687 matches
-
câmpie cu numere; pufoaica părintelui tatu microfonul, evanghelia, pistolul, crucea și îngerul (dacă te mai rabdă imaginația) sub poalele popii; pufoaica lui tata duhnind a secărică și a sudoare de animal obosit (iarna, ca o ultimă grijă arunca pufoaica peste șalele calului uitat ore bune în fața cârciumii); pufoaica scoaptă la soare necheză și acum în vreme de secetă. Pufoaica ta, țară de ploșnițe, ne adună precum o cloșcă cosmică, piu, piu, piu... patrie, piu, eu sunt pui, eu sunt vierme... Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când nu avea cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o pensie, o scrisoare, o telegramă; se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată, mâna mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o vioară te vreau, soldat, ca o vioară. Pluton? Ce pluton sunteți, bă? Un braț de vreascuri uscate, asta sunteți, un braț de vreascuri, trosniți din toate încheieturile, partidul vă îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește, iar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schivnic, diacon, arhidiacon, preot, protosinghel, arhimandrit. Ștampilă lângă ștampilă pe certificatul de călugărie. În 3 ani de răbdare, monahului i s-a oferit cârja episcopală. Ce-i drept nu era la fel de îndemânoasă ca pistolul, dar destul de lungă cât să îndrepte șalele celor care nu făceau ascultare de tataia. Însemnele monahicești, niște falsuri bine făcute, întărite cu semnătura și ștampila episcopului Iacov, stareț într-o mânăstire anthonită din muntele Athos și el, cândva, purtător de epoleți pe o navă comercială, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi se ridică în capul oaselor și sări jos din căruță. Badea Petre întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
recomandă el cu aplomb, întinzându-i celuilalt mâna. Am venit ca să-i transmit tovarășului secretar general un mesaj urgent și importantisim din partea comuniștilor italieni!... Secretarul îl cântări cu privirea, mai scrise câteva cuvinte în agenda lui, apoi se îndreptă din șale. Era un bărbat de vreo treizeci de ani, înalt și slab, cu părul tuns perie și cu o figură veștedă de celibatar. Un tip incolor, inodor și insipid, dar pesemne foarte eficient și util în postul pe care-l ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să nu se sesizeze. Era aproape seară și prin ferestrele cooperativei de consum a comunei soarele de iunie își strecura ultimele raze, atunci când Stelian așternu pe hârtie ultimele cifre și, lăsând pentru câteva clipe tocul din mână, se îndreptă din șale și își întinse brațele, ca să se dezmorțească puțin. După atâtea zile de stat aplecat peste registre, avea senzația că era pe punctul de a se anchiloza de-a binelea. În fața lui pe tejghea se vedeau înșiruite și deschise actele constatative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajungă pentru toată viața!... În acel moment Victor se aplecă brusc și, luându-i mâna dreaptă, vru să i-o sărute. Fata, însă, își retrase repede mâna la spate și-i spuse că nu era nevoie. Victor se îndreptă din șale, dar nu plecă. Mi-a fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu un chip care trădează fără dubiu originea indiană, se precipită în căutarea instrumentației. Celălalt intern, ajutat de infirmieră o așează și o susțin pe Dora în poziție șezândă. O durere de moarte parcurge coloana vertebrală și se precipită spre șalele care capătă o greutate de plumb. Dintre buzele care păreau fără viață iese un animalic urlet sinistru "Uuuahhh !". Trăiește ! exclamă cu ușurare Alindora Bosch. Anestezic ! Să nu o lăsăm să sufere inutil ! Dora face din nou călătoria spre lumea umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
deschis ochii pe lume s-a transformat acum într-o instituție golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru uși au acum numere. Instituție
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
la noblețurile ultime ale spiritului e cam de această factură: "În halul în care mă găseam mi-ar fi fost peste putință să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mișca. Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
prin minte ideea minimei responsabilități morale? În nodurile de acest fel se află explicația neașezării societății românești. Nu ne putem niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor care, în străfunduri, ne provoacă scârbă și vomă. Ne salutăm cordial cu otrepe ce-ar merita, în cel mai bun caz, călcate în picioare. De ce toate
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
sunt sfințite și apoi puse la icoane. Se zice că nu e bine să arunci ramurile vechi, dacă nu ai adus altele noi. Ramurile de salcie se pun la pomii fructiferi să rodească, la stupi, să fie binecuvântate albinele, la șale pentru a scăpa de durerile de spate. De exemplu, de Florii se obișnuiește să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărțișorul purtat până în
Ce reprezintă salcia, unul dintre simbolurile sărbătorii de Florii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79585_a_80910]
-
Mântuitorului în Ierusalim. În trecut, ramura de salcie sfințită era folosită și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie pentru a fi feriți de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară șalele. De asemenea, exista și obiceiul ca părinții îi lovească pe copii cu nuielușa de salcie când veneau de la biserică, pentru a crește sănătoși și înțelepți. De Florii, la Ierusalim se aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre
