503 matches
-
dă două verdicte bizare: interpretul lui Scarpia ar fi avut „un șarm perfid”, iar jocul Angelei Gheorghiu ar fi fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o cronică londoneză, nu scrisă În gazeta Buhușiului, trebuie să nțelegi măcar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
adolescență dominată mai apoi de Delilah din cântecul lui Tom Jones. Nu avea cum să fie așa și totuși simțeam că tocmai acest fel de a fi, dintr-o bucată și ușor evaziv, îi dădea Iozefinei o notă aparte, un șarm rar întâlnit. Adică exista în felul ei de a fi ceva special, care îți dădea senzația că ea nu are pentru nimeni nimic de ascuns și că este o femeie ca toate femeile, așa cum se purtau multe fete la vârsta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spun ceva? Deturnări de fonduri nu-ți spun nimica? Și-apoi crezi că Ursul va rezolva lucrurile? Mai bei unul?-Face Valy pasionat de palpitanta noastră discuție. Jumătate. Nu mai fi așa încorsetat, omule-zâmbi Valy din nou, cu un anumit șarm, în timp ce replicile lui semănau când și când cu citate memorabile sau cu maxime luate de-a gata, de prin vreo carte Descătușează-te de prejudecăți. Dacă nu reușești să te descătușezi, n-o să poți juca în rolul lui Mihai de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele vechi, altele ridicate în pripă în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici cu japca, cât și de băștinași, multe rămase în roșu, pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81 Pascal zicea că inima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
școlii sau în vecinătățile locuințelor de la bloc, și cărora nici un politruc și nici vreo altă opreliște de ordin ideologic nu le putea sta în cale, și nu ezită să treacă în revistă, cu o sinceritate totală și cu un real șarm evocator, propriile peripeții sentimentale, nu puține la număr, astfel că deliciul lecturii, cel puțin sub acest aspect, este asigurat. Cât despre tinerii intelectuali de atunci, aceștia se resincronizau din mers cu civilizația și cultura Occidentului, generația lor fiind "contaminată de
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
cruzimea cu sensibilitatea într-un cocteil din care fac parte și decorurile anilor '20, art nouveau-ul, rococoul kitshcos, jazz-ul intermitent, rag time, și pocnetul sticlelor de șampanie, și whiskyul de contrabandă în vremea prohibiției, charlestonul și fox-trott-ul, ceva din șarmul petrecerilor Marelui Gatsby, muzica lui Ennio Morricone într-o atmosferă lichioroasă a unui vis neîntrerupt printre care și o melodie din folclorul românesc interpretată la nai, de o tristețe incomensurabilă ca și Yesterday al Beatleșilor. Față de Goodfellas (1990) al lui
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
budoar ca mine: fraudă comercială la scară națională, exploatarea publicului inocent, șicanele subtile ale marilor corporații - pe scurt, clasica lăcomie capitalistă. Și-apoi, beneficiul suplimentar numit Charlatan Van Doren. Ce figură, ce inteligență și ce educație - câtă candoare și cât șarm școlăresc - ai fi zis că-i întruchiparea protestantului anglo-saxon alb, nu? Când-colo, se dovedește a fi un impostor. Ehe, ce știi tu despre asta, Americă Creștină? Un supergoi, un gonif! Fură bani. Râvnește bani. Vrea bani, cu orice preț. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lepede. Acesta era momentul atacurilor lui Dede Voicu. Avea un renume bine înrădăcinat că nu dă doi bani pe inteligența femeilor și că le prețuiește doar pentru calitățile înnăscute și deci gratuite din așternut. Lipsit de frumusețe și de orice șarm, Luana îl reducea la statutul lui de bărbat urât ori de câte ori intra în biroul ei, cu sau fără motiv. Veni, într-o zi, la Bariu pentru o precizare și înainte de a ieși din anticameră se întinse peste biroul ei, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se numește așa mai mult de formă. Mulți vin aici ca să bea cafea, o cafea bună, foarte bună chiar. Dumneavoastră ce doriți cafea sau ceai? Un ceai, desigur, altfel n-ar avea șarm revederea noastră. Atunci câte un ceai. Și pricomigdale. Încăperea avea perdele lungi, crem, era foarte curată și intimă. Chiar așa, ce lucru extraordinar, să poată exista o zi ca asta, când pentru treizeci de minute, să nu te mai gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a trăi? Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 3 Prezența în preajma vecinei Nineta era mereu o provocare pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a pus pata, vrea cu orice preț să te cucerească și nu se va lăsa. Majed vine îmbrăcat la patru ace arăbești, cu haine tradiționale de un alb imaculat. Numai pantalonii din piele de cerb sunt roșii. Are oarece șarm, zice că a pierdut nu știu câți ani pe la Cambridge și nici nu-i chiar aproape de granița vârstei a treia. E așa de insistent, încât nu-l deranjează nici măcar zeflemeaua mea permanentă. Mai zice că se va muta în Little Cayman sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oare conchide de aici că Statul e omnipotent și omniscient, că el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a fost împrumutată de economia politică de la științele naturii. La origine, noțiunea de reglare este direct legată de cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la reglare 231 6.1.1.1. Stat minimal și reglare indirectă 232 6.1.1.2. Efectele perverse: consecință sau cauză 234 a intervenționismului? 234 6.1.1.3. De la reglare economică la reglare societală 237 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare 240 6.1.2.1. Două reglări capitaliste majore 240 6.1.2.2. Statul ambiguu 243 6.1.2.3. Întoarcerea interesului general 245 6.1.3. Întoarcerea la reglementare 247 6.1.3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un înalt standard stilistic, coregrafie din care nu lipsea numărul săritului peste tejghea. "Ultimele cuvinte" ale jefuitorului de bănci, desprinse dintr-un slow trist și languros, aduc acea poezie cu care personajul traversează spațiul dintre realitate și legendă. Dillinger are șarm, nu este un serial killer și nici un individ madoffian frecându-și mânecuțele de conțopist veros, - viitorul era însă al lor -, fericit că a tras pe sfoară câteva milioane de nefericiți. Dillinger este și printre ultimii, dacă nu ultimul bandit manierat
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
o demi-tristă consolare. Ca și uitarea, fărîma de hipnoză promisă de un anestezic slab. Care se duce, lăsînd în loc voluptatea amînată a durerii. O durere firească, de fond, întinsă, ca cerneala, în firescul acestor pagini. Între spontaneitatea lui Iorga și șarmul lui Sainte-Beuve, "cel mai amabil interpret al sufletelor." Ce potrivită volută pentru a flata pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
sa. Iar ,versurile" plate recitate apoi cu emfază n-au făcut decât să înrăutățească situația. La antipod, sala a vibrat la muzica, versurile și glumele melancolice ale lui Augustin Frățilă, venit tot de la București; de asemenea, la prezentările pline de șarm și umor ale lui Alex. Ștefănescu, coborât de la Suceava. Ideal ar fi fost ca a doua seară să se încheie cu recitalul Ilenei Mălăncioiu, pe care mai mulți critici din juriu au văzut-o de asemenea câștigătoare. Care au fost
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
atenția la fel de mult, poate doar Bill Clinton cu sexgate-ul de care a fost însă exonerat ultimativ. Reunind cele trei scandaluri, avem toate ingredientele unui roman captivant: sex, spionaj și crimă. Clinton era carismatic, semăna cu Robert Redford, John Kennedy avea șarmul său, la care s-a adăugat cel al divei americane Marlyn Monroe pe care pop-artul a imortalizat-o prin Andy Warhol, dar și al romanelor lui Norman Mailer. Nixon nu avea un chip incapabil să transmită căldura umană, a fost
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
Legendarul actor și regizor de la Bollywood, Dev Anand, a murit în urma unui atac de cord, la vârsta de 88 de ani, în Londra, potrivit membrilor familiei. Autor: Ana-Maria Anițoiu Anand era cunoscut ca Adonis al cinemaului indian pentru șarmul său și pentru naturalețea cu care a interpretat roluri romantice. Actorul a jucat în filme ca: Guide, Paying Guest și Jewel Thief. A continuat să regizeze aproape până la data morții, lansând ultimul său film, Chargesheet, în septembrie.
