204 matches
-
noastre este privită de musulmanul pios aproape ca o tulburare a personalității. Crezând într-o revelație care va veni să pună capăt istoriei și să oprească, înainte chiar de a fi schițată, canavaua viitorului, islamul sunnit (mai ferm decât cel șiit) s-a instalat confortabil într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed e ignoranță și păcat, jahiliya. Iar viitorul nu aparține decât lui Dumnezeu. Cu curiozitățile noastre pentru ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe când încă nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
divizată în fragmente, fiecare dintre ele considerându-se o națiune". Milă, da, pentru că o națiune se afirmă în opoziție cu altele. Mititeii de carne cu crupe de grâu sunt pe toate mesele, atât la creștini și druzi, cât și la șiiți și sunniți, dar acest fel de mâncare numit kebbé nu poate fi doar el o soluție. "Libanul e mai mult decât o țară, e un mesaj", a spus Ioan-Paul al II-lea debarcând la Beirut, fără însă a preciza al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altceva decât palatele arabo-maure, cu stolul lor de servitori și cu grădinile lor feerice, în care trăiesc nababii războiului. Mergi mai repede la cer dintr-o cocioabă decât dintr-un palat", spunea Francisc din Assisi. N-am niciun complex. Sunniți, șiiți, i-am cunoscut și pe unii și pe alții. Ați greși dacă i-ați judeca pe oameni numai după îmbrăcăminte. Nu turbanul și vălul fac din musulman un fanatic. Un Hassan Nasrallah îmbrăcat ca un preot levit e mai puțin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
câte șase sau opt copii; noi, câte doi sau trei. Ne-am îmburghezit, cu timpul; iar cei bogați din orașe fac mai puțini copii decât sărăcimea de la sate. Este pedeapsa noastră. Creștinii au mai multe pretenții materiale decât prietenii noștri șiiți care pot trăi numai cu ceai și biscuiți. Și apoi, cum cei de la oraș își pierd tradițiile, ei sunt mai tentați să plece. Ați zis "prietenii noștri"? Sau mi s-a părut? N-am nutrit niciodată ostilitate la adresa lor. Chiar dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
te poți angaja în armată, de exemplu, dacă ai vreo consemnare în cazierul judiciar (acesta nu mai e imaculat dacă ai suferit vreo condamnare mai mare de trei luni). Asta nu prea aranjează lucrurile, dar au fost colaboratori și printre șiiți, era fatal. Am cerut o amnistie generală, dar Beirutul nu vrea. În cazul acesta, mi s-a spus la minister, ar trebui să-i amnistiem și pe traficanții de droguri. Ceva cum ar fi "imposibil" sau "inoportun", nu mai știu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dacă mâine soțul meu mă strânge de gât, îmi mărturisea o creștină libaneză, pentru că mă suspectează de adulter, creștin fiind el va fi condamnat la moarte sau va face cinci ani de închisoare, dacă va avea un avocat bun. Ca șiit, el va fi achitat chiar a doua zi și felicitat de prietenii lui: asta-i toată deosebirea". Vorbind despre enoriașii săi, prietenul marovit meu îi descrie în felul următor: necredincioși dar practicanți. Cordial, fără ranchiună. Îi cunoșteam pe cei care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ci familia. Exemplu: căsătoria nu este Împlinită, decisă de cei doi soți, ci separat, de familiile acestora. Mai mult, mirii sunt obiectul unui adevărat contract: mireasa este cumpărată de familia mirelui, iar contractul prevede oferirea a ceva în schimbul miresei. la șiiți, de exemplu, era încheiată o căsătorie temporară, dar cu efectele unei căsătorii obișnuite. Sunniții cultivau și principiul renunțării la o anumită soție atunci când aceasta nu mai corespundea standardelor. Faptul era menționat în contractul de căsătorie sub numele poligamiei limitate în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cetățeni, noii fundamentaliști distorsionează adevăratul jihad și veritabila religie islamică. Un al doilea sens al jihadului era cel comunitar. Se referea la lupta pentru putere, succesiune și conducere dintre triburile arabe. Exempul clasic este cel al conflictului dintre sunniți și șiiți cu privire la alegerea califului. al treilea sens al jihadului este unul social. Privește războiul declanșat de musulmani Împotriva celor de altă religie (creștină sau iudaică), respectiv cu un alt stil de viață (occidental). Este esențial de știut faptul că jihadul „trebuie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Aceștia din urmă sunt de partea președintelui assad pentru că el și tatăl său le-a oferit privilegii, autoritate și putere. Astăzi, rușII Îi stigmatizează pe sunniții revoltați Împotriva regimului fundamentalist și marxist al președintelui Bashar al-assad drept „teroriști”. Dimpotrivă, alawiții șIIți sunt gratulați cu apelativele „eroi”, „luptători pentru apărarea țării” etc. SUA, având alte interese politice, economice și financiare decât Rusia, folosesc aceleași stigmate, dar în sens invers. Își construiesc un anonimat social, creează perdele de fum pentru a-și practica
