156 matches
-
după ce a lăsat sinistrații câteva zile să se simtă fiii ploii, a ieșit la televiziune lămurindu-i că suprafața inundată nu reprezintă decât un minuscul 1 la sută din suprafața patriei. Respirăm ușurați. Odată cu vitejii noștri oameni politici (neînfricați de învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce să-i încurce amărâții ăia cu inundațiile lor cu tot... În sfârșit, se vor putea organiza în cohorte și pe ideologii, sfădindu
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
ai creștinismului oriental, Maxim Mărturisitorul. Grația unirii întru Domnul nu-i numai o perspectivă pentru minți ardente de monahi, capabili de o teologie deplin trăită. Pe diagrama treptelor care conduc către perfecțiunea iluminată a inimii, zvîcnește, pentru oricare dintre noi, învolburarea metaforică a aripilor de pasăre. Urcușul cel mai riguros pare să-și treacă partitura printr-o sublimă volieră. Avusesem cîndva, sub incidență contemporană, echivalentul unei atare intruziuni în bula de imaginar a unor spații sustrase parcă rosturilor și măsurii noastre
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime, la întîmplare". Un terorism de cabinet! Precum în frenetica învolburare a unui carnaval, creatorul de acest tip își pune măști terifiante, amuzîndu-se cu o presupusă vocație distructivă sustrasă planului acțiunii practice. Frenezia sa fantastă are sensul relevării unei energii în sine, a unei defulări ce răspunde nu numai ,,stării de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
însă nu e vorba de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele, tendențiozitățile, ereziile, mistificările. Comunicarea albă, fără învolburări afective, fără tentații pamfletare, acordă propozițiilor un coeficient amplificat de credibilitate. Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare și sărutările îndrăgostiților - Toate laolaltă de-a-valma - între senzualitatea sublimată - Amurg - și atingerea de istorie - Generația noastră - , între învolburările zeilor olimpieni și surâsul iertător al Fecioarei). Poezia lui Vasilis Vitsaxis, cuprinzătoare prin echilibru și perpetua balansare, prin scala de nuanțe și armonie, continuă în vers idealurile diplomatului. În traducere am încercat să urmez convingerile poetului, care admite pentru variantele
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
ateismului. Ce face Biserica în fața acestor noi adversari? Se tulbură, oare? Se neliniștește, se clatină? Nicidecum! Ci, peste toate revoluțiile și mișcările sociale, peste toată ura și propaganda celor fără Dumnezeu, Biserica pășește calmă și netulburată, precum pășește soarele peste învolburările norilor care îi întunecă uneori lumina, dar nu o pot stinge. „Ce e val, ca valul trece“, zice marele nostru poet Eminescu. Biserica plutește înainte, continuându-și dumnezeiasca sa misiune în lume. Pe ce își întemeiază Biserica puterea ei? Nu
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu. Tremurul, fiorul, învolburarea, jalea, cutremurul, frenezia, lăcrimarea, clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se realizează printr-
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
adulmece, să se cunoască. De aici încolo ne vom trezi, împreună, într-un noian de probleme și neputințe, ce stăteau neatinse, nedeschise, nerostite de generații. Dintr-o ploaie fără de sfîrșit, plină de neliniști, se prăvălesc, rînd pe rînd, tainele tuturor. Învolburările au loc pe pămînt, sub ochii noștri, pe o scenă ca o cutie metalică, rece, aproape impasibilă, ca o imensă cameră mortuară dintr-un spital modern. Ușile care se deschid și se închid ca niște mecanisme sofisticate lasă să intre
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
convocat și în echipa reprezentativă a cocoșului galic. Și-a încheiat cariera de jucător la Paris, la Red Star, cu care a promovat în 1939 în prima divizie. Era anul în care peste bătrânul continent începeau să se adune, în învolburări sinistre, norii negri ai războiului mondial. Prevăzător, evreul Schwartz își ascunde originea, așa cum de altfel avea să o facă aproape pe parcursul întregii vieți. „Sunt prea mulți nebuni în lume - mărturisea el, la 88 de ani - pentru ca să-mi trâmbițez originea de
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care aceasta specializare mai exista -, se afirma printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glaciala și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbeste, protestează, admonestează ș.a.m.d. Într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
Artistul, indiferent de limbajul în care s-a specializat - în măsura în care această specializare mai există -, se afirmă printr-o gesticulație multiplă, se implică direct în cotidian, se eliberează de atemporalitatea glacială și trăiește, în priză directă și pe spații mici, întreaga învolburare a istoriei. El scrutează timpul și se mișcă în spațiu, stabilește contacte, participă la dezbateri, conferențiază, se implică în problemele sociale fierbinți, scrie, vorbește, protestează, admonestează ș.a.m.d. într-un cuvînt, își pune probleme mult mai largi decît cele
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
adresează următorul îndemn mușcător-sentimental: "privește-mă în ochi, țara mea, și fii te rog / iarba care crește și mă acoperă" (}ara mea). În contul dispoziției sfidătoare care-l specifică, Vasile Proca abordează și tema tavernală. "Cîrciuma" reprezintă un topos al învolburării iluziilor, al sumețirii fie și himerice împotriva mediului dezamăgitor. Mărturisind că "trebuie să mă fac martorul unui plăcut infern", autorul ia cuvîntul în numele "alcoolicilor geloși", notificînd că "noi intrăm în ploaia de afară și putrezim încetul cu încetul", de asemenea
