126 matches
-
a nu-l supăra la picioare, Își Înveli În ele cu grijă picioarele până sus peste cioareci și, după ce-și trase opincile, le legă atent cu sforile cele puternice Împletite cu păr luat din cozile cailor. Își luă apoi șerparul și bunda după care se duse În cămară să-și caute ceva de merinde. O bucată de șuncă așa cam cât dosul palmei, aprecie el că i-ar fi de ajuns până la amiază când se va Întoarce acasă. Mai taie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi gulerul numaidecât trebuia bătut cu mărgele iar șnurul de legat la gât trebuia să aibă cănaci. Șerparul și papucii (ghetele) și-i tomnea (dădea comandă) din timp la cizmarul din Toplița, că pe urmă erau foarte aglomerați. Sumanul Îl făcea croitorul din Toplița, iar pentru cușmă veneau mieii brumării care erau sacrificați din timp. Ițarii erau făcuți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-i merge la tine, Todosâie, mi-i primi? Cum să nu? era răspunsul de acceptare. Începea o promisiune ... sau poate chiar mai mult. Flăcăul era primit În odaia cea curată unde Întârzia până către miezul nopții. Feciorul se dezbrăca de șerpar și de suman și se așeza lângă Todosâia, o țuca și chiar Îi mângâia coapsele. Dacă Îndrăzneala lui continua, i se spunea franc: Noa, până aici, c-apoi de nu, uite ușa! O vezi? Și feciorul se retrăgea rușinat. Era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În poarta șurii. Aceasta era distracția lor și o trăiau cu toată ființa. Fetele Își etalau acum frumusețea cămășilor la care au lucrat o iarnă Întreagă, a prigitorilor, a poalelor cu altițe. Cu nimic mai prejos nu erau feciorii, cu șerpare și coloape, cu cămășile cu altițe și cu ițarii frumos călcați. În primele zile de Paști nu era nicăieri joc (horă). Acestea Începeau abia după săptămâna Tomii. Până atunci nu se cade să jucați, spuneau bătrânii. Timp de prea multe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gresie, alias toc, exploatarea în sine a propriei comori, brîie, bete, hacle, piepteni de lînă, tocălie, drugă, ea îndrugă, tendeici, întinde, suveică, furci de tors, erau și de doi metri, fuior de in, țesături de ștergare, merindar, tindeu de cap, șerpar, brîu, pieptare, codul de identificare natural veșmintele, catrințe cu trup vînăt, era nevoie de om în cultură, diorama Cervantes în lupta cu morile de vînt, inițial personajul la împăiat, apoi exponatul, perechea de tineri a vorbit nemțește, românește, ungurește cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prelungirea lui utilitatea, constantă muzeistică, foarfecă de tuns oile, suveică, tindeici, tehnicile să îmbraci, nu să cuprinzi corpul astral, fețe de pernă maghiare, fețe de pernă Tîrnave, fețe de pernă Valea Gurghiului, merindar, avangarda calcă puntea dintre folclor și biserică, șerpar de Valea Mureșului, șerpar de Tîrnave, pieptar femeiesc, pieptar, glugă, suman sărăduit de Valea Gurghiului, marca "Unitatea și continuitatea portului popular", marca CFR, femeile dace poartă cămașa încrețită la gît, metopa de la Adamclisi, gîturile de tip ~ , soba zveltă verde, inelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muzeistică, foarfecă de tuns oile, suveică, tindeici, tehnicile să îmbraci, nu să cuprinzi corpul astral, fețe de pernă maghiare, fețe de pernă Tîrnave, fețe de pernă Valea Gurghiului, merindar, avangarda calcă puntea dintre folclor și biserică, șerpar de Valea Mureșului, șerpar de Tîrnave, pieptar femeiesc, pieptar, glugă, suman sărăduit de Valea Gurghiului, marca "Unitatea și continuitatea portului popular", marca CFR, femeile dace poartă cămașa încrețită la gît, metopa de la Adamclisi, gîturile de tip ~ , soba zveltă verde, inelele de mire din Călimani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
adă niște urdă, că pun un chil de jinars! pîcle straie de aer doi cosași, bicicletele culcate la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa pe umăr, Aluniș-Mureș ideogramă, moțul porumbului semnul ei în preistoria scris-vorbirii, istoria cercul prezent, halta Rușii-Munți șerpar pe țiganul tocmit la coasă, șomoiog de iarbă udă, dă ascuțișul pe gresie, din tovarăș spinarea voinicească, mi-i ficior! Ora 10,05, în personalul Deda Gheorghieni, în gara Deda, orice întoarcere cade potențialul distructiv echivalent ei, n-avem nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ai mei de acolo, din pita lor mare cât o săptămână din post, un dărab de pită și un dărab de slănină afumată la Crăciun, [care atârna] tot anul de grindă și din care fiecare Își tăia, cu brișca de la șerpar, după pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi, cu cor delele lor lungi și Îm pletite, tot din piele de oaie, pe după gâtul rumânului cu grija la creițarii lui scumpi, ținuți astfel la brăcinar, În șerpar sau de-a dreptul la sânul lui cel flocos - [pungu lițele acestea] sunt opera mâinilor tăbăcite de lucru și de bătrâneți ale celui din urmă meșter cojocar din Ploiești. Iar ducipalii mei de ceramică țărănească, atât de hieratici, smălțuiți În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
