444 matches
-
sfială pe scaunul liber din fața domnișoarei speciale și se interesează de condițiile unei eventuale conversii a creditului său. Acum îi aude glasul, unul politicos, cald și mătăsos care îi pipăie inima. Dogoarea sunetelor îl învăluiesc cu o dulceață îmbietoare. Sclipirile șăgalnice ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Articolele Autorului E toamnă ne-ncepută și frunzele din vie au prins culori pe margini, iar vara vrea sâmbrie; perechi de-ndrăgostiți se plimbă sub un nor, mi-e dor să-mi spui întruna,, iubito, te ador!” mă trece-un gând șăgalnic, când cerul e albastru, din dorul tău prea sfânt să-mi fac un mic pilastru, că bobul este dulce, pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită!... și dacă-ar fi să fie, te rog
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
niciodată acolo, dar a înțeles, și din nou a tăcut. Privea spre el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi spus nu, în acele momente, ar fi avut convingerea că întreg universul știa că minte. Iar ea, fusese învățată ca nu trebuie să minți
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la
BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383086_a_384415]
-
de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ȘĂGALNICUL DELIU Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȘĂGALNICUL DELIU Pe Deliu Petroiu l-am cunoscut mai îndeaproape la catedra de universală a Facultății de Filologie aparținând Institutului Pedagogic de 5
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ȘĂGALNICUL DELIU Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȘĂGALNICUL DELIU Pe Deliu Petroiu l-am cunoscut mai îndeaproape la catedra de universală a Facultății de Filologie aparținând Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara, transformat în Universitate în anul 1962. Era un ins de statură medie, îmbrăcat pe atunci
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
de tonalitate. În sine îmi spuneam însă că nu era deloc improbabil ca această anecdotă, cu jocul ei amuzant de cuvinte, intrată mai târziu în folclorul timișorean, să fie și ea, de fapt, ca destule altele, rodul nesecatei imaginații a șăgalnicului Deliu. Nu-mi amintesc să fi avut de atunci o altă întâlnire cu veșnic tânărul la suflet profesor de istoria artelor. Mai deunăzi i-am văzut și lui bustul de bronz pe aleea personalităților timișorene a Parcului Central din urbea
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
părerea mea, o mină mult prea solemnă. Și am zâmbit, închipuindu-mi că își pregătește îndărătul ei, mimând seriozitatea, cine știe ce hazlie vorbă dintr-ale lui. * Lucia Jucu-Atanasiu, prof. univ., titulară la literatură română veche și modernă Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Șăgalnicul Deliu / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
joacă! Mama îți face trăistuța! Am zburat. Mai mult pluteam. Am alergat la băieți, dar nu le-am spus. Seara, când am intrat în casă, am văzut în mâinile mamei o traistă frumoasă, înflorată și cu ciucuri. Mama a zâmbit șăgalnic, spunându-mi : -Na, mă, viteazule! S-o umpli cu bolindeți! Și m-a sărutat pe ochi. De bucurie, am sărutat-o și eu pe obraji. A doua zi, m-am înființat la băieți, țanțoș, cu echipamentul din dotare. Băieții au
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mi-am dat seama pe ce uliță mergeam. E-adevărat că, mai devreme, văzusem biserica și-mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar, pe ce uliță am mers? Ce uliță-i asta? Deși luna îmi zâmbea șăgalnic, am simțit că mi se pune pe ochi un văl alburiu de ceață. Casele, cu gardurile lor, copacii, toate ulițele de la răscruce mi se păreau niște fantome care pluteau în jurul meu prin ceață, într-un decor fantastic, coborât din basmele
