164 matches
-
dulap și, luînd de-acolo uleiul de floarea-soarelui, comestibilul, își diluează cu el pasta din tub, ca substitut, acesta, al profesionalului ulei de in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Sună telefonul! E șarmanta midinetă de Șanta: ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Sună telefonul! E șarmanta midinetă de Șanta: ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care triumvirii Mihai Ursachi-Eugen Andoni-Val Gheorghiu, plantați în Piața Unirii, puneau note trăpașelor în buiestru; la rîndu-mi, îi reamintesc momentul cînd, parcurgînd una din din expozițiile mele de... vîrstnic vine și-mi spune: Val, ai talent. După cum, simetric, terminîndu-și șarmanta alocuțiune, mă adresez asistenței: Are talent Liviu, nu? Vorba șlagărului: Să stai în fîîîn, să stai în fîîîn... 2 iulie "Stimate domnule Val Gheorghiu, Întîmplător, am citit în aceeași zi articolele dvs. Chiar așa, înveșmîntați în pixeli și Pictura limuzină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: stilul său - „o serie neîntreruptă de gesturi reușite”. Descins dintr-o familie selectă, face studii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
indulgent, știa cum s-o facă pe Margotte să tacă din gură. Era un bărbat Înalt, splendid, pe jumătate chel, mustăcios, cu un creier subtil În cap. Teoria politică Îi fusese domeniul. Preda la Hunter College - preda pentru femei. Fete șarmante, cam idioate, absurde, după cum obișnuia să spună. Din când În când, câte o inteligență feminină puternică, dar foarte mânioasă, care se plângea foarte mult, prea multă ideologie sexuală, bietele de ele. În drum spre Cincinnati pentru o conferință la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e o schimbare aici? Credeam că ești de-a dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste la asemenea priviri. — Nu e din cauza hoțului pe care l-ai văzut În autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
terminat liceul, cu un an Înaintea ei, și s-a Îndreptat spre Emory. După spusele lui Penelope, care nutrise dintotdeauna o dragoste chinuitoare și secretă pentru Avery, el fusese unul dintre cei mai populari băieți din școală, jucătorul de fotbal șarmant și atletic care lua note bunicele și era suficient de sexy ca să i se ierte faptul că era foarte, foarte arogant. Din câte mi-am dat seama, ea trecuse Întotdeauna neobservată, așa cum li se Întâmplă tuturor fetelor de o drăgălășenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
după care i-am spus c-o să dau un acatist cu numele lui. Iată bucuriile unei copilării catolice! Nu mă mai puteam opri din râs. — Eram un mare idiot, nu-i așa, Rachel? m-a invitat el cu un zâmbet șarmant, care te dezarma complet. Mi-a plăcut felul în care mi-a rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și cum îmi lucea părul! Și ce zâmbet cald și sexy aveam! Și cei doi dinți ieșiți în afară, pe care de obicei îi detestam... mi-am dat seama, dintr-odată, că mă prindeau de minune! Mă făceau și mai șarmantă. I-am zâmbit leneș lui Brigit. —Arăți foarte bine, i-am spus. — Și tu la fel, a zis ea. După care am rostit la unison: — Nu arătăm deloc rău pentru două vițelușe! Apoi am ieșit să ne amestecăm printre oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie posesivă sau ca să obiecteze față de dorința disperată a unei persoane de a intra în respectiva lume. Iar educația universitară a lui Lucille a dat rezultate grozave în momentul în care a pus mâna pe Randall Cox II, un bărbat șarmant, un jucător de polo cu sânge albastru. Cox avusese cinci prietene de la Vassar în același timp, dar a ales-o pe Lucille drept soție. A fost marea lovitură dată campusului sau, cel puțin, așa m-a informat ea. Ademenitorul soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așezat mâinile în poală, dorindu-mi să pot apăsa pe butonul de restart. Aș fi dat înapoi banda, până în momentul în care am intrat în restaurant și l-am văzut pe Randall stând lângă șeful de sală. Era atât de șarmant că-ți lua răsuflarea... apoi, când m-a observat, chipul lui Randall a explodat într-un zâmbet uriaș. Dintre toți bărbații cu care mă văzusem în ultimii cinci ani, în New York - tipul dependent de jocuri de noroc; artistul care picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Viziunea! Inspirația! Scanez! Doi-trei: "Podul de piatră S-a dărâmat! A sosit dracu' Și l-a luat!" Bun, bun, bun. Of...! Mai este? Ți-a venit...? Putem relua? Nein! Încă o parafrază. Ascultă colea. Trei-patru: Se-nșiră, Din liră, Brizante, Șarmante, Beții minunate, mereu. Încât adormeam Și mă trezeam, Între două haznale. Partea ascunsă, de fante, A insului meu, Anulându-se cu timbre fiscale!" Pam-pam-pam-pam, pa-ra-pa-pam, pam-pam! Zece lei, deschiderea. Intri? Intru, cum să nu? Lui Boss nu-i mai