141 matches
-
părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcută din piele de ren, din ce În ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul dintre aceia care pot vorbi cu forțele nevăzute. Nu Îi vedeam fața. Stătea complet dezbrăcat pe zăpadă, cu o piele de caribou În jurul mijlocului, iar vântul Îi șfichiuia pielea. Toba lui răsuna din ce În ce mai aproape, bum bum bum, asurzitor. mi-am pus mâinile la urechi. În clipa aceea angalok-ul s-a Întors spre mine și mi-a spus : — Vino ! Apoi a dispărut. S-a lăsat din nou liniștea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns În fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, și ne-a urat bun venit În Puvirnituq. imediat ne-au Înconjurat vreo cinci câini husky
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
făcută din piele de ren, din ce în ce mai repede, cu spatele la mine. Era un angalok. Unul dintre aceia care pot vorbi cu forțele nevăzute. Nu îi vedeam fața. Stătea complet dezbrăcat pe zăpadă, cu o piele de caribou în jurul mijlocului, iar vântul îi șfichiuia pielea. Toba lui răsuna din ce în ce mai aproape, bum bum bum, asurzitor. mi-am pus mâinile la urechi. În clipa aceea angalok-ul s-a întors spre mine și mi-a spus : — Vino ! Apoi a dispărut. S-a lăsat din nou liniștea și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns în fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și ne-a urat bun venit în Puvirnituq. imediat ne-au înconjurat vreo cinci câini husky
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-lea. Frumoasele de music-hall de dinainte de război Aveau gâturi de gâscă, semnături sofisticate, „grains de beauté” și coafuri asemănătoare cozii de cocoș. Dar posterul cel mai frumos era, de departe, acela în care doi, trei tineri în kilturi kaki erau șfichiuiți de arbuștii din savană - toți aproape în mărime naturală... Unchiul meu a murit la douăzeci și nouă de ani „Vă purtați de parcă ați fi niște copii”, a spus Bunicul când Unchiul și Mătușa și-au lăsat cele trei fetițe și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ajungea până aproape de urechi, luptându-se cu sloiurile alunecoase ce-i fugeau de sub tălpile grele ale bocancilor încărcați din belșug cu apă și gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl slăbea o clipă, la jumătatea drumului spre casă, s-ar fi transformat într-un sloi inert ce s-ar fi topit hăt încolo, odată cu venirea primăverii. Noroc de părinții prietenului său de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că aud un lătrat de câine. Am tresărit, m-am uitat în jur, dar ce puteai să vezi? Am prins deodată curaj, m-am ridicat și cu mare greutate am luat-o în direcția de unde se auzea lătratul. Vântul îmi șfichiuia fața și mă purta dintr-o parte în alta ca pe-o frunză... Deodată am zărit o luminiță. M-am apropiat de lumină. Era o casă. Câinele a mai lătrat de două ori apoi a venit la mine și a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi / astup urechile, urlu, bat din picioare"; o lume pe dos pare damnată în perpetuitate: "Vai, vai: atracții... atracții... în grădina / pentru discuții / filozofice (...) porcii / sunt lăsați în libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
E aici, în aceste rânduri, presentimentul acut că, încă de pe acum, copilul a devenit o fantomă, că a pătruns deja în teritoriile sumbre ale morții. O moarte în zăpadă, pe care el însuși o presimte când evocă vântul înghețat ce șfichiuiește trupul mamei sale. Mama și copilul, oameni încă vii, dar aproape niște fantome, acestea sunt personajele din prima parte a piesei. Și iată că, în partea a doua, copilul pășește cu adevărat în moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
faptul că lumea afacerilor este plină de comentarii înțepătoare și judecăți critice cu privire la subordonați, colegi și, în mod special, șefi. Majoritatea acestor diatribe se pierd în vânt; sunt un fel de supapă prin care angajații își exprimă descurajarea sau dezamăgirea, șfichiuind persoanele care nu sunt prezente și care nu se pot apăra. Dacă spunem despre un coleg sau despre un superior că „este unul dintre cei mai duplicitari oameni pe care i-am întâlnit vreodată” nu înseamnă în mod automat că
