197 matches
-
a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost Alice. Părul proaspăt blonzit era acum pleoștit, iar ca îmbrăcăminte Alice recursese la un costum negru cu pantaloni, șifonat și umed de transpirație. Irene nu mai văzuse niciodată costumul respectiv. Ce zici ? S-o împing în elice înainte să mă împiedice cineva ? a întrebat Irene. Jina a izbucnit în râs și umerii lui Irene s-au mai relaxat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mult timp în urmă, Fielding mi-a dat un bilet clasa întâi la Berkeley? Farsa cu bomba? Păi n-am folosit niciodată biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu propriii mei bani, și acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă cinstit, încă bun. Un portar nefiresc de amabil m-a informat că ghișeul Airtrak era în clădirea imediat următoare. M-am furișat drept acolo, la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i conducă, dar eu nici măcar nu intram În discuție. Singurul mesaj era de la Kelly, un SMS În care-mi amintea să-i pun lista completă pe birou, dimineața, la prima oră, ca să verificăm Împreună ultimele detalii. Am desfășurat paginile deja șifonate ale listei și am scos capacul pixului cu dinții. M-am holbat la ele În mașină, În minutele rămase, fără să procesez nimic. Aveam destul timp până venea ea, așa că acum cel mai important lucru era să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în pușcărie, cu coitus interruptus și umilirea unor tovarăși de celulă, de unde au rezultat noi capete de acuzare din partea celor de la comitat. La 10.20 duse dosarele în biroul dispecerilor și al lui Karen Hiltscher, deja transpirat și cu hainele șifonate înainte ca ziua să fi început cu adevărat. Karen era de serviciu la centrala telefonică și purta o cască pe deasupra coafurii ei à la Veronica Lake. Fata avea nouăsprezece ani, era blondă și pieptoasă. Era angajat civil și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i păteze fruntea. Un pahar fără picior și o sticlă pe jumătate goală de whisky (Highland Paddock, produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știi. S-o fi gândit la tine. Un suflet delicat. E sensibil, banii dovedesc asta, ți-o spun, ca un profesionist. Încă nu cred, nu cred până nu văd,. Imi cunosc frățiorul, mormăie Tolea. Scoate din celălalt buzunar un plic șifonat, cu multe ștampile. Îl pune pe măsuță, lângă sticlă, atinge ghemotocul de hârtie care cade jos, lângă taburet. Domn’ Dominic e neatent, privește aiurea, spre ferestrele înalte si înguste, de castel, spre pereții cu cărți, spre uriașul lampadar din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pantofi, de benzină. Intermediarii de tot soiul. Un domn, doctorul Marga! Gafton, Marga, Tavi, oamenii altor vremuri, când era frate-miu cu ei. V-a povestit probabil Tavi... Câinele nu tresări, gazda nici atât. Apoi, marți, săptămâna viitoare. Tolea venise transpirat, șifonat, vai de lume. Întârziase, circulația fusese blocată multe ore în așteptarea convoiului prezidențial care îl transporta pe Marele Asociat, Bâlbâitul, în drum spre sau de la aeroport. Abia reușise să ajungă, pe căi ocolite, cu un taxi. Da, da, înțeleg, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ani, dar n-am să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la mobil, eu împăturesc un suport din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva, dar nu sunt sigură că vreau să aud răspunsul. — Scuze, spune Michael, punându‑și telefonul în buzunar. Se uită la suportul șifonat. Te simți mai bine? — Michael - respir adânc -, a fost vina mea că n‑ați încheiat afacerea? Adică, chestia din Daily World a influențat asta în vreun fel? Îmi aruncă o privire directă. — Vrei să fiu sincer, nu? Da, zic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la Alecu, fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care-i căzuse pe tricoul pe care scris „Rim of Scum’s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă cu roșul natural al părului. — Să știi că e un adevărat blestem să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină gri și o pereche de pantaloni bej de nailon, foarte șifonați. În comparație cu ceilalți, are o expresie tragică. Mă uit la el și mă apucă depresia. Sunt sigură că povestea lui de dragoste e pe cât de nefericită, pe atât de banală. Trei bărbați și patru