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și intern. Târziu în anii '70, Saddam a ieșit nedisputatul conducător "de facto" al Irakului. Saddam își consolidase puterea într-o țară cu tensiuni profunde. Mult înainte de Saddam, Irakul era împărțit în linii sociale, etnice, economice și religioase: musulman Sunnit-musulman Șiit, Arab-Kurd, șef tribal-negustor orășean, nomad-țăran. Deci, o conducere stabilă într-o țară împărțită după facționalism politic și conflict necesită condiții de viață mai bune. Saddam s-a preocupat personal de modernizarea Irakului, la centrul căruia stătea petrolul. Iată câteva din
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
a creat un nou sistem legislativ, făcând Irakul singura țară care nu era condusă de legea musulmană (Șaria). Saddam a abolit judecătoriile Șaria cu excepția celor pentru răni personale. Totuși, conflicte interne au încetinit programele sale de modernizare, fiind urât de către șiiți și kurzi. Saddam n-a avut de ales: trebuia să conducă ca un dictator. În afacerile externe, Saddam voia ca Irakul să aibă un rol major în Orientul Mijlociu. În 1972 Irakul a semnat un pact de ajutor cu URSS, care
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
milionari din lume. Media de venit pe cap de locuitor în 2005 a fost de aproximativ 28.000 de dolari SUA. Islamul este religie de stat. Majoritatea locuitorilor din Dubai sunt sunniți. Cu toate acestea, există, de asemenea, hinduși, sikh, șiiți și creștini. Dubai este singurul emirat din Emiratele Arabe Unite, în care există un templu hindus și un Sikh Gurudwara. Limbă oficială a emiratului și a orașului Dubai este limba arabă, dar este folosită pe scară foarte largă limba engleză. Aproape toți
Emiratul Dubai () [Corola-website/Science/299099_a_300428]
-
Muqtada al-Sadr și s-au opus forțelor străine în orașul Nayaf, oraș de mare importanță religioasă. Al Sadr, văzând că ziarul său a fost interzis de trupele invadatoare și chiar el însuși era obiect de persecuție, a chemat șunniții și șiiți la unitate, pentru a apăra suveranitatea țării. În paralel, cetățenii orașului Faluya s-au opus ocupanților și au organizat o apărare puternică în fața acestuia, obligând armata americană să ceară o mediere din partea autoritățiilor religioase pentru a obține retragere acestora, precum și
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. Marea schismă islamică din anii 655-661 pricinuită de luptele pentru conducerea califatului, numită în izvoarele islamice “Marea discordie”, stă la originea împărțirii musulmanilor în: sunniți (90% dintre musulmani), kharigiți (0,2%) și șiiți (9,8%), dintre care 80% se află în Iran. Din aceste ramuri principale derivă aproximativ douăzeci de subramuri. Această divizare are la bază, în principiu, ponderea acordată în dreptul canonic (ar.: فقه "fiqh") următoarelor surse: Coranul, Tradiția profetului Muhammad ("sunna"), reflecția
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
interpreteze Legea divină, ba chiar de a-i aduce amendamente. Cel de-al doisprezecelea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpului pentru a instaura armonia pe pământ. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Un grup musulman foarte mic, localizat în special în Statele Unite ale Americii, urmează invățăturile lui Rashad Khalifa și se numesc „supușii" (care nu este altceva decât o traducere
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
și Irak, de exemplu, sau statele o perioadă declarate "socialiste" ale Magrebului), au secularizat în parte legislația, dar, între timp, juriștii religioși, în frunte cu cei de la Universitatea Islamică "Al Azhar" din Cairo (Egipt) și cu cei din Iran pentru șiiți, au făcut un efort considerabil pentru a adapta Șaria lumii moderne, transformând-o într-un instrument de luptă ideologică și politică împotriva secularizării. Eforturile lor (cuvântul "Djihad" înseamnă exact "efort" mai degrabă decât "război sfânt" cum este adesea tradus) au
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de mii de șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar proprietățile lor confiscate. Conflictul dintre cele două țări avea și un aspect religios, dat fiindcă iranienii sunt majoritatar șiiți
