227 matches
-
adevăratele genii din România oricum pleacă "afară" pentru a respira la adevărata lor valoare dar geniile sunt rare...), ci de un sistem, de "globalitatea academic-intelectuală care produce astfel de indivizi performanți. Pentru noi, bătălia este definitiv pierdută. Cel mult, putem șarja din când în când, cavalerie contra tancurilor, ca polonezii în cel de-al doilea război mondial. Să nu uit un alt detaliu picant, parte din șarmul intelectual al lui Pascal Ory. A venit însoțit de un labrador negru, cuminte. Animalul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rare și savuroase când partenerii mei de echipă mi-au dat voie, în silă, să șutez eu, Seymour, care juca în echipa adversă, m-a descumpănit total prin expresia de fericire pe care a afișat-o când m-a văzut șarjând în direcția lui, de parcă ar fi fost vorba de o întâlnire complet neașteptată, providențială la culme. M-am oprit ca încremenit, și ceilalți m-au descris, în bârfele copiilor din cartier, ca pe un sac cu cărămizi. Știu că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe fugă și să vă smulgă coșul, cu ceea ce se află înăuntru. Gardieni, înaintați! La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sunt personificări ieftine, uzate. În funcție de genul abordat, ziaristul are un grad mai mare sau mai mic de libertate și, nu de puține ori, trudind la un articol (reportaj, tabletă etc.), se trezește făcând literatură fără să știe - evocă personaje imaginate, șarjează, minimalizează, descrie și portretizează năvalnic, ironizează și provoacă jocuri de cuvinte, apelează la narațiuni scurte și nervoase etc. Teama jurnalistului de a nu face literatură este, desigur, naivă și, în cele mai multe cazuri, contraproductivă. Lipsite de un principiu ferm de ordonare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a bărbiei (ferme, ascuțite, ezitante, desenate geometric) etc. Toate acestea pot însemna ceva: voință, timiditate, simț practic sau înclinație spre visare, neîncredere în sine, tenacitate, asprime, îngăduință cu ceilalți. Selectați atent și inspirat elementele de atmosferă și de portret. Nu șarjați, nu încărcați textul cu prea multe adjective (figuri de stil), crezând că astfel crește expresivitatea descrierii. Mai ales, nu folosiți în serie același tip de comparație. O imagine (o expresie verbală) puternică impune o anume neutralitate a frazelor următoare. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
ar „cădea”, că partea cea mai mare rezistă datorită coerenței artistice. Chiar ceea ce plătește un tribut opticii istorice a anilor 50 (figura lui Heliade Rădulescu, de pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
anilor 50 (figura lui Heliade Rădulescu, de pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni e o frescă istorică de aceeași natură (chiar dacă, bineînțeles, nu de aceeași colosală genialitate), cu o excepțională intuiție a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce crede că e de lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, și tot așa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
unul la celălalt... „Foaie verde poamă coarnă” Cântă toți cu glas înalt. 169 Vesel joc s-a-ntins îndată Lâng-un plin butoi gălbui Și-a dat semn de horă-n gloată Chiar Ștefan cu Doamna lui. * Altă dată, George Lesnea șarja două notații mai savuroase, pe măsura vinului gustat adesea: Dă prin Suceava după treburi, rar, Stă-n vremuri tulburi numai printre steaguri Și-n vremuri bune, hojma prin Cotnar... * Ce bine e sub cerul cald Când luna-și cerne tainic
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
expresionismul revigorant pe spații restrânse. O a doua plachetă rămâne doar ca proiect: Descântece-poeme oltenești. Spontană, comprehensivă, cu stil alert, B. convinge și ca prozatoare, în schițe și povestiri (pe care și le-ar fi dorit antologate cândva), persiflând ori șarjând acalmia, lipsa de țel, vanitățile, tabieturile, ticurile provinciale; ispitindu-se a scruta, alteori, dincolo de existențele banale și de locul comun aparent, coloritul „faptului divers”, pulsul agitației balcanice. Umorul benign, acul delicat al ironiei, radiografia sufletului feminin și a universului fragil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme terorizante. − O mască de scrimer în stilul samurailor japonezi? De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie. Dar spune-mi mai bine ce l-a făcut pe Picasso
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mitraliere; au murit 200 de militari români și cam tot atîția cai. Comandantul regimentului de cavalerie, colonelul Naumescu, grav rănit, a fost luat prizonier și a murit cu conștiința încărcată într-un spital din Sofia. Un alt exemplu celebru este șarja de la Beersheba din 31 octombrie 1917 executată de Brigada 4 Cavalerie Ușoară (4th Australian Light Horse), tot în timpul Primului Război Mondial, dar pe frontul oriental. Linia de apărare turcă (care se întindea cale de 50 km spre vest de Gaza și era
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o undă de lirism, susținută și de cadența vie, de alcătuirea simetrică a poeziilor. În Brândușe române (1868) T. repovestește diverse motive din cronici, prezintă fapte și personaje într-un mod teatral, fals, și nu scapă nici un prilej de a șarja violent aspecte negative ale prezentului. Cam în aceleași limite se încadrează și celelalte scrieri, în care autorul abordează specii poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
