să văd cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acestă țară debusolată, rămîne, pe moment, una minimă (dar rămîne): știm cine nu au fost teroriști! Imaginați-vă cam cum se uită actuala putere la o instituție precum Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. Pusă pe picioare (cam rahitice) de cealaltă, învinsa. Nu numai deranjantă pentru cohortele de activiști și de securiști care bîntuie acum lumea românească (publică și subterană), dar și teribil de caraghioasă în ochii lor. Din moment ce altele, ehe, sînt prioritățile momentului. Ce rictus alb are rozul premier cînd, casant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]