223 matches
-
eu vin la tine cu gânduri bune, să te scot din rahat și tu te superi pe mine? --Hopaa! Ce gânduri bune, nea?.. Hai, aruncă! Dă pă trompetă! --Mă, Nae, eu am simțit mai demult că vrei să scapi de șandramaua asta. Că ți-e rușine s-o demolezi și...ce mi-am zis: hai să fac și eu o faptă bună! Să scap pe om de belea. Să rămână și el cu capul sus în fața vecinilor... --I-auzi! s-a dumirit
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
Atunci ce-o fi cu el?... Când trecea prin sat moș Bursuc era întrebat în mare taină ce se întâmplă cu mine. Dar moșul spunea ce vedea și nici el nu pricepea motivul liniștirii mele. De Anul Nou am încuiat șandramaua Observatorului și am plecat la părinți, într-o vacanță pe care o așteptam de multă vreme. Am revenit la postul meu abia peste vreo zece zile. De data asta mi-am adus cu mine și schiurile. Chiar dacă eram ispitit de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
pe care rușii au furat-o din trupul României. Toată lumea a rămas uimită: - „cum este posibil, ca într-o gubernie rusească să se revolte tineretul, doar noi știam, ca mămăligă nu explodează”. Însă a explodat, si inca foarte violent, dărâmând șandramaua comunistă. Citește mai mult Mărturisec, ca pe profesorul Iacob Cazacu-Istrati îl cunosc nu prea de multă vreme. Cred, că din toamnă lui 2007, de când l-am văzut prima dată la ședința cenaclului “Observatorul”, azi “Nicăpetre”.Mai tarziu ne-am întâlnit
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
pe care rușii au furat-o din trupul României.Toată lumea a rămas uimită: - „cum este posibil, ca într-o gubernie rusească să se revolte tineretul, doar noi știam, ca mămăligă nu explodează”. Însă a explodat, si inca foarte violent, dărâmând șandramaua comunistă.... XIV. AȘA-S TOAMNELE LA NOI, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. Foaie verde baraboi, Așa-s toamnele la noi. Hai, hai la Căzănești, La hora cea din povești. Am fost cu
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
ei cheile. Nu mă ating de nimic ce-au ascuns ei în curtea asta. Ăla mă omoară când o să iasă din pușcărie, dacă află că-i lipsește ceva. --Și eu, cesă fac, mă, cu furăciunile lui? Crezi că voi lăsa șandramalele astea-n picioare? Să nu m-ating de ele? Nu înțelegi că vreau să fac ceva în curtea asta? --Faci ce vrei, dar nu te atinge de lucrurile lui,că sunt blestemate,mamă! --Ba, eu le-aș da înapoi, celor
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
cu spatele către ceilalți și o scuipă cât colo... Ție -ți place mă , ceva ? îl apostrofă ta-su , ar trebui să-ți facă doar brăgar, că știu că-ți place...cu lapte. Cuptorul era făcut din lut în dosul unei șandramale în care se îngrămădeau noaptea la dormit toți , șapte la număr, pe niște paturi din scânduri acoperite cu țoale confecționate la război din cârpe vechi, tăiate în linie dreaptă cu foarfecele de către Sonia, mama celor cinci copii, două fete și
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
doriți să ne încredințați nouă zeții? Brațul lui Vassur zvâcni scurt și se opri la un milimetru de beregata Abatelui: - Singurul motiv pentru care te las în viață este faptul că Regele nostru și-a exprimat speranța că vei repune șandramaua asta pe picioare și ne vei putea ajuta dacă dăm greș. Dar nu înainte ca noi să ne recunoaștem neputința. Și nu uita niciodată că acum secretul Abației e în mâinile noastre! Nu ne intereresează să vă luăm negoțul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în icoanele și cadența versurilor înmănunchiate în această carte, măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
veche, peste care s-au așternut paie noi. între amânari locuința a fost înfundată apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar către toamnă dată cu var. Avea două încăperi, o tindă și-o odaie și în spate, șandramaua. Frații au mai făcut poiată pentru orătănii și coteț unui godac negru. în jurul ogrăzii au împletit din nuiele tari gard cu cunună și-au sădit roată împrejur răchiți. Către iarnă holteiul nu întârzie să se însoare cu o vădană care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la bine, săraca de tine ! Ptiu!... Și cu cine rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Deodată fârnâi glasul lui Ghiță Șchiopu, poreclit Miorcoi : - La moară, la Melinte, avea morarul un țap negru cu un măturoi de barbă, ia așa ! ținea țapul în mladă, în dosul morii. Și-și făcuse gheavolul nărav că