KorAP: Find »[drukola/base=șifonier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...30 >

750 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Probabil că erau tot În dormitor, acolo unde mi-am pus și hainele. — Dacă ai noroc, poliția n-o să se gândească la ele până săptămâna viitoare - după ce o cercetează pe prietena ta și vor descoperi că poate ascunde ceva În șifonier. Dacă nu știu sigur cauza morții, probabil că prima dată au verificat doar superficial. Rigoberto Începu să cânte din nou, drept pentru care Anton a trebuit să ridice tonul: Relaxează-te, Sascha. Tocmai ți-ai găsit Îngerul păzitor. Marele Lakritz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
rob“. Dar asta numai până la asediul turcilor din 1683. De atunci, au dispărut de pe scena istoriei - până când Într-o zi au reapărut. Fischl adăugă pe un ton pedagogic, Înlăturând un fir invizibil de praf de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
boa. Ar fi bine să vă alegeți cu grijă cuvintele, mă sfătui Wickert după ce i-am returnat poza. Adevărul trebuie să iasă la iveală oricum. Mă Întrebam ce voia oare de la mine. Să-i zic că m-am ascuns În șifonierul aceleiași persoane (cu douăzeci de ani mai În vârstă) și că n-am văzut nimic? Că eram preocupat de alte lucruri și nu mă gândeam că un criminal necunoscut, se plimba nestingherit prin apartament? Mi-am stins țigara cuprins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În culori nervoase, după care m-am oprit. Chiar aveam? Ce Împărțisem eu cu Dora, În afară de câteva articole de Îmbrăcăminte și tipuri de comportament? Nu, acum serios. De azi-dimineață de când m-am trezit, la șase zile după ce am ieșit din șifonierul ei, Încerc să ignor neliniștea din ce În ce mai acută fiindcă nu știam ce probleme avea Dora. Acum mărturisesc că nu mai pot. Încep să Înțeleg că nu m-a lăsat niciodată să mă apropii cu adevărat de ea. Chiar dacă Îmi Împărtășise plăcerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
s-a Întâmplat cu adevărat, s-ar putea să fiu nevoit să derulez din nou toate cele spuse sau făcute de Dora În prezența mea. Sper doar că imaginația mea va funcționa mai bine ca atunci când Îmi făceam veacul prin șifonierul ei vinerea trecută. Poate că au fost detalii la care nu m-am gândit, detalii care, luate sub lupă, vor dezvălui În ce anume era implicată? Dar, oricum, ca acest lucru să se Întâmple, trebuie să Încep din start cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios chestiunea sexuală. Băgând de seamă că sunt Încurcat, Își domoli vocea și continuă strâmbându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă fascinau lucrurile acoperite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
justifici rațional? Destul de repede Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În chiuvetă și Îmi clăteam farfuria. Apoi, ștergându-mă pe mâini, alergam În camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care o simțeam la văzul comorilor ascunse. Dora răsuci cheița și scoase o țigară din tabacheră. Am aprins un chibrit, apoi dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În oglindă. Nimic să nu iasă În afară! Abia când am ajuns la lenjeria intimă, mi-am dat seama că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
prefăceam extrem de preocupat - cu alergatul prin casă, spre exemplu. Încă mă antrenam să devin un biciclist competitiv. Dar după o vreme, după ce pericolul a Început să mă provoace, am devenit mai Îndrăzneț. Conștiincios, deschideam un sertar după altul sau descuiam șifonierul și luam În considerație alternativele pe care le aveam la dispoziție. Să Încerc neglijeul de culoarea somonului de data asta? Sau brasiera cu panglicile alea complicate? Nu, n-aveam timp să o rearanjez după ce terminam. Mai aveam șase minute. Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare - ca ansamblul ăla din piele. Crezi că-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă demonstrația. Îmi Întinse bluza galbenă cu calm și mă rugă să mă ascund În șifonier. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mi se părea mai evident că vizitatorul era cineva cunoscut. Dora nu părea surprinsă de sonerie. Dacă ce spuse Manetti era adevărat, și anume că singura Însemnare pentru vineri era un „AK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