interesează numai istoriografia (politică, a mentalităților, diplomatică), dar și literatura. Acest descendent de boieri olteni duce până în prima jumătate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, maliția lor pătimașă, plăcerea de a observa fără cruțare, nu arareori deformând și șarjând realitatea. Consumându-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale propovăduite, cîtă vreme doar 10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar 40 % nu au nici măcar curent
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
escroci, magistrați flecari, cucoane cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
livrescului umple spațiul dintre piesele de mobilier ale acestei poezii, care se refuză convenționalului actual pentru a-l reintroduce pe cel vechi, sub pretextul ironic al reabilitării. Resursele procedeului nu sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate în direcția unor specii precum pastelul sau idila, s-ar putea spune că I. verifică prin poemele sale resursele de farmec ale desuetului: „Ascultă! Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
menționează, că atitudinea din replica dată articolului apărut în Chemarea Vremii este una politică, dar "riposta nu apare așadar în contextul unei orientări generale, ci legată de un eveniment"98. Pentru a realiza demitizarea propusă, Lucian Valea e nevoit să șarjeze, extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și numărul interzis al revistei, cel care n-a mai apucat să apară, număr în care elogierea Istoriei lui Călinescu, articolul dedicat lui E. Lovinescu, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de obsesia transcendentalului ce definise poezia modernismului interbelic. Producerea unor astfel de mutații în poezia contemporană era remarcată și de Alex. Ștefănescu 238, acesta observând că poezia a devenit "o parafrază a poeziei", ironizându-și propriul sentimentalism, evitându-se sau șarjându-se cuvintele mari, textul dând impresia de improvizație și nu de construcție riguroasă. S-a observat de multe ori tendința criticii de a reconstitui tabloul literaturii pornindu-se dinspre prezent spre trecut, cu identificarea precursorilor, a romanticilor, a simboliștilor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
între zidirile de la Snagov (un veritabil „turn al Londrei”, în uzanța locului). Portrete construite în tipare clasice (al stolnicului erudit, peripatetizând, întru aflarea unor „schisme” mai presus de vacarmul trecător, cu dascălii, „spudeii” și „bărbații procopsiți”) se însoțesc cu episoadele șarjând eroi excentrici și vocații picarești, ca în cazul unei controversate beizadele ca Răducanu / Rudolf Cantacuzino, prinț scăpătat al Imperiului German și fost mare maestru al Ordinului „Sfântul Gheorghe”, dizgrațiat după ce trafica, expert și eficient pentru un timp, titluri de cavaler
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
Ionel Teodoreanu și Ion Foți (?). Evident, laureații au fost... Moșoiu și Foți!! Sumedenie de epigrame și parodii datorate lui Caragiale luau în răspăr creațiile simboliste ale lui Macedonski, A. Mirea (adică, Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl. M. Petrescu au preluat din mers tradiția epigramei și a parodiei poznașe frunțile tuturor fiind mult mai descrețite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
executăm o demolare" în marginea Pieței Unirii. Pe vremea aceea, armata culegea porumbul, construia terasamente de cale ferată și, la nevoie, ataca la baionetă și simboluri capabile să evoce România de altă dată. Așa că era oarecum în firea lucrurilor să șarjăm (cu târnăcopul) cioturile rămase în vechea incintă a Academiei. Erau teribil de zdravene acele vechi zidiri, unele groase de peste un metru! Numărându-mă printre demolatorii propriu ziși, am rămas și cu o anume nedefinită jenă, și cu mult interes față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din curiozitate și deschidere la progres, dorința de sincronizare a fost adeseori „formă fără fond” (Titu Maiorescu) sau exagerare: De multe ori Bucureștiul întrece Parisul. Dacă se poartă pantalonii largi acolo, la noi devin enorm de largi. Orice modă devine „șarjată” aici. Curentele de idei care își au rostul lor acolo, deși gratuite, la noi devin și mai febrile (Ralea, 1924/1977, p. 84). Credințele populare, superstițiile, proverbele sunt, adeseori, tot o formă de mimetism. Decât să creeze expresii noi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ministru plenipotențiar, s-a apărat cu un box în contra unui bătăuș. Studenții Vasile Lambru, Nicolae Bulai, Paul Scorțeanu și Alexandru Ser ghiescu au fost arestați. Bulevardul gemea de lume. Bătăi, țipete, jandarmi călări în cap cu cele brul căpitan Tulea, șarjează mulțimea, prefectul poliției, colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu apare în trăsură și dă ordine, procurorul general, Ion Lahovary intră în mijlocul studențimii surescitate și se silește să o liniștească. În tot timpul acesta nu s-a arătat nici un fruntaș liberal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]