terrei de aspirații, de nevoi sau de vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi ce le bate vântul, cu aurul din cucurz strâns în șerpar de codri uzi, cu munții albi, pândind în zare ca sentinela-n foișoare. C-așa îți țeși tu satul meu comorile în lutul greu! (Marcel Romanescu, 1943) Natura mult prea bogată, mult prea variată pentru un sătuc de munte cum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Avram Iancu, de fel din Vidra de Sus și Ion Buteanu, care se pricepeau a grăi oamenilor pe care-i conduseseră aici, simplu, întrebuințând expresii și comparații înțelese de toți. Iancu venise cu muntenii lui, îmbrăcat în costum național, cu șerpar lat și cu pistoale la brâu. Era un om voinic, înalt cu părul negru; imediat a fost remarcat de mulțime. Avea numai 24 de ani și studiase dreptul. Alături de el Ion Buteanu se adresa mulțimii simplu: «Uitați-vă pe câmp
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez∗, era un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care Îi Încingea mijlocul și care era ținta privirilor mele la orice Întâlnire, căci șerparul ascundea printre altele totdeauna un cornețel cu bomboane (dropsuri colorate), pe care le consumam cu mare plăcere. Avea 3 băieți și 4 fete
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care Îi Încingea mijlocul și care era ținta privirilor mele la orice Întâlnire, căci șerparul ascundea printre altele totdeauna un cornețel cu bomboane (dropsuri colorate), pe care le consumam cu mare plăcere. Avea 3 băieți și 4 fete: Ioan, salariat CFR În gara Copșa Mică, mai independent de familia Bunicului; Anghelina, fiica cea mai mare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se trece peste ele o frumoasă cârpă țesută în război, cu motive naționale în specific local, expresie a dorinței de a arăta frumos pe unde va umbla. Aceasta trebuie să fie cârpa pe care feciorii o purtau în timpul vieții la șerpar, iar femeile sau fetele în zi de duminecă la brâu sau la încheietura mâinii. În cele trei zile, care trebuie să treacă până la punerea în mormânt, răposatul trebuie să fie privegheat tot timpul, fie zi, fie noapte, de rude, de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar chip de cioban cu fața lustruită cu Vax Albina, buzat și cu un păr sârmos ca un Masai de Tanganica, cu cioareci de pănură și cu șerpar de Avrig peste cămașa cu cusături de Drăguș, nu le mai fusese dat să cunoască. Și numai ce trecură de Halta Viștea că Ion, vorbăreț cum știm că-i este firea, nu se mai abținu și rupse tăcerea: -«No mă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de a avea și el partea lui din casă, ca să aibă unde să tragă atunci când va mai veni vreodată prin sat când l-o apuca dorul de coclaurile copilăriei. Cam în felul acesta va apare primul învățător cu patalamaua la șerpar în Streza Cârțișoara, Pavel Monea, tânăr la 3 octombrie 1866, primește personal din mâna marelui cărturar, Andreiu Baronu de Siaguna, Decretu de Denumire pentru Postulu dăscălescu, eliberat de Mitropolia Românilor greco răsăriteni din Ardeal și Ungaria, sub numărul 103. Pavel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noctua"), bufniță ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), cânepar ("Carduelis cannabina"), sticlete (Carduelis carduelis), florinete ("Carduelis chloris"), scatiu ("Carduelis spinus"), cojoaică de pădure ("Certhia familiaris"), prundașul gulerat mic ("Charadrius dubius"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete-de-stuf ("Circus aeruginosus"), botgros ("Coccothraustes coccothraustes"), porumbel de scorbură ("Columba oenas"), porumbel gulerat ("Columba palumbus"), corb ("Corvus corax"), prepeliță ("Coturnix coturnix"), cristei de câmp ("Crex crex"), cuc ("Cuculus canorus"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
din jur. Pâcu n-a mai sărit cu gura ca de obicei când era luat la vale, ci și-a continuat povestea: Printre ei se număra și unul Ghiță Telincă, care îndată ce-a pornit cântecul a scos fluierul din șerpar și-a îmbălat degetele, ca să se lipească mai bine de trupul fluierului, și după câteva încercări să vadă dacă îl ascultă instrumentul, a pornit o doină tărăgănată, însoțită de glasul lui mormăit... Cei din jur s-au oprit din cântat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să mai fie.” Într-o altă plachetă Ereditate găsim Baladă pentru fluiere și buciume; un Psalm (cu ecouri din Cotrușă „țăran român cu bundă, cămeșă și șerpar; trecutul se materializează În „icoane vechi de doine și basme românești””. O relativă schimbare de optică se manifestă În Vestala neagră Însumare de momente reflexive vehiculând o simbolistică decorativă, dar neexcluzând radical clișeele. ...Pretutindeni poetul duce cu sine mâhniri și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
înfășura calota la bază, cămașa din pânză albă cu dungulițe roșii sau albastre, lungă până aproape de genunchi, pieptarul de tip poienăresc, din piele albă, iarna cojoace sau țundre, cioarecii din pânză strânși pe picior, fără ornamentație și mijlocul încins cu șerpar (Moise, Klusch, 1980). Ornamentica obiectelor textile folosește însă o gamă coloristică mai bogată roșu, albastru, verde. Aici, ca de altfel în tot ruralul românesc, în trecut, toate obiectele textile necesare uzului domestic, erau realizate de către fiecare femeie în gospodăria proprie
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și fulgera. Ud până la piele, Lică a ajuns la biserică, a forțat ușa, a legat calul de strana din dreapta altarului și a Încearcat să tragă o perdea ca să se Învelească, Îi era frig. A căutat cuțitul, dar acesta rămăsese În șerpar la Moară. Este cuprins de teamă și se gândește la moarte. Ca să aibă un alibi, pleacă din biserică și ajunge acasă la preot, să-i spună că i s-a furat o parte din turmă. A Întrebat de Răuț și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]