135 matches
-
și Zarathustra mi-a grăit; violența lui dionisiacă m-a răscolit. Zarathustra poruncea și hotăra de-acum pentru mine. Pentru a mă apăra de ceea ce încerca el să-mi impună, ajunsesem să citesc cu voce tare lungile perioade care urmau șerpuirea misterioaselor silogisme. Zarathustra mă apostrofa, iar eu mă întorceam la hotel într-o stare de agitație inimaginabilă. - E ora șase, ora ta de germană, îmi spuse într-o seară biata mama, bucuroasă că m-am reapucat de citit. - Ora șase
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
grave ale Ilenei Mălăncioiu la cele ludice, molatice și încântătoare ale lui Emil Brumaru, de la prestidigitațiile savant versificate ale lui Șerban Foarță la discursul tensionat, expresionist-metafizic al lui Ion Mureșan și Ioan Es. Pop, de la tiradele expansivului Mihail Gălățanu la șerpuirile surprinzătoare ale lui Eugen Suciu și Lucian Vasilescu, ascultătorii au parcurs un univers poetic în continuă metamorfoză. Pe lângă această idee a unei polifonii artistice prinse în formula turnirului cavaleresc, organizatorii au plusat cu cea, la fel de inspirată, a selectării tinerilor poeți
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
afirma viața expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe și serpentine, de bucle și ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, șerpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor și obține prin ea efecte inedite. Căci literatura că arta a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire și îi imprimă dramatism. N-ar fi
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care mai decorative, de parcă toate clădirile s-ar fi înscris la un concurs de balustrade. Hei, coșar, coșar! Asupra unui singur lucru a ținut să mă prevină gazda mea, la sosire: să am grijă, că vine
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
Covoarele de stele din mioritic plai, Mă însoțesc adesea pe șerpuiri de munte Și parcă-ntreg trecutul, m-așteaptă cu alai, De inima uimită se-oprește, să-l asculte... În palma de țărână pe care o călcăm, Ce-a supt atâta sânge din acte de jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în care descoperim și imagini de fericire domestică (,în bucătărie teodora își atinge șușotind picioarele unul de altul/ și cu mici cerculețe se înalță la cer./ carnea de pui plesnește cu mărunte urale în cuptor"). Restul bucăților sunt inegale, cu șerpuiri norocoase, dar și mult moloz liric. Fiindcă tendința tânărului autor e de a căuta originalitatea, stranietatea cu orice preț, sărind treptele de combustie și aglomerând imagini șocante, fără nici o noimă. Scenografia e prea încărcată, apar tot felul de creaturi pe cât
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
către sud. Căci fluviul nu era doar sângeriu în lumina amurgului, ci era chiar sînge! Fratele urmărea goana amețitoare a globulelor roșii, lenticulare, mari cât niște pâinișoare, alunecarea de amibă a globulelor albe, prin transparența cărora se zărea nucleul întunecat, șerpuirea unor viermi spiralați ce trebuie să fi fost germenii malariei, fluorescenta deosebită de a limfei a curenților de glucoza și proteine. Fascinat și cuprins de o oboseală de moarte, părintele simți deodată că totul e viu, că totul trăiește, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încalece. Chemă un războinic și-i porunci să se ocupe de el, apoi se îndreptă către capul coloanei. Cărarea era suficient de largă încât să poată trece pe-acolo doi oameni pe cal, unul lângă altul, dar era toată o șerpuire abruptă și pietroasă. Urcând împreună cu războinicii săi, Balamber vedea deschizându-se sub el valea îngustă, doar puțin mai largă decât o uliță, întortocheată, înghesuit între stânci și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se pare că ți s-a întâmplat și ție la fel. O strălucire extrem de vie lumină ochii abatelui. Cu smerenie, își lăsă în jos capul. — Ei, da! recunoscu cu gravitate. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie. Din spatele primelor șerpuiri ale cărării se ridicară din nou proteste și vociferări. într-o izbucnire de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ia zborul cucuveaua mai cântă o dată sinistru, lăsând în urmă fâlfâit greu de aripi. V Înaintând în șir indian și înfruntând vântul puternic, soldații urcă înnodându-și picioarele prin zăpada groasă așternută pe îngusta cărare ce se desfășoară în șerpuiri de reptilă încât au impresia că sunt urcați într-un imens carusel ce induce o amețeală sufocantă. Aerul înghețat rănește nările în timp ce coșul pieptului se irită sub avalanșa necontenită a rafalelor reci și usturătoare. Nimeni nu vorbește și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul din cele două șezlonguri întotdeauna pregătite. Aleea cotea într-un nou unghi de 90 de grade, de data aceasta la stânga, și la capătul ei se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe de tuia, trandafiri, narcise, mărgăritare și câteva intenții de viță-de-vie. În mijlocul verii, mirosurile erau îmbătătoare și puțin prea grele în dulceața lor. O mare varietate de pisici din vecini completa olfactiv spațiul. La etajul I