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngăchioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat.În acest oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești,eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoaramută, mîna ei albă, purtătoare de evantai,sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducătorde noroc al piticului cu dinții de aur.Am crezut că odată cu venirea ploilor,oamenii rămași printre noi se vor întoarcela arhaicele lor obiceiuri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și ținea ochii deschiși. — Ușor somn ai, Măria-Ta - șopti spătarul. — N-are ce să mi-l împovăreze - șopti și Barzovie. Am fost un domn bun: ce-am făcut, aia visez. — Da’ văd că nu vă prea iau visele - zise șăgalnic țigăncușa lungită. — Mirosul acesta de pește... Nu sunt obișnuit... - răspunse Barzovie. Degeaba mă visez eu în Grecia lui Pericle, dacă deasupra mea atârnă eminamente pești din Dunăre. în plus aceste mici viețuitoare provenind din paie îmi dau mâncărimi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul, gândi rapsodul Broanteș. — Iată-ne acasă! - suspină Barzovie-Vodă. O, ce n-aș da să pot rămâne mereu pe pământul acesta! — Păi, dă tribut, Măria-Ta - zise spătarul Vulture - și-aice-ți rămân oasele, precum dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Întrebarea bătrânului îl luase pe nepregătite. Moș Calistrat! se auzi glasul Ilenei din spate. Îl cunoști? se întoarse Cristian spre ea. Spune că muntele este al lui. Așa e? Este al lui la fel de mult ca și al meu, spuse femeia șăgalnic, chiar și tu ai putea ridica pretenții la fel de bine. Mai liniștit acum, inspectorul îl privi pe bătrân: Ce vrei de la noi, de ce ne urmărești? L-ai adus aici! îi spuse moșneagul supărat Ilenei, ignorându-l complet pe Toma. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un fel care nu lasă de dorit. — La cercul de exprimare aleasă au fost locuri puține și nu am putut să mă-nscriu, răspunse tânăra. Sunt în schimb membră titulară în cercul de exprimare corectă. De pildă - luă ea un aer șăgalnic -, știți cum se scrie „Datu-mi-o-ai”? Comandantul Aciobăniței se gândi câteva clipe. — Sunteți foarte ironică, răspunse el surâzând cu tristețe. Se lăsă tăcerea. Dinspre tractorul cu șenile într-o rână se apropie de ei pilotul Amărășteanu. — Deranjez? întrebă el. — Dimpotrivă, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Sosește toamna-n pas șăgalnic, Prin galbenul de crizanteme. Pe drum s-aude vuiet jalnic Și scârțâit de car, cu lemne. Grădinile stau dezbrăcate, Par jefuite de podoabă. Nu mai sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
serveau cu noi bucate Și cinsteau vin din ulcioare, Cică, pe acele vremuri, Tot creștinu-avea pereche Și purtau soț și soție Busuiocul la ureche. Și erau legați de inimi Cu fir roș de mărțișor Și treceau prin ale vieții Tot șăgalnic și ușor. Îți era mai mare dragul Să privești ( cum spun cei vechi) Lumea potrivindu-și mersul Tot perechi, după perechi. Dar povestea ne mai spune (Ca s-o știe fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
Diaconescu, băi, figură... Da, da, da! Hai, te rog! ... La „Grădiște”, la berăria noastră, ce ai uitat? ... Da, băi, nu glumesc.... O.K! Te salut, pa! Frecându-și mâinile a satisfacție, s-a învârtit cu scaunul și a privit-o șăgalnic pe doamna Ramona Vlădescu. Putea să jure că a fost atentă și a înțeles totul din convorbirea telefonică. „ Cum reușește să pară atât de concentrată? Ia uită-te la ea, băi frate, câtă atenție acordă hârtiilor ălora! Fac prinsoare că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
să se cunoască. Fără să dea semne de grabă, perechea își îndruma pașii pe strada ce ducea la casa în care Mircea stătea în gazdă. Printre norii ce acopereau majoritatea cerului, din când în când luna își făcea apariția, zâmbind șăgalnic, luminând cărarea celor doi îndrăgostiți, spre un cuib promițător al nebuniilor nocturne. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II Banchetul / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
este freită de ochii pizmuitori și stă în pivnița tainică" pe care poetul o cântă și este extaziat de refexele oglinzii care o privește și-i admiră măreția acestei ființe seducătoare, amintirea. Dacă are ceva mai nobil să-i arate "șăgalnicei inimi" , se așează în genunchi, privește în el ca într-un lac plin cu nuferi unde vede "buzele inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
piti, în viața asta scurtă, păgâna, vicioasa tu, om de rând, avar lipsit de sensuri, găsește în iubire a traiului decentă căci anii ți-s puțini, nu te-ntina cu-eresuri, învață cu ardoare a lumii chintesența în eul tău șăgalnic privește că în Ceruri, în adâncimea-ți dulce te scalda cu prisos înoată în credința, înoată-n adevăruri, ca libertății sfinte să-i mai aduci prinos închină-ți frumusețea din chipul tău de zeu și dă-i a inimii-ncântare
NEPRIHĂNITĂ FRUMUSEȚE-N FLOARE, DE CE A RISIPIRII FIRE EȘTI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362960_a_364289]