1,010 matches
-
FOST CÂNDVA, UN TIMP, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 439 din 14 martie 2012. A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/anca_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu eram insule, nu,... III. ÎNTOTDEAUNA, POETUL SE NUMEȘTE EMINESCU, de Anca Tănase, publicat în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/anca_t%C4%83nase/canal [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
parte. Elena simți o lovitură puternică la tâmplă dreaptă, dar nu avu puterea să-și schimbe poziția sau să ridice capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur deveniră din ce în ce mai slabe. Închise ochii și se lăsă în voia celor din urmă vise. Își aminti
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Scrierea_unei_istorii_cristea_aurora_1380988246.html [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/emanuel_enache_1464504736.html [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
XXXII. SENTIMENTE DECIMATE PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ȘI NEGRU, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016. MOTTO: „Prezentul este o continuă așteptare a viitorului.” (Blaise Pascal) Gândul alb - ce nu-mi dă pace - se strecoară șerpuind prin cotloane și găoace sufletu-mi de tot golind - lumea-mi pare rece-neagră, oamenii cu chip de lut, viziuni nălucitoare mă rearuncă în rebut. Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns, cu intrări în mari belele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/liviu_pirtac/canal [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
loc curse de care. Astăzi, în locul lui se găsește o piață largă, în mijlocul căreia poți vedea dovezi că romanii, ca toți imperialiștii din toate timpurile, au fost pe rând jefuitori și jefuiți: un obelisc egiptean, adus de la Karnak, o coloană șerpuită din bronz, furată de la Delphi, un alt obelisc, zidit de data asta, de pe care cruciații au smuls plăcile de bronz aurit cu basoreliefuri, ca să le topească. A existat acolo și o cvadrigă cu patru cai din bronz aurit, răpită din
COLINDÂND PRIN TREI IMPERII de DAN NOREA în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1403680373.html [Corola-blog/BlogPost/347432_a_348761]
-
TIMP Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii nu țipau
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/A_fost_candva_un_timp_anca_tanase_1331716528.html [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
nu este cum se aștepta el ... timpul. Te plimbi fără țintă, cu mâinile in buzunarele hainei. Ridici gulerul, frigul umed iți pătrunde trupul, scuturat de frisoane. Nu știi de unde vii, te îndrepți către nicăieri. Cauți să deslușești tâlcul vieții. Aleile șerpuiesc in labirinturi, nu mai recunoști drumul spre casă. Hațișurile destinului îți intind capcane. Îți freamătă în minte frânturi de șoapte și imagini rupte din întâmplări trăite ... cândva. Hoinar in firul sorții, te pierzi in inima orologiului ... tic-tac. Se apropie Clipa
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Hoinar_.html [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
În 1997 ne-am mutat definitiv în SUA, la Birmingham și ne-am luat o casă într-o arie istorică, construia în anii 1920-30 în mijlocul unei păduri din care mai rezistă și astăzi o mulțime de copaci seculari, drumuri înguste, șerpuite cu suișuri și coborâșuri, cu urme de terenuri de tenis, după modelul countryside-ului englezesc. Mara Circiu: Comparativ, cum ați caracteriza mediul artistic regăsit în România post-comunistă vis-a-vis de perioada dinainte de Revoluția din 1989 când dvs. activați în sfera artistică? Petru
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Maestrul_si_ingerii_interviu_cu_maestrul_petru_botezatu_.html [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 26 Februarie 2012 Urc muntele din viață și mereu Cu cât îl urc se înalță tot mai sus, Cât a mai rămas din drumul meu Mă-ntreb acum și nu aștept răspuns... Se-aude șerpuind în urmă valea, Câte-amintiri îi murmură în glas! Urc muntele, e-atât de-ngustă calea În fața mea și nu-i loc de popas. Ce dor nedezlegat de el mă leagă! Altă odihnă pentru mine nu-i,- Urc Muntele cu bucurie
URC MUNTELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 by http://confluente.ro/Urc_muntele_nicolae_nicoara_horia_1330239484.html [Corola-blog/BlogPost/346335_a_347664]
-
un spectacol fascinant oferit de mama natură pe scena munților. Reîntors în mica stațiune turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panorama încântătoare care se desfășoară sub el sau, dacă este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
sus, iar mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi ca pe niște furnici. Dar asemenea baraje sunt multe în țară și sunt
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
și pentru tată-său. Ajungând la intersecția cu DJ 223, Radu ieși de pe autostradă, intră pe bucla spre Rasova - Ion Corvin și urcă panta pe drumul județean. Mai aveau de parcurs vreo optsprezece kilometri și ajungeau acasă. Șoseaua începu să șerpuiască și diferențele de nivel ale terenului făceau ca peisajul să fie mereu altul. Orice călător care se îndreaptă să treacă Dunărea pe la Cernavodă, fie cu trenul, fie auto, au observat diferența mare de nivel de la căile de rulare, la înălțimea
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1430636235.html [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