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se încheie abia la apus, când sadicul executor "reteză pielea vie la mâini și la glezne, arătând-o întreagă mulțimii. [...] Mahavira se clătină și se prăvăli. Loviturile de bice șfichiuiră cu sete mormanul de carne crudă, care se mai ridică, mai merse câțiva pași și apoi se prăbuși fără simțire". Lovitura de grație îi este dată de același infatigabil călău, care-l "întoarse pe Mahavira cu fața în sus, îi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-o spre Fundeni, ci au tot ținut-o drept până au intrat în drumul de Afumați. Cât au mers printre așezările omenești ale mahalalelor, surugiii țineau caii în trap domol, doar când au intrat în pădure au început să-i șfichiuiască, să fluiere și să chiuie ca să pornească în trap îndrăcit și să înspăimânte lupii. Puțin după miezul nopții au ajuns la conacul sau mai degrabă palatul fostului mare stolnic Constantin Cantacuzino. Nu erau așteptați, dar boierul cel mare încă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada Îl izbi asemenea unor lame reci, repezite asupra feței și mâinilor expuse, șfichiuindu-i obrajii și urechile. Ziua era la fel de Întunecată ca sufletul unui avocat. Mașina lui Miller Îl aștepta la cotitură, cu luminile din interior aprinse, cu ceva clasic răzbind prin geamuri, pe când reporterul se cocoșase peste un ziar cu format mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
holul mic. — Nu puteți intra aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan Își conducea Încet mașina prin viscol, căutând orice cotlon și crăpătură În care Strichen și-ar fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios. Agentul Rennie plecase de cincsprezece minute și În acest timp resemnarea plictisită i se schimbase Într-o așteptare nervoasă. Nu-și făcea griji că Martin Strichen ar fi putut să se-ntoarcă - În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de sticlă albă, un ochi orb, ne privește fără să ne aibă grija. — Nu reușești să nu te gândești, nu-i așa? O rafală de vânt deschide fereastra și aerul rece ne atinge trupurile goale. Nu ne mișcăm, ne lăsăm șfichiuiți de frig. Apoi Italia se ridică, închide fereastra și merge la baie. I-am văzut trupul gol traversând camera, își acoperea sânii cu mâna. Am întins brațul spre ceașaful unde stătuse și care păstra încă urma ei călduță și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lucrurile pe care le întâlneam. Ca și cum călătoria nu ar fi fost reală, ci alegorică, visată. Picioarele fetiței păreau neînsuflețite, chipul îi era ascuns acolo unde eu nu-l puteam vedea... Poate se temea de mine, de aceea mama ei mă șfichiuia cu privirea aceea lividă. Am încetat să mai privesc în jur, să nu mă prăvălesc mai mult decât trebuia în stânjeneala aceea emblematică. M-am lăsat atras de un râuleț mocirlos, pe ale cărui maluri uscate se vedeau gunoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
castelele regale și unde se întâlnea crema Bucureștilor. Aici puteai lua o gură de aer proaspăt, puteai să faci un tur cu sania trasă de cai, săniile astea erau folosite și în București, când viscolea și ninsoarea și crivățul îți șfichiuiau obrajii cu ace de gheață. Dar acum mama tăcea când se urca într-o trăsură de închiriat, cu Frau Saner, tante Doro sau vreo altă cunoștință, își păstra amintirile pentru ea, își înfigea doar mâinile în acoperitoarea de blană pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă, pe dată, îi venea, așa în zorii alburii, să gâfâie, ca de o inexplicabilă osteneală. Tresări violent, de parcă ar fi fost șfichiuit de un junghi neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Gheorghiu știu că n-am a mă duce, dar nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așteptau, observând degetele agile care se mișcau repede și precis în ciuda vântului și a frigului. ― Prima echipă, ordonă sec sergentul în microfonul individual. Veniți în sasul principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prinse bine cu o mână și o întinse pe cealaltă. Grație preciziei cibernetice a gestului său, reuși să-și strângă degetele pe cordonul fetiței care trecea pe lângă el. Vântul fu nevoit să renunțe la pradă și se mulțumi s-o șfichiuie sălbatic. Capul lui Ripley ieși din puțul sasului. Urma să urce pe punte, când ceva se frecă de glezna stângă. Și se agăță de ea. Zdruncinătura era să o facă să-i smulgă brațele. Se prinse cu disperare de ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunt mai bogată decât tine! Dar Rogojin înțelesese situația. O suferință inexprimabilă i se întipări pe față. Își plesni palmele, din piept îi țâșni un geamăt. — Renunță! îi strigă el prințului. Toți începură să râdă. De dragul tău să renunțe? îl șfichiui, triumfătoare, Daria Alexeevna. Ia te uită la el, mujicul, a trântit banii pe masă! Prințul o ia de soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]