putea să am totuși niște probleme care să concureze cu ale lui. — Dracu’ s-o ia de treabă, Sascha. În sfârșit, Încep să mă prind și eu cum stau lucrurile; apoi te trezești tu să te aventurezi afară dintr-un șifonier și să dai peste o damă moartă. E cât se poate de neplăcut, dacă-mi permiți. De parcă n-aș avea destule probleme! Îmi spuse că piața a devenit din ce În ce mai dură În ultimul timp. Nu mai era de-ajuns să documenteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să mă ajute Marele Știueucine. Și când până la urmă n-am mai reușit să evit să selectez câteva din acele frânturi intime de durere și adevăr, mi-am dat seama că motivul pentru care mă rugase să mă ascund În șifonier ar putea fi mult mai dubios decât mi-ar fi plăcut să cred. După noapte aceea de ianuarie, când ficțiunea venise atât de umil În ajutorul realității, nu ne-am mai văzut o perioadă Îndelungată. Am vrut s-o rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pe care Încep să-l simt. Nu, eram mult prea naiv. Cel mult, aș fi rămas nevinovat. (Metaforic vorbind, desigur. Nimic din ceea ce se Întâmplase În apartamentul Dorei nu ar fi avut loc dacă nu m-aș fi ascuns În șifonier. Aș fi putut evita problemele personale, dar În ceea ce o privește pe Dora, nu s-ar fi schimbat nimic. Trăia Într-un pericol real - și În cazul ăsta, puteam să spun că eu sunt inocent? Mai degrabă ignorant. În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nimic trei ani de Închisoare pentru un nimic. Jenat, mi-am dat seama că versurile marelui Rigoberto s-ar fi putut adeveri mai repede decât mi-aș fi dorit. Continuând să ascult zumzăitul fierbinte al verii, atât de asemănător cu șifonierul Dorei, am inventariat din nou ce știam. Era deprimant de puțin. Abia am reușit să articulez primele intuiții, când am realizat că trebuia să aflu lucruri mai exacte. Sigur, era adevărat că Dora mă așteptase - dar cu o oră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-o dacă ar fi avut deja o Întâlnire stabilită la ora 5 după-masa. Împotriva ultimei variante puteam argumenta că Își condusese oaspetele În camera de zi și i-a pus chiar și muzică la gramofon, În timp ce eu mă pregăteam În șifonier. Ar fi procedat la fel dacă m-ar fi așteptat doar pe mine? De Îndată ce am Întors gândul acesta pe toate părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
incendiu. Să nu-i fi observat, deși erau acolo? Tot ce se poate - atâta timp cât nu erau deja În buzunarul lui Anton... Mișcările pe care le distigeam mi-au acaparat atenția din nou; mi-am lipit urechea de ușa rece a șifonierului. Neconvins dacă erau ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au dus În camera de zi. Având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ucigaș. Și-atunci Anton n-a mai căutat filmul. Pentru a se proteja - pe sine și pe mine (adică pe aceeași persoană, În acest caz) - Își vârâse cleștișorii În buzunar și părăsi locuința. Câteva minute mai târziu am ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ieșit din șifonier, așteptându-mă să fiu Întâmpinat de o cu totul altă priveliște. Abia mai târziu, tot În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă seara, reușind să dibuiască yala Dorei, s-a prefăcut că-mi caută cleștișorii, când de fapt Încerca să recupereze filmul. Singurul lucru pe care l-a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
insistat atât să devin fratele la care credeam că s-a gândit Dora când s-a referit la „sinele meu adevărat“, mi-ar fi putut povesti despre adevăratul Anton. Și dacă n-aș fi rămas mut și aproape paralizat În șifonierul ei, nu i s-ar fi Înâmplat nimic. Eșecul meu de a face ceva concret era mai mult decât lamentabil, era aproape criminal. Soră sau nu, am făcut pe clientul, În loc să fi fost confidentul ei. Puteam măcar să termin ceea ce Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mea eșuată cu irizația. Astfel, ceea ce se Întâmplase - sau, dimpotrivă, ce nu se Întâmplase - pe Otto-Ludwig-Straße nu trebuia divulgat. Wickert n-ar fi capabil să invoce paragraful 168, și așa eram scutit și de explicații neplăcute despre ce căutasem În șifonierul Dorei. — Singura piedică În redarea acestor evenimente, spuse Manetti, e următoarea. Ridică un obiect de metal. Vedeam că era același obiect pe care Anton Îl observase În bucătăria Dorei. L-am găsit când am percheziționat apartamentul. Cu siguranță că vizitatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]