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele, stele aprinse și fericite în învolburarea lor, prinse laolaltă într-o plasă deasă de insecte luminoase. Nimic nu se clintea în afara pământului însuși care-și schimba decorul în fiecare dimineață. M-am gândit să-i scriu tatei o scrisoare. Aici oamenii mor și nu știu cum mor. N-
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
proprie a lui Silviu Purcărete despre Gargantua, despre Pantagruel și suita lor de personaje. Totul sub semnul LUDICULUI, definitoriu deopotrivă pentru François Rabelais și Silviu Purcărete în întîlnirea lor, intitulată hîtru și ironic de către regizor, Cumnata lui Pantagruel. Vîrtejul și învolburarea lingvistică din text sînt transferate în ritmul teribil de pe scenă. Se renunță la rostirea cuvîntului este pentru prima dată cînd Purcărete optează pentru asta iar funcția lui, vitală pentru dimensiunile narațiunii lui Rabelais, este conținută în ritmul teribil în care
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
nu-i mai dădea voie. îl îmboldea, în schimb, mai departe pe Rutilan, reușind să câștige teren și să se apropie tot mai mult de car; acesta își continua cursa nebună, cu coviltirul aproape sfâșiat zbătându-se în aer. Prin învolburarea prafului, zări fluturând părul castaniu al Fredianei, care, în mod cert, încerca să oprească goana cailor. Din fericire, viteza vehiculului începu să scadă, iar când el îl ajunse, se oprise aproape cu totul. întrezări pe capră figura surorii sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despre o personalitate și un destin. Transpusă în spirit, așteptarea aceasta îmbracă forma romantismului culturii. Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși. Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii; însă proiectată pe o anume învolburare a sufletului și percepută prin intermediul unor mișcări violente și contradictorii, în care predestinarea este resimțită când ca glorie, când ca eșec, ea va îmbrăca în mod fatal o formă romantică. Această formă, în care gândurile nu se pot încă desprinde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă umbră, și e bine așa. Însă altceva mă încîntă să observ. Scrieți, și tu și Andrei, mai bine decât scriam noi. La vârsta voastră, noi păcătuiam fie printr-o învolburare a ideii, care nu mai era stăpânită stilistic - cazul lui Eliade, nu mai vorbesc de Comarnescu -, fie de o excesivă ținere în frâu a ideii, care lua forma unei simplități afectate - cazul meu. La voi există o splendidă dominare a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puțin față de senzația finală, care este una dintre cele mai paradoxale și mai ciudate, când din sentimentul acelei irealități de vis ajungi la sentimentul prefacerii în cenușă. Nu există baie interioară de foc al cărei rezultat final să nu fie învolburarea stranie din sentimentul acestei prefaceri în cenușă, când într-adevăr poți vorbi de imaterialitate. Atunci când flăcările lăuntrice au ars tot din tine, când nu mai rămâne nimic din existența ta individuală, când numai cenușa a mai rămas, ce senzație de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu știu cum un suflet omenesc poate să le suporte. Tot ce vreți găsiți în mine, absolut tot. Sânt o ființă rămasă de la începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat și în care haosul inițial își joacă încă nebunia și învolburarea lui. Eu sânt contradicția absolută, paroxismul antinomiilor și limita încordărilor; în mine totul e posibil, căci eu sânt omul care voi râde în clipa supremă, în fața neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeți. Nu se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vidul și resemnarea înțeleptului. Întoarcerea În haos Înapoi înspre haosul inițial, înspre haosul absolut! Să desfășurăm subiectiv un proces care să reprezinte intrarea în confuzia primordială, în vârtejul de început al lumii. În noi să crească un avânt înspre învolburarea cosmică, înainte de apariția formelor, înainte de individuație. Simțirea noastră să pâlpâie de acest efort și de această nebunie, de aceste văpăi și de aceste prăpăstii. În interiorul nostru să dispară legile lumii, precum și toate consistențele ei, toate cristalizările și toate structurile, pentru ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritual pe germani, care, pentru a se salva de la particularismul lor organic, s-au refugiat în imperialism. Setea de spațiu, dorința de realizare în întindere, de împlinire prin cuceriri, nu exprimă decât exterior și concret ideea mesianică germană, a cărei învolburare metafizică nu este lipsită de cele mai practice corespondențe. Nu există mesianism abstract, care să se satisfacă în formule și să nu vizeze ceva concret, prea concret. Imperialismul este implicația practică a mesianismului. Sânt totuși națiuni imperialiste care n-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sfântul Toma al vostru se trudea să-l găsească pe Dumnezeu cu cele cinci căi ale lui. Hokmath al-Zeruf a lui era În același timp știință a combinării literelor și știință a purificării inimilor. Logică mistică, lumea literelor și a Învolburării lor În permutări nesfârșite este lumea beatitudinii, știința combinării e o muzică a gândirii, dar ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dezamăgit: „Sunt o mulțime, dar nu-i vezi niciodată“. Sunt atâtea lucruri pe care nu le vedem niciodată. S-a așezat lângă mine, sprijinindu-se în coate și am rămas o vreme așa, în muzica făcută de broaște și de învolburările apei. El și cu mine. Începutul și sfârșitul. Și am plecat. Băiatul m-a urmat un moment, apoi a dispărut. Astăzi, totul s-a sfârșit. Timpul meu s-a scurs, iar vidul nu mă mai sperie. Poate crezi că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea! Bărbații nu observară nimic, se înțelege, toți își vedeau de îmbucături, picase bine domnul cu amenzile lui, altfel nu s-ar fi îndurat gospodarul, în mijlocul săptămânii să sacrifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]