410 matches
-
că toți ar trebui să ne urmăm chemarea sângelui, că putem să-i ascultăm poveștile care curg cu noi și prin noi, transformându-se, precum „nea Mitică”, în funcție de context, când într-un râu liniștit de șes, când într-o apă învolburată de munte. În cartea lui Octavian Curpaș te întâlnești cu limbajul neaoș al interlocutorului, în cuvinte simple cu care construiește adevărate cetăți ale emoției. Comparativ cu alte cărți de interviuri în care, după câteva pagini parcurse îți dai seama că
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de SANDA PANAIT în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362441_a_363770]
-
perdelele înghețate de apă, iar picioarele îți alunecau fără nici o posibilitate de echilibrare. Cu capetele acoperite de capișoanele costumelor, încovoiate în căutarea centrului de greutate care să ne permită deplasarea rapidă, am reușit să ieșim în calea râului care se învolbura la picioarele Cascadei Kaar. Am privit-o pe So, iar aceasta dădu din cap spre vârtejul de sub noi. Ne gândeam la același lucru. Era periculos, dar aveam șanse bune să coborâm mai repede pe cursul apei. Ne-am ancorat bine
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
des Gottes Herrlichkeit Wort The faith reversing From God’s tear Word of praise. Lumina chemând Sufletele smerite Pacea inimii Das Licht auffordernd Die demütigte Seelen Die Ruhe des Herzes The light raising The bright soul Hearts peace. Apa cristalină Învolburată printre stânci Un gând năvalnic. Das kristalline Wasser Wirbelnden durch die Felsen Ein stuermischer Gedanke. The crystal water A headly thought. Torrential among the rocks Catinca Țene Referință Bibliografică: Trei haiku-uri de Catinca Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare
TREI HAIKU-URI DE CATINCA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367507_a_368836]
-
chemi “, spunea Horațiu în Ars Poetica, 311, acest fapt se petrece și la Stan V. Cristea deoarece această poezie este o expirație a eului ce-și îmbogățește trăirea cu lucrurile și faptele ce vin spre el nechemate:”clipele reci curg, învolburate/ de cântecum meu; și ele lasă/întuneric negru, ca un jug,/ peste chipul meu de mătasă... “( Chipul meu de mătasă). Aceaste poemozii unesc în versuri speciile artelor, adică pictura prin imagini colorate de cuvinte în planuri nuanțate, muzica sinfonică se
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
binecuvântat întâmplarea I-am sărutat tâmplele nevăzute Și m-am înclinat din nou spre tine Steluță de argint Regină a florilor! Floare a reginei! Cu bucurie și cu-ntristare Te-am revăzut acolo sus Pe colț, pe muchie de stâncă Învolburată de înstrăinare Stăpână a înălțimilor veșnic nemuritoare, Pe harta splendorilot Măriei Sale! N.B. Consider că de la Sfânta zi de Înălțare, Ziua Eroilor la care s-a gândit atât Regina Maria când a înălțat Crucea pe muntele Caraiman cât și C. Brâncuși
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CINE MAI ARE TIMP? Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 192 din 11 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CINE MAI ARE TIMP? Flăcări aprige se învolburează în străvechile inimi din încăperile trupului. Dar cine mai are timp să vadă cum reflexele sîngerii ale flăcărilor se-mperechează cu umbre prelungi? Și cum din văzduhul amurgului cad cristale albastre - de gheață -? Cum gîndurile viscolite aduc amintiri grele... și le
CINE MAI ARE TIMP? de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367101_a_368430]
-
de acolo cu timpul lui istoric, dar și trupul, și le-a dat construcția robustă a fiindului teluric. Acel templu binecuvântat în care sălășluiește eul așezământului conștiinței lor și i-a unit pentru vecie cu cerul albastru, când senin, când învolburat de norii pe care erau pregătiți să-i înfrunte, când nu se doreau să fie aducători de ploaie. Brâul, acea cingătoare a mijlocului, continua legătura eternă maternală și se meșterea pe lățimea acestuia, împărțind proporțional corpul în două părți. Fiecare
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