se da lângă șandrama, se ridica în două picioare și se uita înăuntru pe fereastră. Lumea îi da câte-o mână de făină s-o lingă. Bunică-mea, Iordăchioaia, într-un rând venise la moară și, cum era avană baba după treabă, umbla mereu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Acolo ținea zestrea, icoana, candela, patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după ce au dispărut? l-a Întrebat poliția. —Eu zic că i-am văzut Înainte, a răspuns el. Altfel cum aș fi putut spune că i-am văzut? — Continuă, Îl Îndemnaseră ei. Stăteau În curtea fabricantului de hârtie, În fața casei, o șandrama cu o singură cameră cocoțată pe șase stâlpi. Turiștii fuseseră clienții lui, explică el. Se duse și ridică o găleată. Îl priviseră În timp ce turna cu ea pasta din frunze de dud zdrobite pe sita din mătase cu ramă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oh! - sunt toate În ultimul hal de dărăpănate și nici dacă o mie de birmanezi În căutare de răsplată ar face donații, nu ar fi de-ajuns ca să le repare cum trebuie. Mă mir că nu i-a căzut toată șandramaua În cap. Oricum, bietul om e acum În spital, puțin deshidratat, cu un cucui mare la cap, dar altfel e foarte bine. Harry răsuflă ușurat. Deci asta se Întâmplase. —Și ceilalți erau cu el? —Ei bine, asta e problema. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era apariția ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă garduri - căutam singurătatea câmpiei făcu un gest de apărare cu amândouă mâinile și scoase un strigăt ușor de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase, dădeau satului "balnear" o poezie nemeritată; iar mai departe, în câmp, freamătul abia perceptibil al nopții părea însăși căderea luminii de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea să-i tragă un scor perfect, după ce a inundat șandramaua. Chiar te-ntrebi, n-o să vrea să-și bată recordul? Domnul Sammler Își scoase batista Împăturită și o strecură pe sub lentile Înainte de a-și scoate ochelarii, ascunzându-și de Emil ochiul mutilat. Nu putu să privească În sus prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cu toate astea, afacerea pare interesantă. Am spart un ou În castronel și mi-am Încălzit palmele pe porțelanul fierbinte. — Interesantă? Păi, știu eu? Ar trebui să mă consider foarte norocos dacă reușesc să-mi plătesc ratele pînă se strînge șandramaua de-aici. — Lucrezi pe propria ta mașină ? — Nici n-am apucat să dau de gustul afacerilor, așa cum credeam. Știi că există legi de circulație... legea circulației pe drumurile publice, sau cam așa cevaă Oricum, chiar dacă ai mașină, nu te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături grăbit șorțul roșu și deodată se întoarse și dispăru pe ușa neagră a șandramalei. Eram curios să văd pe femeia care înșelase pe Dragoș, care călcase în picioare onorul lui Dragoș, deși o femeie care își înșală bărbatul e ceva destul de obișnuit. Calul ajunsese suflând pe culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ieri, cum a venit, vorbi el, a făcut niște dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin întunecime, parcă voia să-l deie la pământ. „Măi Colțun, măi Colțun...“ îl chema cu prietinie flăcăul; dar cânele nu voia să înțeleagă. Apărându-se cu bățul, înainta încet spre bordei. Un glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță nu răspunse. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu gentilomii care vin în vizită. Edna își frânge mâinile stingherită. EDNA: Ești încântătoare cu oaspeții tăi, surioară dragă, de-a dreptul ’cântătoare. Dar nu mai veni nici un oaspete. Și dacă nu reparăm în curând acoperișul cela, o să cadă toată șandramaua pe noi ca mânia Domnului. Martine mai ia o gură din pahar. MARTINE: Oh, Doamne, ce arșiță. Aș fi în stare să mă întind chiar aici pe treapta asta și să dorm până la Judecata de Apoi. Edna se uită chiorâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai are niște veri în Bakersfield - parcă. În afară de scârba aia de Duarte, cei mai mulți ai lui s-au întors în Mexic, dar știu că părinții lui putos de Benavides trăiesc pe 4, colț cu Evergreen. — Casă? Apartament? Tricou Curat interveni: — O șandrama mică, cu tot felul de statui în față. Duse un deget la tâmplă și îl răsuci: — Maică-sa e nebună. Loca grande. Buzz oftă. — Asta-i tot ce primesc pentru cinșpe parai și un show? Javier zise: — Orice bărbat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]