al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare, căluți de lemn, soldăței prăbușiți și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar bici cailor, părăsind pe stânga roata și reapropiindu-se treptat de drumul bătătorit de căruțe. Brișca sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adunau mereu copiii. Nu știu de ce se adunau aici, dar acolo unde se adună copiii farmecul își face cuib. Către râu, drumul nu mai era scobit, se netezea și devenea întindere, mare, deschisă; se făcea una cu câmpia și cu șerpuirea apei, care, în locul acesta, era plină de cotituri dulci și de vâltori. Femeia venită cu mine ședea undeva, mai încolo de apă; mă lăsa în pace. Eu eram pe buza malului, săltat puțin peste firul apei, la o îndoitură a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Și nu este o pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
grație pe care n-o întîlnim niciodată în tristețea profundă și intensă. Nu lipsește această grație nici peisajelor de coloratură melancolică. Perspectiva întinsă din peisajul olandez sau din peisajul Renașterii, cu eternități de lumină și umbre, cu văi a căror șerpuire simbolizează infinitul și cu raze ce împrumută un caracter de imaterialitate lumii, cu aspirațiile și regretele oamenilor ce schițează un zâmbet de înțelegere și bunăvoință - întreagă această perspectivă revelează o grație melancolică și ușoară. Într-un astfel de cadru, omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în imanența substanțială a vieții. De aceea, naivitatea este o expresie directă a iraționalului. În naivitate individuația nu reprezintă un principiu de tragism, fiindcă în naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului irațional al existenței. Șerpuirile acestui flux pot fi cât de complicate; atunci când trăiești în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sferă a vieții și nu se reflectează în conștiință, nu suferi o dramă unică, individuală și chinuitoare în afară de lume
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
execută la comanda „în buclă deschisă-marș” și se realizează prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur continuându-se deplasarea pe direcția dată. b) Bucla închisă se execută la comanda „în buclă închisă-marș” iar închiderea buclei se face cu trecerea prin încrucișare. 2. Șerpuirea este formată din două sau mai multe deplasări în sens opus efectuate prin ocolire la dreapta sau la stânga împrejur. Se dă mai întâi comanda „prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur-marș” iar după descrierea primei bucle se dă din nou comanda „în
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
este formată din două sau mai multe deplasări în sens opus efectuate prin ocolire la dreapta sau la stânga împrejur. Se dă mai întâi comanda „prin ocolire la stânga (dreapta) împrejur-marș” iar după descrierea primei bucle se dă din nou comanda „în șerpuire mică (mare, mijlocie)-marș”. Distanța dintre șirurile care se deplasează în direcții opuse nu trebuie să fie mai mare de un pas. Pentru întreruperea ei se dă comanda „cu ocolire spre stânga (dreapta)-marș” . 3. Zig-zagul presupune o deplasare în
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
variantele de la scara fixă. Se mai pot efectua: cățărare pe partea laterală a scării, cu mâna dreaptă și piciorul drept de o parte a scării iar cu mâna stângă și piciorul stâng de cealaltă parte; cățărare în spirală; cățărare cu șerpuire printre treptele scării. La scara oblică și orizontală se pot executa variantele de la banca de gimnastică oblică. Cățărările la scara de frânghie (marinărească) sunt simultane cu cele de la scara fixă și scara de gimnastică. Scara de frânghie poate fi verticală
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
drama gândirii și a conștiinței universale.” Eugeniu Speranția 742. „Drama înfăptuirii unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută vie de oricine.” Eugeniu Speranția 743. „Mari
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de clar și lesne de verificat - cunoștințele mele de geografie s-au extins până în munții Muntenegrului, până în arhipelagurile grecești și, din vara lui ‘41, odată cu înaintarea frontului, până la Smolensk, Kiev și lacul Ladoga -, dar în același timp eram prins în șerpuirea armatelor cruciate spre Ierusalim, eram unul dintre scutierii împăratului Barbarossa, eram un cavaler care lovea sălbatic în jur, luptându-se cu triburile baltice, eram excomunicat de papă, făceam parte din cortegiul lui Konradin și dispăream, fără să mă plâng, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cîștigătorii celor două serii, dar și cei clasați pe locul al doilea vor intra în finală, deci jumătate din echipajele participante vor rămîne în competiție. În plus, David trebuia să privească mult peste umăr în ziua aceea ca să poată urmări șerpuirea rîului fără să părăsim culoarul care era marcat cu stegulețe și balize. Ne puteam încrede în pregătirea noastră din primăvara iute și iarna cea statornică. De data aceasta am urmat instrucțiunile atît de bine, că mi-a fost greu să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]