fac spre ceruri veșnic reverențe, Ducând dulceața primăverii în cuvânt, Straturi de aer se prefac în zdrențe Când ară, spațiul, sabia unui vânt. Lumină multă curge la-ntâmplare, Arde văzduhul! E-o pură despletire... Secundele, în pământ, ajung cu soare Învolburând și sevă și uimire... Urnele iernii să le poarte munții În orologiu timpul cochetează, Dorul picură pe dedesubtul frunții -Imensa roată iar disimulează- ..................................... Tandră, clipa se prinde-n poezie Ritmuri râd în sânge, tremură o floare, Se-aude un pas
FRIG ÎMBĂTRÂNIT de LIA RUSE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348601_a_349930]
-
de pricepuți - aș putea să ascult liniștit miorlăitul isteric pe care ți-l storceau, înregistrat și dat la maximum. Dar amintirile - amintirile tale cu ei, cum oare îți închipui că aș putea suporta chinul de-a ști că ți se învolburează sub frunte atunci când îmi șoptești că vrei să fii a mea? Referință Bibliografica: Chin / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CHIN de RAUL BAZ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349290_a_350619]
-
ea pentru noi. De aceea, această legătură spirituală rămâne valabilă și peste veacuri, pentru că măicuța mea, știe, simte când trebuie să mă învelească cu aripile sale protectoare, asemenea unei sălcii ce veghează și-și îmbrățișează râul, atunci când simte că se învolburează și iese din albia lui. Cu sufletul preaplin de amintirea ei și cu multe greutăți ale vieții, pe care încă mai trebuie s-o înfrunt, în genunchi mă rog la icoana Maicii Domnului, mulțumindu-i pentru fiecare clipă binecuvântată, în
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
unul cântă jalea de la Vadu Roșca, satul ei natal, nimicit de Siretul scăpat din diguri în 2005, când a măturat furibund totul în cale, până la mistuirea în Dunăre. Cântecul se numește „Fir-ai Siret blestemat”! Durerea cuprinsă în el e învolburată în furia apelor fără maluri și zguduie malul sufletesc al celui ce-l ascultă având inimă pentru dramele semenului. Acest cântec e o lacrimă ce arde și azi ochii celor care au privit stihia, e pasăre zbuciumată prinsă în năvodul
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
să mă vadă, Mult nu mai fac umbră pe pământ”, Cum se topește încet ca o zăpadă Făptura ei de Mamă în cuvânt! Iar se înfioară sufletul în mine, Mă simt ca iarba vara, fân cosit, Sunt ca un roi învolburat de-albine, Sunt ca un roi de matcă părăsit... Mă doare mâna asta care scrie Acest Poem neterminat din viață, Cealaltă mână, dinspre dimineață, A adormit pe fruntea ei târzie... „ Cine vrea să vină să mă vadă, Dar să nu
FĂPTURA DE ZĂPADĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365120_a_366449]
-
ne-o ascundem de teamă că durerea noastră va fi izvor de bucurie pentru alții, ne călim atunci când ne tăinuim durerea, din pudoare, din înțelegerea că fiecare are durerile lui tăinuite, sedimentate oarecum și fără voia noastră le-am putea învolbura. * * * Primul an a trecut ca și când nu ar fi fost. În vacanță s-a întors la muncă, la fermă. Îi plăcea mai mult să muncească decât să învețe; ba încă, se obișnuise într-atât să muncească încât găsea chiar că este
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
de Erica datorită legământului său de a nu se mai implica sufletește. Părea să fie cât pe ce să și-l încalce datorită Frosei dar relația lor era molcomă, nu îl îndepărta nicidecum de obiectivele pe care și le propusese. Învolburase însă sufletul Ericăi întristându-le totodată pe cele câteva prietene ale acesteia. Prin diverse tertipuri îl atrăgeau către grupul lor fără a reuși să-l rețină decât preț de câteva secunde. Maria îndrăznise mai mult dar eșuase lamentabil, mai mult
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
anost într-un început anost de vacanță. Dacă ar fi fost în starea lui obișnuită, mai mult ca sigur că pașii l-ar fi purtat spre raiul lui, în singurătățile dintre malurile Dâmboviței. Acum însă, acele locuri i-ar fi învolburat tristețile din sufletu-i anonim, sedimentate parcă de picuri mărunți și deși ai unei ploi nesfârșite de toamnă. În dragoste, ca și în toate cele, teoria este una iar practica cu totul alta. * Anonimatul și superficialitatea fac casă bună chiar dacă