femei - nu-i rău. Înseamnă că sondajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trăgându-mă mai departe de el, având justificarea că el tot nu observă, fiind cufundat în lectură, dar tocmai în acel moment am auzit : pardon ? Se poate ? Junele politicos și-a adunat ziarele și le-a îngrămădit pe genunchii pantalonilor șifonați, iar eu a trebuit să mă trag spre el ca să fac loc unei doamne corpolente și destul de trecute care s-a așezat în stânga mea, înecându-mă cu un parfum violent, ce nu l-am putut recunoaște. O vreme atenția ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grijă niciodată ca puștii ăștia să nu se murdărească ei rămaseră Îmbrăcați cu uniformele și peste o jumătate de oră erau ca niște porci. Cineva spuse că dormiseră cu uniformele pe ei, fapt e că Într-adevăr aveau uniformele foarte șifonate cînd au venit la școală. Își făcură apariția fericiți, faptul că erau frați Îi ferea de orice pericol, fiindcă dacă vrei să te bați te bați cu unul singur, nu cu doi odată. Cano În schimb era foarte trist; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat o lovitură distrugătoare resurselor firave ce le Înălțase ca pe un zid Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El o privi lung. — îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e uneori utilă? El o privi lung. — Ei bine, doctorul mi-a spus același lucru. Știi, mama s-a sinucis cînd eu aveam trei ani, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neliniști? SÎntem departe de a fi atins cota maximă a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre pat. E numai un pic șifonat. Wakefield doarme făcut colac pe o parte, lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de comparațiile cu alții, în aceeași situație. Se tem de moarte, de boală, de singurătate, de lipsuri... De ce se tem oamenii? Nu cred că le este frică în sensul de pericol fizic. Mai degrabă se tem să nu fie păcăliți, „șifonați“, mințiți... Singură în celulă am stat. M-a primit ca și când aș fi venit în vizită. Mi-a oferit cel mai bun loc, mi-a pus la îndemână o scrumieră... Am stat de multe ori, în birou, în club... Este privilegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și șase dintr-a treia B. În clasă era un infern, căci Mataloni conducea jocul ghiveciului și chema legumele pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai avea chef - de câtva timp nu mai avea chef de nimic. — Ce zici, profesore, sunt bolnavă? Sasha clătină din cap. — Nu știu, nu sunt medic, răspunse. Din tunelul metroului ieșiră pe neașteptate călătorii ultimei curse - sute de pasageri șifonați și grăbiți. Sasha Își dădu seama că de brațul Emmei Încă mai era atârnat pachetul cu ceasul pe care ea se oferise să-l care atunci când ieșiseră din magazinul de bijuterii, căci el era deja prea Încărcat de sacoșe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel mai devastator zâmbet din lume. Nu o spun doar eu, toată lumea i l-a remarcat, din clipa când a venit la firmă. — A. Îhm... da, vin. Îmi iau hârtiile, după care adaug în treacăt: Ești OK, Guy ? Arăți ca șifonat. S-a despărțit de prietena lui. S-au certat nasol toată noaptea și ea a plecat pentru totdeauna... Nu, a emigrat în Noua Zeelandă... — Am lucrat toată noaptea, zice cu o grimasă. Să-l ia naiba pe Ketterman. E inuman. Cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că ai văzut și tu, sunt destul de multe. Nu știu cum se face, dar mereu se adună... Din motive numai de ea știute, Trish se uită în sus. Ușor alertată, îi urmăresc privirea. Acolo, deasupra noastră, se află un munte de cămăși șifonate care atârnă pe un suport de lemn, la uscat. Cel puțin treizeci. În clipa în care le văd, simt că mi se taie picioarele. Habar n-am cum se calcă o cămașă. N-am ținut în viața mea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
braț ținea copilul care se zbătea. Pe reverele sacoului avea mai multe pete la care Shauna s-a holbat când Hugo a trecut prin fața biroului ei. —Intră, a spus Neil morocănos. Exact așa cum se temuse Hugo. Cu ochii injectați și șifonat, prăvălit peste birou, Neil s-a uitat îngrozit la Theo. —N-o să urle, nu-i așa? Mă doare capu’ al dracului de tare. — Nu cred, a răspuns Hugo mult mai încrezător decât se simțea. Din fericire, copilul amuțise, fascinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]