190 matches
-
A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, 1971, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d. Schweitz, 1948. d) Palladius. Istoria monahilor din Egipt Istoria Lausiacă se numește astfel deoarece este dedicată lui Lausus, șambelanul împăratului Theodosius al II-lea. în tradiția manuscrisă, această operă se prezintă sub trei forme. O formă lungă conține în interiorul său o altă scriere, Istoria monahilor din Egipt, care pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea putea fi citită separat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în tradiția siriacă mai tîrzie, compilatorul este chiar Zaharia, care este prezentat ca episcop de Melitene, în Armenia. Istoria Bisericii nu mai seamănă acum cu cele scrise de istoricii din secolul precedent. Scrierea i-a fost comandată lui Zaharia de către șambelanul imperial Eupraxios, care voia să știe ce se întîmplase în sînul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, precum și ceea ce putea găsi în documentele care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
profesoral din București și ai studenților. La serbări au participat și membri ai corpului diplomatic: consulul Rusiei - de Giers, consulul Austro-Ungariei - Pogaçar, consulul Germaniei - von Ohnesseit, consulul Franței - de Frandin, dar și guvernatorul Basarabiei - generalul Constantinowitz și principele Al. Moruzzi - șambelan al Împăratului Nicolae II . Festivitățile au Început pe 20 octombrie, la ora 10, când trenul regal a oprit În gara Iași. Alături de rege și regină, În vagoane se aflau doamnele Mavrogheni și Bengescu - „dame de onoare”, doamnele Buri și Müler
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o operă în șase volume în care e atacat Nestorios, dedicată unui anume Lausus (poate șambelanul lui Teodosius al II-lea de la care și-a luat numele Istoria Lausiacă); scrierea s-a pierdut în întregime. A fost regăsită în traducere siriană o Confutațiune a lui Nestorios împărțită în 25 de capitole și trei cărți, atribuită lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de exemplu, aceea, bogată în citate biblice, prin care sunt consolați și încurajați călugării monofiziți expulzați din Antiohia și din alte localități în vremea împăratului Justin și dispersați în Orient. Chestiuni teologice și exegetice sunt discutate în lungul răspuns trimis șambelanului Eupraxios care îi pusese lui Sever o serie de întrebări referitoare la teme doctrinare (nașterea Logosului, întruparea sa, suferințele și așa mai departe) și la exegeza unor pasaje din Scripturi (de exemplu, de ce în Gal. 3, 13 Cristos este numit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d. Schweitz 1948. D) Palladius. Istoria călugărilor din Egipt Istoria Lausiană se numește astfel pentru că este dedicată lui Lausus, șambelanul împăratului Teodosius al II-lea. În tradiția manuscrisă această operă se prezintă sub trei forme. O formă lungă conține în interiorul său o altă scriere, Istoria călugărilor din Egipt, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea putea fi citită separat numai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradiția siriană mai târzie, compilatorul este chiar Zaharia care este prezentat ca episcop de Melitene, în Armenia. „Istoria Bisericii” nu mai seamănă, de-acum, cu cele scrise de istoricii din secolul precedent. Scrierea i-a fost comandată lui Zaharia de către șambelanul imperial Eupraxios care voia să cunoască ceea ce se întâmplase în sânul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, ca și ceea ce putea să găsească în documentele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papa. În dorința de a-i imita pe monarhii vechiului regim, el împarte miniștrilor și generalilor săi titluri pompoase, dar lipsite de semnificație: astfel, Joseph Bonaparte primește demnitatea de mare Elector, cavalerul Murat devine mare amiral iar diplomatul Talleyrand, Mare șambelan, în timp ce mareșalii, generalii și înalții funcționari formează o nouă nobilime, căreia îi atribuie titluri de prinți, duci, conți sau baroni. Suveran al Europei, Napoleon se pregătește să facă din Paris capitala continentului și din colina Chaillot înaltul sediu al acestei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de peste un metru optzeci, Prințul Mihai își coborî privirea întrebătoare spre ochii reci albaștri ai lui Antonescu, care, fără să mai adauge un cuvânt, se îndepărtă plin de hotărâre... Mihai se îndreptă către camera tatălui său, unde se afla deja șambelanul Curții (Urdăreanu). Regele Carol le-a spus că Antonescu, profitând de autoritatea