ieri trebuie să ne grăbim Oricum Au fost acolo flori de ghiocei Gheață alunecoasă iaz liniștit Durerea întoarce flori de martie Destul să le atingi tu te îndepărtezi Zidurile nu mai sunt de ajuns LA MALUL RÂULUI Acest râu ce șerpuiește prin amintiri Este viața strămoșilor mei A strămoșilor strămoșilor mei Din el țâșnește viziunea generațiilor Spumă aspră a istoriei trăită la fel În stropul care a sărit de la izvor Am găsit testamentul bunicului și al străbunicului Îl voi apăra de
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1459537087.html [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
bunicul mă lua cu căruță fie la moară, sau la o coperativa, însă cea mai mare bucurie o aveam atunci când mergeam cu el la pădure după lemne. Odată îmi aduc aminte am intrat amândoi cu căruță pe un drum ce șerpuia printre copaci, urcăm puțin în deal iar calul mergea ceva mai lent, cănd deodată bunicul m-a facut atent aratandu-mi ceva în față, am întors capul și am văzut un cerb cu câteva căprioare ce pășteau liniștite între copaci
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398078590.html [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
zări / [...] O creangă de aur? De unde să-ți dau? / Așa ceva n-am eu. Nici zeii nu au. / [...] Dar omul răspunde: - De-o aflu cumva / Mi-o dai mie? - Bine, să fie a ta! [...] omul țâșni dintr-odată spre pom, / Urcă șerpuind până-n vârful bătrân / Și vesel se-ntoarse cu creanga în sân ...“ (Comoara ascunsă, Radu Sranca) „Creanga de aur“ este talentul ascuns al fiecărei persoane. Din păcate există oameni care nu-și descoperă talentul niciodată. Creanga lor de aur rămâne neatinsă
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Ana_Cristina_Popescu.html [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
Crăia Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt două lumi văzute și una între ele -, Ca doua pajiști roșii - și-un drum ocolitor; E cerul și pământul sub stele de otele Și drum ce șerpuiește spre pinul roditor. La câte două ceasuri, un orologiu sună De miezul noii zile - cortegiu funerar - Si gurile din iad, flamande, se răzbuna Pe viii ce lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1468691969.html [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
colțuri de o rară frumusețe care îndepărtează grijile, gonesc melancolia și luminează spiritul. Un om cu adevarat bolnav se însănătoșește aici de murmurul plăcut al apei și nu numai de al spumegătorului rău curgător dar și de izvoarele fântânilor ce șerpuiesc de pe stânci. Orice viețuitor ar reînvia la privirea acestor munți cu verdeața înconjurătoare.” Paul Alep Impresii de călătorie din 1657 ” Nimic nu e mai plăcut că întoarcerea la origini, amintirea și păstrarea intactă a imaginii locului unde ai copilărit! Și
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
splendida îndeletnicire a oamenilor, forma de transmitere a unui meșteșug aparte, chiar unic în zonă. Nu am uitat binenteles locurile pline de istorie, monumentele, mănăstirea Cozia, masa lui Traian, Schitul Ostrov, bisericile, castrul român de la Bivolari și drumul care străbate șerpuind un defileu sălbatic dar mai ales pitoresc, săpat în stâncă încă de pe vremea românilor. Un capitol special l-am consacrat minunatului loc care a fost insula paradisiacă Ostrov, formată de cele două brațe ale Oltului, loc de referință al orașului
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
schitul Ostrov, Bradu, Iezer, Păpușă, Troianu, mânăstirile Cozia, Cornetu, Turnu, Stânișoara, Horezu, Arnota, Bistrița, Surpatele, Dintr-un Lemn dar și un Athos românesc, cel de la Frăsinei aflat departe de lume, în vârful munților, într-un cadru fermecător. Un drum îngust șerpuind pe langă râul Muereasca te conduce către platoul unde sunt așezate mănăstirea, casele și gospodăria preoților. Sunt puține locuri în lume unde mâna lui Dumnezeu și mintea omului se întâlnesc că aici dând forță imagina- tiei! Picturile din biserică, amintind
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
om pentru oameni. Bunătatea este cea care o incită să combată pe cineva, niciodată fierea urii. Se indignează din cauza personajelor strecurate ca jivinele prin crevasele societății, cu tactica tertipurilor coruptive, în crosul neobrăzat al parvenirii.Cine crede că-și poate șerpui ambiguități și viclenii verbale în consonanță cu abaterile de la lege, la emisiunile sale, merge la întâlnire cu dezamăgirea. Alina Petrescu, în numele respectului pentru telespectatori îi pune iremediabil la punct pe invitații înfierbântați în solidaritatea de clan, în așa mod încât
ALINA PETRESCU. SURÂS CU CELE MAI MULTE ENIGME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1443065833.html [Corola-blog/BlogPost/381858_a_383187]
-
se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Iubirea_cardei_mariana_1327408720.html [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
de grinda inimii. un orb îmi schița pagini cu săgeți de cântec. într-o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1320, Anul IV, 12 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1407855344.html [Corola-blog/BlogPost/360129_a_361458]
-
Fals. CLAUSTROFOBIE ...și ai plecat Plângînd, Cu urme lungi Pe nisipul fierbinte... Am făcut căuș palmele Și le-am cules Una câte una... Luna A fulgerat scurt Pe cerul roșu De-nserare. O Lună și un Soare, Pe aceeași cărare Șerpuind În noapte. Ecoul tău ma-ntrebat: „Există, oare, Moarte?” „Moartea e-n-toate”, am răspuns, „În cele ce sunt Și-n cele ce mâine Vor râde la soare” Pe cărare, noaptea (moartea) Se insinua Cameleonic In negură și fum... Pe drum, Doar cântecul
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurelia_satcau_1481358377.html [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]