837 matches
-
care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
echivalentă: laptele dat unui nou-născut, prima aromă, conținând în ea orice aromă. Privesc chipul Anacletei, obrazul frumos de indiană, pe care vârsta abia l-a atins, fără să-l marcheze nici măcar cu o singură zbârcitură, privesc trupul mare, înfășurat în șal și mă întreb dacă, copil fiind, m-am agățat de pieptul ei falnic, care acum s-a lăsat într-o ușoară pantă. — Atunci, l-ai cunoscut pe tatăl meu, Anacleta? — Mai bine nu l-aș fi cunoscut, Nacho. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de negândit, înțelegi? „Atunci e sora mea? mă întreb. Ce mai așteaptă, ca să admită că e mama mea?“ și-i spun: De ce strigi atâta, Anacleta? Există, oare, o legătură de sânge între noi? — De sânge? Anacleta își revine, ridică poalele șalului, își acoperă ochii. Tatăl tău venea de departe... Ce legătură de sânge poți avea cu noi? Dar eu m-am născut la Oquedal... dintr-o femeie de aici... — Caută-ți altundeva legăturile tale de sânge, nu printre noi, sărmani indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
altceva decît bezna adîncă, iar bătrînul cavaler, tatăl său, răspunse supărat: - Haide, haide! Nu Începe iarăși cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub un candelabru din fier forjat pe care te-ai putea legăna. Pe masă e întins un șal spaniol cu franjuri, brodat cu fir de argint. Noi reprezentăm o vedetă de televiziune care dorește să-și păstreze anonimatul, îi zice Denver agentului imobiliar. Suntem o echipă de avangardă care caută o casă de weekend pentru celebritatea asta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu apă, acum călâie, deși un altul stătea adânc Îngropat În nisip. Sofia era o femeie cam de treizeci de ani, măruntă la trup, cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspândiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o târâtură și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i Înfășură gâtul cu el. „Prea mult țin pregătirile“, zise Petru. „Zăbovește atât ca să se lase soarele la asfințit și să se mistuiască sub vălul nopții“, se amestecă unul din ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jilav când cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se izbi de pământ și trupul lui Simon Magul. Prima care se apropie fu Sofia Prostituata, credincioasa lui Însoțitoare. Vru să‑i tragă pe ochi șalul pe care i‑l dăduse, dar nu găsi atâta putere, Închizând ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii de groază. Cu țeasta zdrobită, cu membrele frânte, cu chipul desfigurat și Însângerat, cu măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și‑l Înfășură la gâtul lui Simon. „Jos e răcoare ca‑n străfundul fântânii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcând cu mâinile scândurile coșciugului, vrând parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea decât chipul, calm, pudrat. Margaret și-a dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela răcoros și vast. Nu se auzeau pașii nimănui altcuiva, până și zumzetul Îndepărtat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îl numiseră Weltevreden, adică o oază de fericire. Dezvoltarea cartierului a coincis cu sporirea Însemnată a mișcărilor militare olandeze În arhipelagul Indiilor Orientale În primele decade ale secolului al nouăsprezecelea, intensificate odată cu sosirea guvernatorului general Daendels, a cărui poreclă, Mare șalul de Fier, ori cinci șase alte porecle cunoscute de orice școlar indonezian, printre care chiar Domnul Trăsnetului, oferă o su gestie privitoare la comportamentul olandezilor pe atunci. Sub conducerea lui Daendels, la Weltevreden s-au construit cazarme, iar pentru ofițerii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea, uite așa, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-mi beau cafeaua liniștită, să fumez o țigară, lucruri simple, să mă duc în bucătărie și să-mi iau mâncarea din frigider, să scriu la calculator, să-mi cumpăr tigaie și ibric și să-ți fac ție fular și șal și căciuli, nu-mi doresc decât să merg pe stradă încet spre teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum de neînțeles era și zăpada care, cu mici Întreruperi, cădea peste oraș de trei zile. Calmă, nepăsătoare, urma să intre, după toate probabilitățile, În Guiness-ul autohton precum inundațiile, cutremurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe ceilalți doi pămpălăi; unul cinstit și sincer și celălalt nebun recalcitrant. (Intră Philomena prin spatele scenei, se așază pe scaunul inculpatului cu spatele spre judecător și fața spre scenă. Poartă două aripi pe spate, acoperite cu un fel de șal; ele nu sunt vizibile până când nu se întoarce în profil. Philip se ridică și se apropie de Philomena.) Sinele Mare: Tu, aici, Philomena? Parcă erai plecată în delegație? Judecătorul: (Privindu-i intens ceafa și umerii.) Dumneavoastră cine mai sunteți? Philomena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena: Vă referiti la aripile mele, domnule? Judecătorul: La ele mă refer. La ce altceva? (Philomena își trage șalul de pe umeri și se întoarce în semiprofil spre sală, auditoriu, judecător și restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
inechivoc pentru o relație cu divinul.“ Etc. etc. Mai lipsește ca Guvernul să emită o ordonanță de urgență prin care să-l proclame pe Valentin Marica poet. Poezie horror Deși cuprinde versuri, și nu povestiri de groază, volumul Diavol cu șal mătăsos de Gelu Bogdan Marin (Fundația Culturală Antares, Galați, 2007) trebuie interzis minorilor sub doisprezece ani. Chiar și maturii ar fi bine să nu-l citească noaptea, întrucât riscă să facă un atac de cord. Autorul se referă frecvent la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Satana, uită-te că vine la mine! Bună ziua, doamnă Aneta. Poftim în casă, mormăie gazda. Am vrut să mai vorbim, să ne cunoaștem. Ce să ne cunoaștem? Fiecare cu viața lui, cu necazul lui. Așa este. V-am adus un șal. Doamne, mi-ai adus cadou! Am vorbit cu al meu să-ți facă o pensie de 200 lei pe lună. Doar din păduchi? Eu am făcut afaceri. Avem de unde. Aneta rămîne mută. Pensie de două sute lei! Nici prin vis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cifre, discret și fidel, nici o pie dică să-l cercetezi cu degetele pe Întuneric. Sub pleoape Însă, aceeași inundație, o amurgire fără sfîrșit. Era mijloc de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă, încercând să zărească ceva în noapte. Își strânse mai bine șalul în jurul umerilor. Întunericul era de nepătruns. Și, deodată, ca o părere, auzi ceva : o bătaie în ușă ? Câinele se repezi înaintea ei, dar se întoarse repede și se ascunse după ea. Bătaia se repetă. De data asta mai tare. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]