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar proprietățile lor confiscate. Conflictul dintre cele două țări avea și un aspect religios, dat fiindcă iranienii sunt majoritatar șiiți și nu vorbesc limba arabă. Fără a fi totuși un conflict religios, Saddam Hussein a căutat pe toate căile să opună iranienilor pe arabi, să demonstreze superioritatea arabilor asupra iranienilor din considerente ideologice. În afară de hegemonia militară, Saddam Hussein dorea ca
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
să încheie un armistițiu. De cealaltă parte, Iranul, încrezător după succesul militar obținut anterior împotriva trupelor irakiene, a cerut ca Saddam Hussein și regimul Ba’th să renunțe la putere, despăgubiri de război substanțiale și repatrierea a 100 000 de șiiți, expulzați de regimul irakian în 1980. Unul din principalii artizani ai victoriei Iranului, Abulhassan Bani Șadr, va fi înlocuit la comanda armatei, ulterior fiind demis și din funcția de președinte. Lupta pentru putere dintre el și ayatollahul Moḥammad Behešti va
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
doi ani, Khomeini spera ca populația din zona de graniță să se revolte contra lui Saddam Hussein, ceea ce iară nu s-a întâmplat. Cu toate acestea, iranienii au sprijinit formarea unui Consiliu Suprem al Revoluției Islamice în Irak, dominat de șiiți, cu sediul la Teheran și condus de Moḥammad Băqer al-Ḥakim. Se pare că pentru șiiții de pe ambele părți ale graniței, naționalitatea a primat asupra identității religioase. A contat de asemenea și divizarea politică a șiiților, astfel că speranțele într-o
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
adevărat genocid, operațiunea al-Anfal, care intenționase să-i pacifice "definitiv" pe kurzi. În ciuda măsurilor dure de represiune ca și a regimului său dictatorial, Saddam Hussein a căutat să-și asigure loialitatea unei părți a populației șiite, primind tot mai mulți șiiți în partid și în guvern, crescându-le astfel veniturile și nivelul de trai, care erau mai joase decât ale populației sunite. A dispus de asemenea refacerea pe banii statului a mormântului Imamului Ali, cu marmoră albă importată din Italia. În
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Al Mă’mun devine cel de-al șaptelea calif Abbasid. Inițial Al Mă’mun a continuat să conducă imperiul din Merv, capitala guvernoratului sau din Khorasan. Dorind să pună capăt conflictului dintre cele 2 curente Islamice, cel sunnit și cel șiit, Al Mă’mun ia o decizie controversată dar inteligență din punct de vedere politic, acela de a îl numi ca succesor după moartea sa pe Ali al-Ridha (Imam Reza), cel de-al optulea imam Șhia. Al Mă’mun îi ordona
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
în Catalonia de astăzi, recucerind Girona în 785 și Barcelona în 801. Califatul musulman unificat s-a dezintegrat în secolul al nouălea, odată cu câștigarea independenței idrisizilor și aglabizilor din Africa de Nord și a samanizilor în Persia. În cele din urmă, fatimizii șiiți au înființat un califat rival în Tunisia (920). În scurt timp, omeiazii din Spania s-au proclamat și ei califi (929). Buwayhizii (șiiți perși) au ocupat Bagdadul în 934. În 972, fatimizii au cucerit Egiptul. Condițiile din Europa occidentală au
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Rusia Kieveană, recent convertită la ortodoxism, era cel mai mare stat al Europei. Islanda și Ungaria, au devenit ambele creștine în jurul anului 1000. Tot în această perioadă a început dizolvarea Califatului musulman, o entitate unitară până atunci. Existau conflicte între șiiți și suniți, precum și între perși și arabi. În această perioadă, existau trei califi, unul omeiad în Spania, unul abdasid în Bagdad, și unul fatimid în Egipt. Populația capitalei abbaside, Bagdad, se micșorase la 125 000 (față de 900 000 în 900
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
m). Munții Zagros se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord, Kîzîl Uzen la est, și Jaghatu. Populația este compusă în mare parte de azeri, musulmani șiiți, vorbitori de azeră. Mai sunt kurzi și armeni, însă în număr redus. Kurzii sunt suniți, iar armenii - creștini. Agricultura este principala activitate a populației, teritoriile cele mai fertile aflându-se în împrejurimile lacului Urmia. Industria, concentrată în principal la Tabriz
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]