proaspăt conferită, l-a făcut responsabil de criza în care se afla națiunea, cerându-i ca pe viitor să se abțină de la orice amestec în treburile țării. Mihai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Lupu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, și alți câțiva membri ai guvernului”. Nu mai există nici o îndoială că Mihai, înainte de a intra în Sala Tronului pentru a depune jurământul, a discutat cu tatăl său, probabil și cu Urdăreanu, șambelanul palatului, despre actul în sine și despre protocolul ceremoniei ce urma. Relatarea lui Nichifor Crainic despre momentul intrării lui Mihai în Sala Tronului și al depunerii jurământului oferă alte detalii: Din fund „pe ușa din stânga, apare în sfârșit, Mihai pentru
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
La insistențele principelui Carol statul român concesionase în anul 1868 construirea liniei ferate Roman-Galați-Brăila-Buzău-București- Pitești-Craiova-Vârciorova în lungime de 914 km consorțiului prusian dr. Strousberg, în condiții oneroase pentru țară. Numirea, tot la insistențele principelui Carol, a unui cetățean prusac, Ambron, șambelan al lui Carol Anton de Hohenzollern, în calitate de comisar al guvernului român la Berlin pe lângă consorțiul Strousberg, a provocat noi nemulțumiri, amplificate după ce consorțiul a dat faliment, la sfârșitul anului 1870. Toată această „afacere“ a provocat vii dezbateri par la mentare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
alta, însoțit de garda sa personală și de aceia dintre fideli care au în grijă palatul: funcționarii și înalții ofițeri între care nu există încă o diferență clară. Cei mai importanți pentru merovingieni sînt referendarul, șef al scribilor și notar, șambelanul căruia îi este încredințată paza tezaurului, scneșalul și conetabilul, primul fiind mai mare peste servitori, cel de-al doilea peste grajduri, mareșalii, în sfîrșit, care se ocupă de cavalerie și de arme. În fruntea acestei societăți de slujitori se afla
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Paris. Diplomatul german Bernhard von Bülow a cunoscut-o la Paris, prin 1883, și a lăsat următoarea însemnare despre ea: „Prințesa Monia Uruzov s-a stabilit la Paris pentru educația copiilor. Mama ei, fiica unui moșier rus putred de bogat, șambelanul Malzov, a fost ani îndelungați prietena intimă a împărătesei Maria Alexandrovna. Soțul ei, prințul Uruzov, a fost guvernator al uneia dintre cele 89 de gubernii rusești. Era certată cu părinții ei. Soțul ei, un admirator entuziast al lui Lev Nicolaevici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
la Versailles, cum îi spu neam noi - eu dețineam portofoliul inimii, în timp ce Giglio îl acaparase pe cel al intelectului, iar Florino - pe acela al mu zicii, Vally, prin prezența lui spumoasă și mucalită tot odată, ocupând un rol intermediar între șambelan și maestru de ceremonii. Nu este de mirare deci că tocmai atunci când aveam mai multă nevoie de o îndrumare competentă și fundamentală, de o investire întru viață și omenie, m-am pomenit singur și stingher... Soarta însă, care întotdeauna mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Diplomat al Imperiului dualist austro-ungar (1886-1914) și apoi al Austriei (1921-1929). A avut multe posturi diplomatice la Londra, de la atașat și secretar (1889) la consilier (1896) și ambasador (1904-1914). A mai fost și prim gentilom al Camerei, consilier privat și șambelan al împăratului Franz Joseph. În intervalul 1921-1929 a fost reprezentantul Austriei la Societatea Națiunilor. În A.F.Frangulis, op. cit., pp. 686-687. 35 Ladislas, conte de Szögeny-Marisch (1841-1916). Diplomat ungur al Imperiului dualist austro-ungar. A fost, între altele: șambelan (1875), consilier
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
privat și șambelan al împăratului Franz Joseph. În intervalul 1921-1929 a fost reprezentantul Austriei la Societatea Națiunilor. În A.F.Frangulis, op. cit., pp. 686-687. 35 Ladislas, conte de Szögeny-Marisch (1841-1916). Diplomat ungur al Imperiului dualist austro-ungar. A fost, între altele: șambelan (1875), consilier privat (1883), membru al Camerei Magnaților (1890), ministru plenipotențiar pe lângă cele trei orașe libere hanseatice, Hamburg, Bremen și Lübeck (1893), ambasador al Austro-Ungariei la Berlin (1892-1914). În ibidem, p. 1070. 36 "Casus Foederis". Este clauza dintr-un tratat