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Unitatea rusească a plecat din sat într-o dimineață de mult pe o năpraznică ceață cu un convoi întreg de căruțe, era toamnă de-abinelea, miriștiile rămăseseră negre în urma noastră, porumbul dăduse și el în galben, undeva pe lângă noi se-auzeau învolburate apele Mureșului, șoșotul valurilor mă ținea într-o amorțeală dulce. În urma lor, nemții minaseră terenul, echipe germane și hortiste lucrau de zor la plantarea minelor, se săpau observatoare și convoaie de mașini urcau și coborau șoseaua ca niște șerpi uriași
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
în cele mai transparente văluri de imagini și cuvinte. Lumea din afară cade în interiorul eului, se presară ca o zăpadă de stele peste toate viroagele simțirii și muncelele gândurilor. Poemul răpanian nu poate fi comentat estetic, șoptește ori murmură, se învolburează în teamă ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Petre Ghiață/ Clery Sachelarie, Maria Tănase și Cântecul Românesc. Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R. S. R., 1965, p.56) Așa cum Oltul își adună afluenții, fii și nepoți, ca un Păstor grijuliu turmele sale, mânându-i spre Dunărea albastră, învolburând Marea cea mare, cu răzvrătirea neatârnării, așa cântecul Mariei și-a adunat mlădițele mângâind cerul și-nseninând pământul. Vremea iscusiților Conducători ai Neamului a înfrățit în clipa milostivă durerile cu bucuria, dimineața cu nunta, visurile cu curcubeiele, lacrimile cu fecioarele, dorul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
urmă lipsa de control. “Ce naiba ai vrut de la mine?” - urla în creierul ei disperarea, “De ce ai intrat cu picioarele în viața mea?”. De pe buzele rămase brusc fără culoare, nu ieși, însă nici un sunet. Trupul îi pulsa nefiresc, își simțea sângele învolburat în gât și, pentru a se reechilibra, se retrase în mica seră de lângă terasă. Se așeză pe băncuță și privi orhideele aflate în diverse stadii de înflorire. O dureau toate, dar nu știa dacă o durea ceva mai mult decât
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
izvorului/ ca să-și astâmpere setea.” Această sete de a ști, de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
în beneficiul unor companii străine, marile afaceri cu vaccinuri și medicamente pe seama poporului român sau prezicerile lui Gupta Swami, doctor în Istoria religiilor, preziceri care ne tulbură și ne dau serios de gândit în acest sfârșit de an atât de învolburat politic. Preocupată să dea glas unor probleme actuale cu care se confruntă întreaga societate românească, dar în același timp să dea glas și propriilor sale trăiri și sentimente, Mariana Cristescu trece elegant, cu stil și multă eleganță, de la eseu la
MARIANA CRISTESCU- UN INTELECTUAL DE MARE CUPRINDERE, FORMAT ÎN SPIRITUL DRAGOSTEI NECONDIŢIONATE FAŢĂ DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351308_a_352637]
-
Autorului Poezii de Ion I. PĂRĂIANU CA PESCĂRUȘII ... Buzele țuguiate ale mării de salivă spumate sărută țărmul fierbinte venind de departe . Un pescăruș dă să ciupească din cornul de aur al lunii, care dansează pe valuri în urma furtunii . Apa se-nvolbură în urma unei șalupe cătând către țărm prin valuri cărunte . Un far, departe, se vede sclipind , în salba urbană puzderie becuri se-aprind . Ce liniște deplină domnește pretutindeni ! Pe plajă se deslușesc stampe a mii de pași sprinteni... Te iau pe
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
Autorului Moșnenii Statornici prin senin și vremi haine, Când bântuiau temutele campanii, Porneau de zor la munte în bejanii, Purtând povară marilor destine. Cetatea Orația...Trec românii... Și curg mereu oștirile străine... Vibrează și Posadsa și Rovine... Se mulcomesc, se-nvolburează anii. Calări, cu iatagane...vin otele - Neînfricați și dârzi au stat moșnenii: Ei au sfințit frumoasele muscele. Câți au râvnit - flamanzii și viclenii - Au dispărut că pulberea de stele, Dar munții au rămas...și RUCĂRENII ! Adrian Simionescu Referință Bibliografica: Moșnenii
MOŞNENII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351074_a_352403]