1,136 matches
-
s-o faci, rămâne în seama ta. Asemenea subtilități sunt, oricum, de domeniul tău. — Antonia vrea să mă vadă? întrebă Palmer. L-am privit cu atenție. Își ținea ațintiți asupra mea ochii inteligenți. Mâna lui se pregătea să arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să vorbească despre ce se Întâmpla În camera 202, dar acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cină cu cutia albastră să facă o colectă pentru Fondul Național Evreiesc, mă ofer singur să pun masa, chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului în stânga furculiței, îndoit în formă de triunghi. În viața mea n-aș mânca milhiks 1 dintr-o farfurie flaiședik 2, niciodată, niciodată, dar niciodată. Și, cu toate astea, la un moment dat am parte de un an în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de zer și de Clorox, deși nu o dată, cuprins de orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea lui Ronald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de șoc. Te rog să vii pe la mine. Singurul lucru pe care l-am mâncat În ultimele trei zile sunt pastilele de Seroquel. E pentru schizofrenie. Da’ eu n-am schizofrenie, am... Deodată, se auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care devine tot mai scurtă. Nash stă și se uită cum focul pe care-l ține în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se întoarce brusc, apucându-mă de falcă și împingându-mă în perete. Cu spinarea și picioarele lipite de cimentul rece. Ridicându-mi capul și dându-mi-l pe spate, strângându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul ei ar fi că are o culoare. E un costum. E distrus. Ține-mă în brațe, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în picioare, cu privirea absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în ea lapte din cel de-al doilea termos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
crește copiii așa cum scrie în cărți, sau cum vedeai tu la televizor. Hai, Dănuț, papă! Așa, bravo! își îndeamnă tatăl băiatul din brațe, drept care, copilul, uitîndu-se lung în ochii lui, surîzîndu-i, scoate limba, împingînd afară mîncarea, prinsă de bărbat în șervețel, pe care îl ridică pînă sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că-n familia mea... În familia ta, spune bărbatul nu numai că n-au fost gemeni, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a aprins mai tare. Trece cu capul plecat pe lîngă Maria, întinde mîna și ia de pe masă două pahare din cristal, pe care le clătește îndelung la chiuvetă, impunîndu-și să rămînă indiferent la nedumerirea femeii. Șterge paharele cu două șervețele de hîrtie, le așază pe masă, împingînd mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că reușise să se strecoare pe lângă el fără a fi observată. În mod normal, Naomi ar fi discutat cu celelalte mame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un șervețel înmuiat într-una din propriile ape de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost angajat să scrii despre spectacole. Bull rămăsese fără cuvinte. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare suprafață, care trăiesc ca să meargă în convoaie cu girofar, să vorbească mulțimii sau la televizor, să se admire în oglindă, să intre și să iasă din protocoale, să se laude că le-a dat vreun șef de stat un șervețel sau un ceas, li se pare că pot face politică până la deces. Ei sunt patinatorii politici, care fac opturi și sărituri pe pielea însângerată a acestei țări... Semn răutc "Semn r\u" Pe 21 ianuarie a.c., Consiliul de Onoare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în bucătărie, că vrea să ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales? Argitect în nici un caz, asta e clar, în familia noastră doar o mătușă s-a aplecat deasupra planșetei, cu pasiune, după ce toată copilăria, ca elevă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că o glumă n-ar fi destins deloc atmosfera. Ba dimpotrivă. - Înțeleg, am zis. - Vreau să spun, continuă ea, că femeile nu sunt ca niște cărți pe care le citești și le pui la loc în raft, sau ca niște șervețele de hârtie, pe care după ce le folosești le arunci. Și lipsa ta de respect față de fata cu care ai venit jignește toate femeile, inclusiv pe mine. După care se întoarse cu spatele la mine și ieși. Îmi venea să râd. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]