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ale imperiului. Una din aceste comunități, cea armeană din Transilvania (Gherla), pe atunci sub autoritatea Ungariei, oferi Mariei Theresa o sumă foarte importantă. Astfel, o delegație a acestei comunități se prezentă la Viena. Împărăteasa, mișcată de darul binevenit a chemat șambelanul Curții căruia i-a ordonat să conducă delegația armeană să viziteze Palatul și să aleagă, în schimb, ca semn de mulțumire, una din operele de artă ale Palatului. După vizită, s-au hotărât și arătară șefului Palatului opera asupra căreia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
i-a ordonat să conducă delegația armeană să viziteze Palatul și să aleagă, în schimb, ca semn de mulțumire, una din operele de artă ale Palatului. După vizită, s-au hotărât și arătară șefului Palatului opera asupra căreia se deciseseră. Șambelanul încremeni: era tabloul "Coborârea lui Iisus de pe Cruce" de Rubens, tocmai tabloul favorit al suveranei. Dar, ce putea face, cuvântul dat de împărăteasă trebuia respectat așa că răspunse delegației: de acord, într-un timp cât mai scurt, necesar ambalării și transportului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
primit și delegatul Curții de la Viena este rugat să-l ia înapoi." Astfel, tabloul a fost reambalat și pornit înapoi spre Viena. În același timp, un curier ajunse la Viena pentru a aduce la cunoștința împărătesei cele întâmplate. Chemându-și șambelanul pentru explicații, împărăteasa află că acesta, știind că este opera ei favorită, a chemat în grabă cel mai bun pictor al Curții care a fost însărcinat să execute o copie fidelă a tabloului. Asemănarea lor era perfectă, nici cel mai
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
este opera ei favorită, a chemat în grabă cel mai bun pictor al Curții care a fost însărcinat să execute o copie fidelă a tabloului. Asemănarea lor era perfectă, nici cel mai fin cunoscător nu putea găsi vreo diferență. Astfel, șambelanul foarte mulțumit, a dat ordin să fie ambalat și expediat la Gherla, gândind să păstreze pentru moment originalul adăpostit la Palat. Maria Theresa, mișcată de atitudinea șambelanului, de buna lui intenție, nu luă nicio măsură împotriva lui, dar chemă urgent
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
era perfectă, nici cel mai fin cunoscător nu putea găsi vreo diferență. Astfel, șambelanul foarte mulțumit, a dat ordin să fie ambalat și expediat la Gherla, gândind să păstreze pentru moment originalul adăpostit la Palat. Maria Theresa, mișcată de atitudinea șambelanului, de buna lui intenție, nu luă nicio măsură împotriva lui, dar chemă urgent delegația armeană, dorind ca promisiunea inițială să fie respectată, ea însăși cerându-și scuze pentru "neînțelegere". Totuși, față de asemănarea extraordinară, împărăteasa a rugat să i se dezvăluie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1811-1884, Atena), prozator. Descendent în a șaptea generație, al marelui vistier Iordache Cantacuzino (cumnat al domnitorului Vasile Lupu), nepot al lui Matei Cantacuzino (și el mare vistier al Moldovei, emigrat în 1791 în Rusia), C. era fiul lui Alexandru Cantacuzino (șambelan al țarului și participant la mișcarea eteristă) și al Elisabetei (n. Daragan). Întors în Moldova, se însoară în 1839 cu Maria Cantacuzino, fiică a marelui logofăt al Moldovei Nicolae Cantacuzino-Deleanu-Măgureanu, dar căsnicia nu durează; Maria Cantacuzino pleacă în 1850 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
Corp comun (1968) multe poeme au rimă, adesea pereche, expresia continuă să rămână ori simplificată, în maniera unui joc lingvistic nu prea îndrăzneț, ori abstractizată într-un mod pur formal, departe de adevărata viziune suprarealistă: „Regele vorbea în sala tronului./ Șambelanul își încerca norocul./ Sub tron o virgulă elegantă/ roșie ca focul./ Pe când regele rostea ultimele silabe/ regina umbla prin palat/ în patru labe/ izbind în uși cu ciocul” (Capricii, II). În altele se observă o proliferare a materiilor, mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
comandant, a trecut la votul de rigoare pentru a hotărî soarta fetelor noului ministru (descendent al unei foarte vechi familii din Flandra). Și astfel Viena, care stătea la pîndă, a aflat că vor fi "dansate" contesele Bylandt (getanzt...). Un conte șambelan venise din provincie să-și prezinte fiica, în speranța că o va mărita: frumusețea acestei tinere atrăgea toate privirile și pe toți dansatorii, iar Împăratul, fascinat, discută cu ea îndelung. Nu a fost nevoie de mai mult pentru condamnarea ei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din această nobilă familie 7. Balș ceruse acest act pentru a putea proba vechimea familiei sale în fața autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]