Dev Anand, legenda Bollywoodului, moare la 88 de ani () [Corola-journal/Journalistic/68007_a_69332]
-
agora de dimensiuni mai mici, un teatru în miniatură în care spectatorii sînt deopotrivă actori și regizori. Unele cafenele sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt pătrunse de un șarm desprins din mentalitatea metropolei danubiene: politețe și serenitate la suprafață, sprijinite pe valoarea centrală a vienezilor - Gemütlichkeit (confort, tihnă, armonie) -, iar în adîncuri dospeala surdă a patimilor, ambițiilor și viciilor. Deasupra, bolțile virtuții civice, dedesubt catacombele servind drept supapă instinctelor
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
tentativa autorului de a pătrunde, atât cât poate fi posibil, misterul unei personalități muzicale inclasificabile. John Gritten procedează cu o obiectivitate și detașare tipic britanice, la modul cool. Însă, dincolo de acribia cercetării, simțim că autorul nu poate rămâne indiferent la șarmul unui personaj atât de atașant precum a fost Constantin Silveștri. Sunt evocate momente pregnante din cariera sa muzicală, multe explicabile prin caracterul neconvențional al protagonistului. Spre exemplu: Silveștri dirijând de la claviatură Concerto Grosso Op.6 Nr. 12 de Haendel; la
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
și expresii selectate pentru conotațiile lor de stil și eleganță: "moda exclusivistă, a prețurilor exorbitante, este acum passé" (cosmopolitan.ro); "varianta trčs chic - de găsit și pe la noi" (ibidem). Termenii ornamentali din franceză sunt adesea amestecați cu cei englezești - "adaugă șarm feminin look-ului tău" (ibidem) - care sunt deopotrivă tehnici și conotativi: "adaugă accente neașteptate și glamour și vei fi superbă!" (ibidem); "Vintage-ul este un must-have al sezonului" (stilfeminin.ro); "este suficient să adaugi câteva note subtile în cadrul look-ului tău
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
Banciu a comentat obiceiul prinsului jartierei la nunți, vorbind despre momentul în care Ion Țiriac ar fi intrat în posesia obiectului cu pricina. Cică jartiera ar fi ajuns exact la Țiriac, care nu mai are rezistența fizică, nu mai are șarm, dar are plasament. Jartiera a ajuns exact la marele miliardar al României, iar acesta, știți cum e tradiția, dacă ai jartiera, vei fi următorul la nuntă”, a spus Banciu. ”Ilie Năstase i-a spus: <<Îți găsesc eu nevastă căci știu
Banciu: De ce ar vrea Ilie Năstase să-l însoare pe Țiriac by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71616_a_72941]
-
manipularea prin reciprocitate: de vreme ce inșii se simt obligați față de cei care le-au făcut o favoare, ei pot fi făcuți să scape de sentimentul de obligație dacă li se cere să dea mai mult decît au primit; 3) manipularea prin șarm sau prin celebritate (în reclame apar vedete cu rol de momeli mediatice); 4 ) inducerea opiniei că valoroase nu sunt decît lucrurile care se găsesc în cantități mici, de unde și tactica restricționării accesului la un produs sub pretext că, de vreme ce se
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
Camil era unul din oamenii care-și manifestau cel mai constant curiozitatea pentru fel de fel de lucruri care puteau să apară în conversație : vroia să știe, să i se explice, să înțeleagă, îl interesa orice. El însuși istorisea cu șarm, celebra lui privire albastră era fermecătoare și în acele prime dăți am avut impresia că față de noi încerca uneori să se scuze, să explice colaborarea lui cu noul regim. Nu era nimic de explicat”. Vocația portretistică a autoarei îmi pare
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]