Ce reprezintă salcia, unul dintre simbolurile sărbătorii de Florii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79585_a_80910]
-
care le "adoră". Rolul jucat în piesa epistolară de Aurel Dumitrașcu pare unul al grației desprinse de orice constrângere exterioară. În schimb, lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată și șalele tari... Treptat însă, cei doi poeți și prieteni atât de diferiți realizează că rolurile acestea sunt distribuite nu de un Creator transcendent (Aurel Dumitrașcu e de altfel un ateu convins), ci de la un centru de comandă administrativ-ideologică. Tinerii se edifică
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
-se cu amândouă mâinile de gratii, - întreabă ce faci acolo dumneata?... Colonelul sapă mai departe. Nu aude... (înainte de a se lipi și el de coada de alături). - Touarășu, strigă milițianul... Touarășu colonel! Omul aude, în sfârșit, și se îndreaptă de șale cu sapa-n mână. - A... da! face. - Muncești,... muncești, zice acela luându-și mâinile de pe gard. - Ei, face din nou colonelul... - Munca este sfântă... ăia care este cu religia zice că e de la Dumnezeu. - De unde?... nu a auzit bine acela
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
vor afige la ușă tribunalului și la alte locuri obișnuite în comuna unde resade tribunalul, în comuna unde resade Curtea de Apel, în comuna de reședință a falitului, în toate locurile unde el va avea stabilimente de comerț și în șalele burselor și Camerelor de Comerț din aceste localități. Un extract se pe aceste sentințe sau încheieri, se va publica în foaia anunțurilor judiciare ale locurilor sus arătate cu dreptul pentru judecătorul-sindic de a ordona publicațiunea și în alte ziare, cănd
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
scăpat de un setter irlandez care mirosea a fum de mangal și ataca instantaneu... altă dată a scăpat de o ceată de copii, recent de o explozie subită de larmălumină, de-o cădere a zidăriei care l-a lovit la șale (rana e încă vie, mai are de lins). Dar amenințarea din noaptea asta e nouă: nu-i într-atît violentă, cît o sistematică pîndă ascunsă, cu care nu e obișnuit. Aici, viața e de obicei mai fără înconjur. Plouă. Vîntul abia
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
carel fixează cînd pe doctor, cînd pe Roger, mișcîndu-și repede capul într-o parte și-n cealaltă. Mîrîie nesigur, coada plesnește constant laturile colțului în care l-au înghesuit. Cînd Roger, care are lanterna, încearcă să i se apropie de șale, cîinele, prin cine știe ce circuit, își amintește cealaltă lumină care a venit din spate în ultimele zile -lumina care a urmat marii explozii, atît de împletită apoi cu durerea și frigul. Lumina din spate înseamnă moarte/bărbații cu plase gata să
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
deteste aceleași lucruri, să judece și să greșească, să jubileze și să reacționeze la fel, să împărtășească nu doar tabieturile, marotele, străfulgerările de inspirație și temerile, ci până și invaliditățile „Aveam tot felul de suferințe - boli de inimă, dureri de șale, ticuri nervoase. Aveam cea mai monstruoasă durere de cap din lume. Ne afectau schimbările de vreme, modificările de dispoziție și spaimele nevindecate din liceu." Nu este însă decât un reușit truc stilistic. Grupul e într-adevăr uniformizat prin natura muncii
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
-și găsesc locul într- un asemenea mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr- un limbaj de factură expresionistă: „botoșei pentru noii născuți pentru îngerii lor protectori/ să alerge mai iute cu rugăciuni către Domnul// schimbă culorile după cum o dor șalele blestematele reume/ nu știi cînd vine rîndul brîndușii/ al măceșelor din tufele cu petale puține/ unde pui indigoul scorușilor verdele iazului” (Miludia croșetează din zori pînă-n seară). Același gust pentru rostirea severă transpare într-o suită de paradoxuri: „cunoașterea lui
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
față de cealaltă tabără, înțelegerea reciprocă, normalitatea în cele din urmă. E drept că Ernu are aici câțiva cai de bătaie predilecți (dezavuarea anticomunismului radical se numără printre ei). Dar, îmi permit o formulare neconvențională, pe nici unul nu-l rupe de șale și nu-l încarcă cu desagi prea grei. Preferă spectacolul echitației. Am urmărit cu atenție de câte ori dezacordul se exprimă pamfletar sau măcar virulent polemic. Cum fiecare scrisoare conține, ca romanele de demult, un rezumat promițător, căutarea mi-a fost dintru
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
O spune singur într-un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta astăzi o defilare de 23 august: "Am aievea în fața ochilor un car alegoric purtând o căpșună uriașă, în jurul căreia Ťspanioliť legați la cap cu baticuri se apleacă de șale și se ridică. Apoi vin menajerele și spărgătorii de case din Italia, care cu mături, care cu pontoarce și șperacle uriașe. Cerșetorii din Franța, de fapt balerini de la Opera de Stat din București, care mai câștigă și ei un ban
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]