cerem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce pretenții să ai de la o cameră mobilată ? replicaseși tu. Ea însă trăia o stare specială, nemaivăzând până atunci o cameră de holtei. Cel puțin, așa spusese. Și apoi confesiunile ei, în timp ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fâșneață, bineînțeles. Puiu nu suportă să audă asemenea..., dar cred că socrul meu a cam purtat în viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum... Dar Titi Ialomițeanu, ce om șarmant ! Ce complimente grațioase făcea ! Ah, madam Delcă ! Tinerii din ziua de azi nu mai fac două parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a introdus, pentru prima oară, principiile noii clasificări a plantelor într-o grădină botanică. Pentru a ușura munca de cercetare științifică, Louis al XV-lea a făcut posibilă înființarea unui centru special al grădinii franceze. între altele, a construit un șarmant pavilion, în care el însuși putea lucra nestingherit la organizarea propriului ierbar. Câțiva ani mai târziu, a cerut arhitectului Gabriel să construiască un castel potrivit pentru scurtele sejururi pe care regele și le putea permite în grădina preferată. Acesta avea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
pe Cugler. Numai că... nici în perioada interbelică, „Apunake și alte fenomene” nu a avut parte de vreo cronică importantă! După 1990, „recuperarea” autorului are însă loc în mod spectaculos. Un rol decisiv îl va fi avut mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astfel că nimic nu-l atingea. Hugo, pe de altă parte, intră în joc numaidecât și mă văzui și eu obligată să o fac. —Încântător, nu-i așa? observă el, făcând semn cu capul către Față de sfeclă. De-a dreptul șarmant. Și cu câtă grație își poartă l’embonpoint 2. —La treabă, zise MM. Abia dacă ridicase un pic tonul, și au sărit cu toții. În câteva minute, ne-am adunat în jurul mesei cu picioare de capră, care se cam clătina, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a spus Jake întorcându-i cel mai sclipitor, șarmant și convingător zâmbet al lui. E un privilegiu. O bucurie. Ar trebui să vrei să-i oferi lui Ro cel mai bun start nutrițional posibil în viață. Orice mamă bună ar vrea asta. — Dar vreau, sigur că vreau, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la ce le trebuie buzunare bebelușilor? Hugo a arborat cel mai seducător zâmbet al lui. Era momentul să scoată de la naftalină renumita vrăjeală marca Fine și să scape de hoașcă. — Sincer să fiu, a zis el luându-și cea mai șarmantă expresie, e un miracol că are pantalonii pe el. Să încerci să-l îmbraci pe Theo este, ei bine, ca și cum te-ai lupta cu o caracatiță, ha, ha... Rottweilerul a ridicat o mână. —Domnule Fine! Vă rog. Eu conduc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tată, se transformase într-o atracție absolut serioasă. Seara precedentă, după sperietura cu erupția lui Theo, cristalizase ceea ce Alice nu voise să recunoască mai devreme; atracția pe care o simțea față de Hugo de fiecare dată când îl vedea. Hugo era șarmant și interesant și haios. Avea o frumusețe elegantă, întunecată, pe care nici măcar nopțile întrerupte, copiii care varsă mâncare și o evidentă incapacitate de a călca rufele nu o puteau știrbi; ba mai mult, îi adăugau un aer vulnerabil. Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rădăcină, nemaiscufundată în colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un picior. - Gabi, scumpete, ce-ai rămas așa, cu capul în buzunar?! Doar n-o să-mi ții acum neprezentați doi domni atât de plini de responsabilitate, de șarmanți și de distinși? - Sânt niște clienți... Par but de bani. Au venit cu un taxi... - Clienți! But de bani!... De cinci luni nu încetez să fiu tot mai deziluzionată în legătură cu educația acestei fătuci! Îmi pierd nopți întregi cu îndreptări și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială, termenul de captivant. Se înfățișa drept un gentelman înalt, bine legat, cu o mustață și o podoabă capilară atât de șarmante și blonde, încît nu exista doamnă sau domnișoară să nu se trezească nutrind speranțe în legătură cu el. Mai târziu, soțul meu l-a provocat la duel și a fost nevoit să-l omoare. Înainte de a se lăsa complet omorât, domnul Floyd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care uitase că se află în societate și făcuse o observație pentru sine, își dădu seama de imprudență și, femeie avizată, dădu înapoi. - Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam Farfara, zisese el (doamna Valsamaky iscălea Angela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevăr din copilărie, nutrind pentru ea (aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect. Într-un cuvânt, madam Farfara prefera pentru ea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]